Cum să supraviețuiești în Sinaia într-un weekend aglomerat

Nu e nimic nou în chestia asta. Până-n martie și chiar și atunci, să mergi sâmbătă și duminică la munte e sinucidere curată, că pierzi timpul și banii aiurea și te-ntorci acasă cu zen-ul zdruncinat. Dar cum nici tu, nici eu nu ne-nvățăm minte și ne place să ne chinuim în situații din astea, e clar că o să tot facem alegerea asta greșită.

Am vrut la schi, la munte, de ziua mea și asta a însemnat să merg în weekend. Mă felicit pentru mișcarea semi isteață de a alege Sinaia ca destinație de pe Valea Prahovei: ajungi primul și pleci primul, fiind cea mai apropiată stațiune de București. Cu alte cuvinte, nervii îți scapă mai puțin întinși, că nu prinzi coloană decât pe o bucată scurtă de șosea, la Comarnic.

Duminica, la plecare, o iei înaintea puhoiului care se prăvălește din Poiana Brașov. Ziceam că e o mișcare semi isteață, pentru că, da, scapi de aglomerația de pe drum, dar dai de altele. Eu ți le scriu mai jos, cu bune și cu rele.

Este cel mai aiurea domeniu schiabil de pe Valea Prahovei și probabi că știi de ce. Sunt doi operatori de instalații de transport pe cablu și fiecare își vinde cartelele doar pentru pârtille lui. Dacă vrei să te dai de la cota 2000, pe pârtiile alea noi și mișto de pe Valea Soarelui, îți iei schi pass pentru gondolă.

Asta nu înseamnă că o să ajungi și pe Valea Dorului. Acolo operează oamenii cu telecabina, și-ți trebuie card separat și, evident, alți bani. Și crede-mă, chiar nu face să dai dublu față de cât ai plăti la Poiana Brașov, ca să te dai pe niște pârtii mai ușoare și mai scurte. Singura ta plăcere, dacă tot ai venit să simți zăpada sub picioare, este să cobori până la cota 1 000, pe Drumul de vară, apoi pe pârtia nouă.

Fă bine să verifici că e zăpadă, că dacă mergi pe primăvară, cum am fost eu, nu e nicio treabă să cobori pe gheață ca oglinda, pământ și pietre. Oricum, dacă ești genul zeu pe pârtie, nu e de tine pe aici. Pârtiile mai cu adrenalină sunt pe Valea Dorului, dar peisajul ăla mișto e pe Valea Soarelui. Și n-ai bani pentru amândouă, ți-am zis.

Evaluare: 3 stele

În total, în Sinaia sunt circa 16-17 kilometri de pârtie. Așa zic oamenii ăștia în datele lor oficiale. Dar, ca să te dai pe toate în voie îți trebuie două abonamente diferite, unul eliberat de Teleferic S.A. și celălalt, de Transport Urban Sinaia. Și aici vine partea dureroasă.

Schi pass-ul pentru o zi costă 140 de lei, iar ca să te dai pe toate pârtiile de aici, îți trebuie 280 de lei. Da, nici mie nu mi-a venit să cred. Sau poți să-ți iei un abonament pe jumătate de zi, de la 13 la 17, care te duce la 80 de lei. Sau 160, ca să te servești și de telescaunul rivalilor.

Ideea este că aici chiar ai nevoie de harta pârtiilor, ca să înțelegi pe unde te poți da de banii ăia și pe unde nu trebuie să cobori cu schiurile, ca să nu riști apoi să urci cu ele în spate, dacă nu ai bani de dat pe încă o cartelă. Și nu, un abonament integrat chiar nu există, așa că trebuie să alegi să te distrezi fie cu o firmă, fie cu cealaltă.

Evaluare: 2 stele

Nu face greșeala de a căuta echipament la baza gondolei, cum a am făcut eu. Sunt vreo trei centre minuscule și unul mare acolo, dar în weekend și la ore de vârf (10-11) nu mai au schiuri, plăci sau clăpari.

OK, exagerez, ceva mai găsești: schiuri din alea super lungi, pentru giganți, pe care nu le cere nimeni.

