Cum a fost cenzurat un tablou din România pentru că arată un drac la Catedrala Mântuirii Neamului

„Și când mergem să vedem… a dispărut lucrarea! A luat-o chiar directorul instituției care găzduiește expoziția.” Mă uit la telefon și nu-mi vine să cred. Un tablou din „MAD(e) in Romania” – un proiect cultural construit în jurul protestelor, care se desfășoară-n Timișoara între 15 octombrie și 20 noiembrie – a fost dat jos pentru că președintele Memorialul Revoluției nu a vrut să expună pe pereții instituției un tablou care aduce o critică la adresa Catedralei Mântuirii Neamului Românesc.

Mai mult, președintele Traian Orban a înlocuit lucrarea cu una inofensivă, care înfățișează silueta în culori de toamnă a Catedralei Timișorene. Dracul n-are ce căuta în expoziția asta, care adună nume importante din lumea culturală românească, printre invitați și expozanți fiind Mihai Șora, Caterina Preda, Ileana Pintilie, Dan Perjovschi, Ion Barbu, Claudiu Cobilanschi sau Mircea Toma.

Acuzat de cenzură, Traian Orban susține că nu face decât să apere memoria victimelor revoluției. „În memoria eroilor a rămas doar să ne rugăm la Dumnezeu. Și-atunci de ce să-l mai promovăm pe dracul aici?”, a zis el.

Ca să înțeleg mai bine cum s-a putut produce această scenă parcă desprinsă dintr-o poveste cu comisiile de cenzură comuniste, am vorbit cu unul dintre organizatorii evenimentului, cu președintele Orban, cât și cu autorul tabloului.

Tablourile au rămas pentru o zi în forma înlocuită de președinte, însă afișul celor de la MindBomb din Unirii n-a mai fost înnegrit de cenzura sugerată de Orban.

Colaborarea dintre asociație și memorial are loc în baza unui contract. Conform organizatorilor, reprezentanții instituției-gazdă nu aveau voie să se atingă de vreunul dintre exponate. Aparent însă nu a însemnat prea mult pentru președintele Memorialului.

Adrian Preda, autorul tabloului dat jos, a indicat într-o publicație locală ideea de bază a lucrării sale. „Există un proverb în limba română care spune că «Dracu’ te ia și din ușa bisericii», eu am vrut să dau o dimensiune vizuală proverbului.”

Când l-am sunat, mi-a explicat că memorialul-muzeu este o instituție publică, finanțată de Ministerul Culturii. Așadar, Preda argumentează că Orban nu poate decide de unul singur ce se afișează și ce nu în locul pe care-l administrează.

Preda era conștient că ceea ce a creat e pasibil de a isca controverse. Însă, în toată cariera sa de peste zece ani ca artist vizual, nu a mai trăit așa ceva.

„Lucrarea nu era una de protest față de BOR, ci era îndreptată împotriva construirii acestei catedrale din București. Dar să știi că biserica face și lucruri bune. Și o spun în calitate de ateu-agnostic. Există și acțiuni de caritate, donează pentru diverse centre sau finanțează anumite clinici”, îmi spune el.

Chiar dacă a fost cenzurat, Preda nu se identifică neapărat cu mesajul transmis de lucrarea celor de la MindBomb, care îi dă și ea coșmaruri președintelui Memorialului. „Lipsa spitalelor e mai degrabă o problemă ce ține de Ministerul Sănătății”, zice el.

Aici artistul și administratorul au un punct comun.

Dar dacă pentru Preda, Catedrala Mântuirii Neamului e „anacronică, urâtă și nejustificată”, președintele muzeului are o altă viziune. Pe zicala cu care te bătea bunică-ta la cap, „un lucru început trebuie terminat”, el descrie edificiul drept „o lucrare monumentală, deosebită, care trebuie finalizată, din moment ce s-au cheltuit atâți bani. Dar nici măcar nu ne apucăm de ce trebuie făcut în țară. Nici măcar nu luăm bani care vin gratuit de la UE pentru spitale, pentru școli, pentru autostrăzi”.

Într-un fel, e ironic că unul dintre revoluționarii adevărați din ‘89 ai orașului e acuzat de practici asemănătoare celor împotriva cărora a luptat. Dar respinge acest termen dur, spunând că cei care-l arată cu degetul „au dreptul la părerea lor. Ei consideră că e cenzură, dar eu am considerat că nu se potrivește cu acest profil al Memorialului Revoluției”.

Dacă te întrebi despre ce profil vorbește, atunci e simplu, are un paraclis în clădire. Plus că e loc sfințit, nu-ți permiți să vorbești de rău biserica în loc sfințit.

Justiția pare a fi diferită pentru fiecare în parte. Tabloul a fost confiscat și dus în depozitul Memorialului Revoluției, dar după o zi în care președintele Orban s-a simțit hărțuit de presă, a decis să scoată tabloul și să-l așeze înapoi la locul lui, cu un disclaimer care spune că o astfel de lucrare artistică nu reprezintă opinia instituției. Este un compromis la care s-a ajuns, însă, după un scurt scandal mediatic.

Relația dintre biserică și disidenți a fost întotdeauna una fragilă. Dacă, după Inchiziție, arta a reușit să se împace cu clerul pentru a se emancipa treptat până-n Iluminism, nu putem spune cu siguranță ce urmează în Timișoara. Poate doar că, în vremurile astea, manifestele socio-politice încă pot fi aruncate în depozit.

Orban concluzionează: „Dacă nici măcar credință nu mai avem, nu neapărat în biserică, ce ne-a mai rămas? Să credem în hoție, corupție, bani, înșelăciune, violuri? Foarte mulți oameni, necăjiți și suferinzi, nu ies în stradă. Merg la biserică și se mai roagă. Că nimeni nu-i mai ascultă, dintre cei care ar trebui s-audă”.

Unii zic că nici Dumnezeu.

Proiectul „MAD(e) in Romania” se desfășoară în continuare în 3 locații din Timoșoara. Programul complet îl ai aici.