Oameni care au înșelat mi-au spus la ce se gândeau când au făcut-o

Conform experților, generația noastră are multe moduri noi și captivante de a înșela.

Studiile recente arată că un comportament suspect pe rețelele de socializare stă în spatele a unul din șapte divorțuri, ceea ce e surprinzător când te gândești că 58% dintre oameni pretind că le știu parolele de telefon și de Facebook ale partenerilor. Între timp, un alt studiu a constatat că 76% dintre femei consideră că mesajele pe flirt înseamnă înșelat, prin comparație cu 59% dintre bărbați. Verdictul e clar: când îți place o poză pusă de cineva pe Instagram acum mai mult de o lună e ca și cum i-ai face o felație temeinică unuia cu care nu ești combinat. Dar trecând peste asta o clipă: oare înșelatul în dulcele stil clasic ce mai face? E bine, sănătos?

Am întrebat un grup de tineri crai cum au fost prinși înșelând, dacă rețelele de socializare au jucat vreun rol și ce atitudini morale au față de monogamie.

VICE: În ce etapă se afla relația când ai înșelat?
Ben, 23, din Manchester: Eram cu prietenul meu de un an și jumătate când l-am înșelat. Relația începuse să se fâsâie – cel puțin din punctul meu de vedere. Era întruchiparea omului care vrea să te convingă că e albă când tu vezi că-i neagră. Îmi spunea tot timpul cum mă simt, mă critica și punea opiniile lui mai presus de ale mele. A fost prima oară când am înșelat pe cineva, dar nu-mi mai păsa deloc de relația aia.

Unde-ai făcut-o? A avut ceva de-a face cu rețelele de socializare?
Nu. Cât se poate de offline. Am fost cu două prietene la un club mare și cool de techno din Berlin, al cărui nume n-o să-l omit, de dragul anonimatului, dar era Berghain. Eu sunt un bărbat gay, iar ele sunt amândouă tipe gay. În fine, am ajuns să facem un fel de „orgie între cei mai buni prieteni" cu o tonă de alți tipi. Apoi eu și cu doi dintre tipii respectivi am dispărut și una a dus la alta, iar apoi ei doi mi-au tras-o într-un leagăn pentru sex. Deci mă gândesc că atunci când spun „înșelat" nu mă refer la un pupic obraznic într-un club; mă gândesc la sex de-a dreptul cu dublă penetrare, într-un leagăn pentru sex din PVC de la Berlin.

Și ți-a plăcut?
Sexul mi-a plăcut la nebunie. Dar, dincolo de asta, a cam pecetluit soarta relației respective. Mi-am dat seama că mă distrez mult mai bine când mă călăresc ăștia doi tipi decât atunci când mi se fracturează emoțional în continuu percepția asupra realității, de către prietenul meu abuziv emoțional. Chiar a fost ultimul cui în sicriul relației și nu regret nimic.

Cum te-a prins?
Am spus povestea cu glas foarte tare într-un bar unde eram cu prietenul meu și alți câțiva prieteni, printre care și tipele cu care avusesem orgia. Am uitat complet să mă omit. Probabil dinadins, în mod inconștient, dar chiar n-aveam nicio intenție să-i povestesc prietenului meu cum mi-au tras-o doi tipi. A fost destul de nedrept din partea mea, sincer. Mă bucur că nu mai sunt în relația aia, dar mă simt destul de aiurea că l-am înșelat și i-am spus. Dacă e să mă uit înapoi, nu era tocmai necesar să fac asta.

VICE: Spune-mi cum ai înșelat.
Nora, 30, sudul Londrei: Eram într-o relație pe termen lung. Mai întâi am avut o aventură cu cineva de la muncă, s-a desfășurat pe WhatsApp, G-chat, mesaje pe Facebook Messenger, în bucătăria de la birou și la prânzuri la muncă, la bere după muncă și la petrecerile de după muncă. Apoi, un pic mai târziu, am înșelat cu altcineva, tot prin multe aplicații de messenger și, offline, la cine și baruri și petreceri. O parte din perioada asta, prietenul meu locuia într-o altă parte a țării, dar clar a existat o perioadă de o lună, în care toți se aflau pe aceeași rază de doi kilometri.

