Cum e lumea pornografiei cu giganți, unde sexul e mai mereu doar o chestie secundară

De ani buni gigantul Pornhub a construit cu succes propriul brand prin prezentarea datelor anonime despre utilizatori pentru rapoarte bizare și trendy. Site-ul ăsta ne-a învățat că, aparent, irlandezilor chiar le place sexul în public, Donald Trump a determinat o creștere scurtă a interesului în „golden showers" și Rhode Island e primul stat american când vine vorba de afinitatea pentru MILF-uri. Dar una dintre descoperirile mai ciudate a fost îngropată într-un raport din ianuarie 2016, despre căutările porno din anul respectiv.

Categoria care a avut parte de cea mai mare creștere în popularitate în 2015, cu 1 091%, a fost porno cu femei gigant, în studiouri miniaturale, sau în fața unui ecran verde ca să pară ca și cum stau deasupra lumii. Câteodată ele se mai joacă, strivesc sau mănâncă bărbați minusculi, clădiri sau altele din recuzita în miniatură.

„Căutările de fetișuri fluctuează destul de regulat", spune Laurie Betito, director Pornhub pentru Sexual Wellness Center. Această creștere subită, spune ea, „ar putea fi de la anumite genuri de filme, cum ar fi Godzilla și King Kong", ambele care au reapărut în ultimii ani. Alternativ, Betito speculează că ar putea fi o extensie a unui interes mai mare și în căutarea de dominare. Sau niciuna dintre variantele astea.

Numărul ăsta dă impresia unui fetiș în creștere. Dar acest interes aparent sporit e într-un fel înșelător. Conform unui fetișist, piața pentru astfel de porno este mică, dar foarte dedicată. Schimbările de căutări și popularitatea pare să reprezinte doar o mutare a sursei de unde comunitatea își procură materialele cu giganți. Până la urmă, categoria asta e pentru un public anume, unul care probabil nu a explodat peste noapte, așa cum sugerează statisticile de pe Pornhub.

Conținutul porno cu femei gigante deservește în mare fetișului de macrofilie, la care oamenii (de obicei bărbații) se excită la giganți (de obicei femei). Fetișul pare câteodată că merge bine cu microfilia, atracția față de oameni mici, să spunem, victimele unui accident cu raze de micșorare dintr-o fantezie cu femei gigante. Unii din comunitatea asta fetișistă spun că bărbații cărora le plac femeile gigante vor să evadeze de cerințele de putere și control via o dominare fizică copleșitoare. Viceversa, poate atrage femei care se excită la ideea de a fi deasupra bărbaților prin afirmarea puterii pe care simt că nu o au în viața reală.

Alții se rezumă la circumstanțe întâmplătoare din anii de formare a sexualității cu filme precum Attack of the 50-Foot Woman sau Honey I Shrunk The Kids, în care cineva găsește ceva sexual și inconștient asociază disparitatea mărimii cu excitare. În orice caz, cum sugerează și Betito, fetișul clar implică dominare și submisie și deseori se intersectează cu alte fetișuri, precum vorarephilia (femei gigant care mănâncă oameni minusculi) sau striviri (femei gigant care calcă pe oameni mici sau chiar și femei normale care calcă pe creaturi mici).

„Picioarele sunt cele mai populare, mai ales striviri cu picioarele", mi-a spus recent Giantess Roma, care consumă conținut cu giganți de multă vreme și produce așa ceva de cam un an. „Striviri cu fundul, cu sânii, vore sau blând, unde nimeni nu pățește nimic sunt subcategorii comune pentru porno cu giganți."

Deși aproape orice fetișist are preferințe unice și distinctive pentru scenarii sau dinamice în privința conținutului cu giganți, tendința e de înlăturarea unui aspect care pare ciudat pentru un consumator obișnuit de porno: nuditatea. Roma și alți producători și actori, Media Impact Studios, Optic Dreams, Giantess Katelyn, nu se dezbracă aproape niciodată complet pentru o scenă, cu atât mai puțin să facă sex într-un material cu giganți produs. Unii dintre ei sunt complet îmbrăcați.

Fetișul e atât de puternic încât excitația se trage doar din mărime, până în punctul în care predominant, bărbații gay se simt excitați de femei gigant și bărbații heterosexuali de bărbați giganți, spune Dr. MArk Griffiths, unul dintre puținii academicieni care a studiat subiectul.