Dacă nu vrei să pierzi jumătate de zi de schi și să aștepți să coboare cineva de pe pârtie cu echipamentul închiriat, mai bine ia-ți schiuri sau plăci de la centrele de jos, din stațiune. Le urci până la gondolă cu mașina și nu te mai doare capul. Sau eviți să te cerți cu oamenii ăia de la închieri, care te ceartă că ai venit târziu la schi și că mai ai și tupeu să vrei să dai o căruță de bani pe un echipament cu care să dădea și tataie.

Evaluare: 2 stele

Pregătește-te să te folosești serios de picioare, dacă mergi în weekend aproape oriunde, în Sinaia. Lângă pârtie n-o să găsești loc de parcare, decât dacă ajungi la ore din alea inumane, cam pe la răsăritul soarelui. Iar dacă vii din București, n-o să ajungi. Dacă vii la schi, după cum știi, gondola se ia cel mai jos de la cota 1 000, iar în apropiere este Taverna Sârbului.

N-o să găsești loc de parcare acolo, ci muuult mai jos, astfel încât să ai timp să-ți epuizezi toate înjurăturile până ajungi la gondolă, cu schiurile în spate și clăparii în picioare. Singura soluție este să ai un amic șofer care nu schiază și care este dispus să facă pe taxiul, lăsându-te și luându-te, apoi, de la baza pârtiei. Slabe șanse, știu.

Evaluare: 1 stea

O să-ți explic scurt: eu am rezervat de miercuri o masă pentru ora 19, sâmbătă, la un restaurant unde să mănâncă bine în Sinaia. Îți spun și numele lui, că poate vrei să te duci la sigur: Snow. Și tocmai pentru că se mănâncă atât de bine, trebuie să suni din timp la ei. Ideea este că riști să rămâi nemâncat dacă te trezești să mergi într-o cârciumă din astea cu renume, gen Cabana Schiorilor, fix în miezul weekendului.

După cum știi, sportul preferat al românilor, când merg la munte, este să stea la mese întinse la restaurant. Pentru masa de dimineață, îți recomand micul dejun de la Vila Economat, de pe domeniul Peleșului. Dai 34 de lei, dar mănânci aproape regește.

Evaluare: 4 stele

Să nu te gândești că, dacă nu mai e chiar moțul sezonului, o să scapi mai ieftin cu asta. Nu, până nu apar ghioceii, o să dai pe o noapte de cazare pe Valea Prahovei, în weekend, cât nu face. Eu am vrut să încerc o vilă veche de o sută de ani din cartierul ăla șmecher, Furnica, unde stătea odată aristocrația română iubitoare de munte.

Vila asta a fost construită de același arhitect care a proiectat și Pelișorul, așa că mi-am zis că e mare lucru să stai în ea, iar prețul de 160 de lei pe camera dublă mi s-a părut mai mult decât acceptabil. Și da, totul legat de vila asta te putea trimite cu gândul la noblețe și parfum, mai puțin camera în sine, atât de comună și aproape vulgară, că-n loc de rege te simțeai mai degrabă servitor.

Așa că, dacă n-ai vreo 300 de lei să dai pe o cameră din asta la o vilă de pe domeniul Peleș, mai bine cazează-te la o pensiune construită în secolul ăsta.

Evaluare: 4 stele

În afară de ars gazul aiurea prin hanuri și bodegi, singura activitate care-mi vine în minte când zic Sinaia este să vizitezi Peleșul. Probabil că ai mai făcut asta o dată-n viață, dar, invariabil, vei ajunge tot aici, dacă nu ai cu ce să-ți umpli timpul. O să te plimbi, a suta oară, pe aleea care duce către Peleș, înțesată de căsuțe pline cu blănuri, ii, căciuli și ce mai vând oamenii ăia la târgul de duminică.

O să admiri a o suta oară Peleșul, deși dacă îl prinzi decorat de Crăciun, cum am făcut-o eu weekendul trecut, o să ți se pară ceva nou și inedit. Poate c-o să mai scoți 60 de lei din buzunar ca să-l vizitezi și pe interior, cu ghid, impresionat de faptul că ultimul lui locatar a răposat de curând. Altceva, chiar nu știu ce-ai putea face în Sinaia, dacă nu ești genul căruia îi place, pur și simplu, să legumească în cabană.

Evaluare: 3 stele