Cum ai fost prinsă?
Nu-mi vine să cred că n-am fost descoperită mai devreme. M-am jucat cu focul timp de șase luni. Am fost descoperită în mai multe feluri. Pe unul dintre tipi l-am invitat la o petrecere la care eram absolut convinsă că n-o să fie cunoscuți „comuni", iar în clipa în care am intrat pe ușă ținându-ne de mână, a apărut inexplicabil cel mai bun prieten al prietenului meu, care m-a întrebat, gen: „Hei… cine-i tipul ăsta…?" El i-a spus imediat prietenului meu. Eu am pretins că suntem doar prieteni, dar el nu m-a crezut.

Regreți ce-ai făcut?
Sincer, nu. Treceam printr-o perioadă foarte traumatizantă în familie, iar prietenul meu se purta incredibil de nasol și nu mă sprijinea deloc, deci înșelatul a fost un fel de „muie" pentru că nu-i păsa. Nu l-am înșelat cu niște unii la-ntâmplare; l-am înșelat cu prietenii mei bărbați, care mă sprijineau din plin și la care țineam foarte mult. Poate că n-ar fi trebuit să fac totul atât de fizic, dar abia mai făceam față și luam multe droguri ca să evadez. Aveam nevoie de asta.

O să ai mai multă grijă data viitoare?
Sincer, nu cred c-o să mai înșel vreodată. A fost un simptom al vieții mele haotice. Acum sunt mult mai adunată și am o relație minunat de fericită. Sincer, nu mi-a trecut niciodată prin cap și suntem împreună de trei ani. Clar nu cred în chestia aia cu „cine-a înșelat o dată o să-nșele mereu."

VICE: Deci ce făceai și n-ar fi trebuit să faci?
Nadia, 26, Nottingham: Eram într-o relație la distanță și, în secret, mă bazam pe Tinder (întâlniri, sex, cine gratis), dar aveam mereu grijă să-mi șterg aplicația înainte de vizitele prietenului meu. El trăia în străinătate, eu eram în Marea Britanie și nu cunoșteam prea mulți oameni aici, așa că m-am gândit că sunt în siguranță. Din păcate, m-am înșelat – a avut intuiția unui câine ciobănesc australian.

Cum te-a prins?
Făceam o omletă pentru amândoi într-o duminică, iar el, între timp, a reușit cumva să-mi deblocheze telefonul. S-a încuiat cu el în budă și a downloadat Tinderul din nou, moment în care au început să apară match-uri cu duiumul. Dar nu s-a oprit acolo. În schimb, s-a hotărât să se dea drept mine cu diverși tipi cu care mă mai văzusem, până când și-a construit un caz imbatabil și m-a confruntat.

Ce s-a întâmplat când te-a confruntat?
Eram așa într-o stare de șoc că nu i-a păsat absolut deloc de dreptul meu la intimitate că abia mai puteam să înțeleg ce s-a întâmplat. În mod normal, am gura destul de mare, dar brusc m-am trezit fără replică. Bănuiesc că nu prea mai aveam cum să mă apăr la faza aia. Avea dovezile în mână, la propriu. Ne-am despărțit pe loc.

Acum ce simți în legătură cu asta?
Păi, a reieșit mai târziu că și el înșela la greu, ceea ce explică perfect intuiția lui ageră. Cine știe cunoaște, nu?

VICE: Cum era relația voastră, de cât timp erați împreună și vă mergea bine?
Emily, 20, nordul Londrei: Aveam 17 ani și eram împreună de doi ani. El era „un tip super de treabă" și și super hot și avea și 1,93 de metri. Dar era destul de prost. Și-l aveam la degetul mic. Și avea și o disfuncție erectilă. Dar îl iubeam mult și avea grijă de mine când scăpam de sub control, iar familia mea îl adora. Mama e moartă după tipi înalți, iar el era cadet în armată, așa că era de acord, iar bunică-mea ne dădea bani să avem de ieșit în oraș. Ceea ce, în mare, consta în băutul în parc. Pe bune, aveam 17 ani.

Cum s-a întâmplat înșelatul?
Am luat o tonă de pastile într-o zi în parc cu un grup de oameni pe care nu-i prea știam, după examene, și m-am cam îndrăgostit de acest alt tip. Era dubios și super frumos. De fapt, încă e. Sincer, la momentul respectiv mi s-a părut că n-am de ales. Era așa un sentiment puternic. Îl mai simt și acum. A venit cu mine acasă și n-a prea mai plecat niciodată.