De-a lungul anilor, fetișiștii au întins mult coarda cu personajele, câteodată cu parteneri înalți, sau prin colecții și schimburi de reviste de comics și clipuri de film cu domnișoare supradimensionate în situații excitante. Pe la mijlocul anilor '90, în timp ce fetișiștii au început să se găsească în mediul online și să se joace cu primele unelte de editare fotografică și video, ei au început să facă conținut pentru ei și să posteze pe forumuri. Istoria cinematografică a genului a prins cam prin 1996, când un bărbat pe nume Gary Pranzo a făcut prima scenă.

Comunitatea nu a fost niciodată prea mare. Pranzo, care a devenit unul dintre cei mai mari producători de pe scena asta, însumează cam pe la un milion. El și-a dat seama destul de devreme, prin vizite frecvente pe forumurile de giganți și prin consolidarea sa în comunitatea generală, că exista multă dorință înăbușită, care nu era satisfăcută.

Pe la începutul anilor 2000, pornografia cu giganți era atât de profitabilă, încât scena a înflorit de artiști și regizori, unii dintre ei fetișiști, iar unii doar producători generali care profitau de pe urma pieței promițătoare, cu unelte de editare din ce în ce mai avansate, cu decoruri extravagante și trucuri mai complexe pentru a dezvolta ce Roma și alții au considerat un conținut convingător. Până în 2006, Pranzo a cumpărat propriul studio pentru a face față cererii, pe care el și Roma au dezbătut că a atins apogeul în jurul anului 2010.

Apoi a apărut pirateria. Ca în orice alt sector al pornografiei, fetișiști au început să mute clipurile cu giganți de pe bastioanele nișate și contra-cost ale internetului, pe site-uri în dezvoltare, precum Pornhub, unde puteau împărtăși cu ușurință și accesa gratuit conținutul. Pranzo și compania au încercat avertismente de închidere, dar deoarece comunitatea era mică și strâns legată, până când un video era scos de pe net, aproape toată lumea care ar fi vrut să-l vadă îl avea și nu mai rămânea nimeni care să plătească.

Ca rezultat, conținutul cu giganți și duzina de producători de fetișuri care deservesc scenei au fost forțați de modelul în ascensiune de video: să primești bani în mână ca să produci un film personalizat pe dorințele specifice ale uni individ, apoi profitând un pic și de pe vânzările, înainte ca videoclipul să fie inevitabil piratat.

Cunoscătorii ca Roma se plâng că a scăzut calitatea clipurilor, deoarece comenzile particulare nu plătesc suficient și producătorii nu pot scoate niște efecte convingătoare. Dar valul de giganți noi rămâne constant.

Este ușor să citești rapoartele de trenduri făcute de Pornhub ca o dovadă că fluxul de clipuri cu giganți de pe platforma lor a crescut expunerea populară și interesul pentru această tendință. Și observatorii ca Astro Domina, un model de fetișism non-gigant, care face două sau trei clipuri personalizate pe lună, susține că cererea de conținut a crescut în ultimii ani. Dar cei mai vechi din nișa asta, cum ar fi Pranzo și Roma, jură că numărul fetișiștilor nu crește. Plus, cu greu o să vedem non-fetișiști care caută hardcoreli pe Pornhub și își schimbă obiceiurile după ce dau de o femeie gigant care calcă niște omuleți în picioare.

Însă Pranzo a sugerat că aparenta creștere a căutărilor de porno cu giganți ar putea reflecta migrarea unei comunități de consumatori pe site-uri precum Pornhub. De asemenea, Domina consideră că numărul în creștere de comenzi ar putea fi doar membrii comunității, care caută în prezent clipuri personalizate și ieftine, în loc să cumpere clipuri cu giganți de la producători mai mari.

Ca atare, povestea porno-ului cu giganți este un bun studiu de caz în ceea ce privește modul în care rapoartele privind tendințele de căutare nu reflectă atât de mult schimbarea preferințelor sociale, pe cât denotă știrile construite în jurul sondajelor. Câteodată poate reflecta doar fluctuații pieței porno și exodul nișelor de la un colț al internetului la altul. Este o realitate plină de buruieni, care trebuie îngrijită. Totuși, sondajele sunt o mărturie al unui mare adevăr: fetișiștii pentru giganți sunt puțini, dar au un apetit imens.

Urmărește-l pe Mark Hay pe Twitter.