Cum te-a prins?
Cadetul a venit la mine neanunțat, ca să-mi facă o surpriză – fusese plecat și se întorsese cu o zi mai devreme. Mai cred și că poate încerca să mă prindă? Mai văzuse niște mesaje misterioase din când în când. Băiatul cu pastilele era la mine și n-avea nimic pe el în afară de boxeri. Cred că era destul de evident? Cum ai ieșit din situație?
Am spus că băiatul cu pastilele fusese dat afară de maică-sa și avea nevoie să stea undeva și că, de asemenea, suferea de „probleme" similare cu ale mele, pe care cadetul pur și simplu n-avea cum să le înțeleagă. M-am folosit de sănătatea psihică ca de o cârjă și l-am cam pocnit cu ea pe prietenul meu, ceea ce n-a fost corect. Am insistat că nu se-ntâmplă nimic, iar el m-a crezut. O săptămână mai târziu totul s-a dovedit a fi o pierdere de vreme oricum, pentru că m-am despărțit de cadet ca să fiu cu băiatul cu pastilele. Ai mai înșelat de-atunci?
Da. Se pare că nu pot să mă abțin. Am jurat că n-o să fac asta niciodată, după ce l-am văzut pe tata cum îi tot face asta maică-mii. Dar, da, am mai făcut-o. Și nici nu eram întotdeauna beată. „Păcatele tatălui…" pare a fi o circumstanță atenuantă cam lejeră, dar de fiecare dată când înșel mă gândesc automat la copilăria mea, deci poate există o legătură?

VICE: Ce te-a determinat să înșeli?
Amy, 25, Brighton: N-am o scuză bună. Relația mergea bine în momentul ăla; eram complet îndrăgostită și nici măcar nu aveam vreun interes romantic în persoana cu care am înșelat-o. Nu pot decât s-o pun în seama faptului că eram într-o relație la distanță, nu mă mai pupase nimeni de patru săptămâni, cineva a făcut asta, iar eu n-am spus nu.

Deci ce s-a întâmplat mai exact?
Ieșisem să beau ceva cu o prietenă. Era una dintre nopțile alea călduroase de vară, în care toată lumea se poartă cam dement și îți dai seama c-o să se-ntâmple ceva greșit. Am băut mult prea mult, ne-am dus la o petrecere de căcat, am flirtat una cu alta ca să ne distrăm și-apoi ne-am hotărât să plecăm să mâncăm ceva. Pe drum spre restaurant, în taxi, ea m-a sărutat, așa că am sărutat-o și eu înapoi.

Cum a aflat prietena ta?
În secunda în care a venit nota, i-am spus prietenei că trebuie să mă duc acasă și că pupatul fusese o idee proastă. Ea a insistat să mai stau și să ieșim, dar eu am fugit, la propriu. Eram beată. Apoi mi-am sunat prietena și i-am spus ce s-a-ntâmplat. Mi-ar plăcea să-ți pot spune cum a mers discuția aia la telefon, dar nu mi-o amintesc. A doua zi dimineața, m-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare. Prietena mea mă sunase de mai multe ori. Când am sunat-o înapoi, mi-a spus: „Trebuie să vorbim despre ce s-a întâmplat" și eu eram pur și simplu foarte confuză. De unde știa? Ea a simțit că sunt confuză și s-a prins că nu-mi mai aminteam că i-am spus. Cred că asta a funcționat în favoarea mea, pentru că clar a trecut de la a fi furioasă la a fi vag îngrijorată pentru mine.

Ați rămas împreună?
Da. Destul de mult timp. Dar clar i-a plantat o sămânță de îndoială în cap, dacă poate sau nu să aibă încredere în mine și mi-a plantat și mie o sămânță de îndoială, dacă pot sau nu să am încredere în mine. Acum sunt cu altcineva și mă port mult mai puțin cretin. Mi-ar plăcea să-mi amintesc de relația aia și să zic că am dat ce-am avut mai bun, dar cred că am dat doar 90%, ceea ce mă întristează. Dar, na, e greu să ai relații la distanță.

*Numele și niște detalii minore au fost modificate