Polițiștii germani au un nume de cod pentru infractorii români și bulgari, ca să nu pară xenofobi

Mi s-au dat multe nume de când trăiesc pe meleaguri nemțești, de prin 91: vecinii mă numeau „străinul", cei mai apropiați „vampirul", autoritățile foloseau genericul „imigrant", iar neo-naziștii din Alexanderplatz „parazitul". Zilele trecute am aflat că și poliția mă numește într-un fel absolut inedit, RUBU, adică o combinație foarte creativă din abrevierile cuvintelor germane Rumäne și Bulgare.

Un botez târziu și deloc inspirat, nășit de apucăturile rasiste ale poliției germane.

Și nu aflam nici acum că sunt un RUBU, dacă în Germania nu exploda o dispută despre un alt nume de cod, preparat în laboratorul poliției germane, asociat imigranților din țările Africii de Nord, „nafris".

Disputa despre nafris a început, de fapt, cu un an în urmă și cum a fost recent reînflăcărată, l-a scos din scorbură și pe RUBU. Dar, ca să întelegi cum a ajuns românul un rubu, vreau să-ți amintesc mai întâi, pe scurt, ce s-a întâmplat de revelionul hărțuitorilor în orașul Köln. Atunci când presa română a comentat la greu, deși se afla la două mii de kilometri depărtare.

În fața gării centrale din oraș, un grup de imigranți, preponderent proveniți din țările Africii de Nord, au hărțuit sexual fete, au furat telefoane mobile, au violat. Iar asta în fața forțelor de ordine, care au asistat, „din lipsă de personal" neputincioase la absurdul spectacol. Mai întâi a fost vorba de mai bine de o mie de delicte, de mai mult de o mie de răufăcători, care să fi fost magrebiani.

În contextul ăsta a apărut în spațiul public termenul de „nafris", un așa-zis nume de cod folosit de poliția din Köln pentru persoane din Maroc, Algeria și Tunisia. O vreme s-a discutat despre acest termen, dacă el are o conotație rasistă sau nu. Iar anul trecut, după ce a fost adoptat cu sens cert rasist de simpatizanții extremei drepte din Germania, a fost scos din uzul public.

Apoi s-a mai și dovedit că gravitatea delictelor din noaptea dintre 2015 și 2016 a fost, în realitate, mult mai mică. Așa că, până în noiembrie 2016, au fost trimise în instanță în jur de 20 de persoane implicate în haosul din noaptea aia.

Șase dintre ei au fost condamnați. Iar noțiunea de „nafris" a ieșit din scenă.

Pentru un an.

Ca să nu se mai repete situația halucinantă din Revelionul 2016, anul ăsta, poliția a împânzit orașul. În jur de două mii de polițiști s-au aflat pe teren, în trenuri, în jurul gărilor și, mai ales, în Gara Centrală din Köln. Aici, băieții au făcut treaba după manualul non-corectitudinii politice: au selectat persoanele după culoarea pielii, adică pe ăia care păreau să aibă origini nord-africane. I-au separat, controlat, pe unii i-au reținut, pe alții i-au urcat în trenurile care-i scoteau din oraș. Nu mă înțelege greșit, dacă aș fi simțit un pericol real de terorism sau agresivitate, n-aș fi scris toate astea.

Dar metoda a fost una, cel puțin, dubioasă. Mai ales că e cam greu, până și pentru cel mai versat ochi, să recunoască cine provine din Magreb și are intenții criminale și cine e doar brunet sau pare arab. Un risc pe care poliția probabil și l-a asumat.

Și la marginea acestei acțiuni polițienești a reapărut și termenul de „nafris" în spațiul public. Iar asta nu din gura vreunor neo-naziști, ci într-un mesaj lansat pe contul de Twitter al Poliției Landului NRW.

După treaba asta, o parte a presei și a societății civile, chiar și unii politicieni i-a acuzat de „racial profiling" („profilare rasială"). Bineînțeles, asta în timp ce altă parte a societății și politicului consideră necesară metoda, inclusiv terminologia, dacă doar așa se poate asigura pacea nopții și siguranța cetățenilor germani și blonzi.

Șefa Partidului Verzilor din Germania, Simone Peter, a reacționat prompt și a catalogat grozăvia ca fiind „absolut inadmisibilă", iar folosirea denumirii de nafris, „defăimatoare" la adresa unui grup de oameni.

Și ce dacă? Odată ce autoritățile lansează în spațiul public o astfel de terminologie xenofobă, ce pretenții ai avea de la oamenii de rând?

Discuția care a urmat a scos la iveală că forțele de poliție din Köln nu s-au pregătit pentru Revelionul 2017 doar cu un personal mai numeros, ci și cu un glosar de coduri, respectiv abrevieri, pentru potențialii delincvenți. Așa am aflat că și românii își au numele lor de cod: RUBU.

Poliția a încercat să se scoată și să explice că folosesc mai multe asemenea coduri, mai ales în situații de urgență. Agenția Germană de Presă (dpa) a publicat o parte din ele. Așa am văzut că doar două se referă la grupuri etnice: nafris și rubus. Celelalte, precum „Limo" - agresor motivat politic de stânga, „Remo – agresor motivat politic de dreaptă sau „Ladi"- hoț din magazine, par de-a dreptul inofensive și chiar utile.

După ce am citit asta, m-am întrebat „wtf is RUBU?" Nu zic că denumirea per se este una jignitoare - am avut altele mult mai grave - dar scopul ei mă face să mă duc să fur măcar un cârnat, să fiu și eu demn de codurile Poliției.

Dar Rubu este în limbajul codificat al Poliției Germane denumirea pentru român în general, deși se referă în primul rând la românul infractor. Așa că trag concluzia că între român și infractor este pus premeditat un semn de egalitate.

În Landul NRW sunt înregistrați 86 764 mii de cetățeni români, iar statisticile poliției arată că, la secțiunea „furt din magazine", românii sunt pe locul doi, iar numărul lor a crescut de la 2 166 (în 2011) la 5 564 (în 2015). La „spargeri de case" românii sunt pe locul trei, după nemți și sârbi.

Deci, avem cu ce să ne mândrim, dar parcă nu suntem chiar majoritar infractori.

Doar că RUBU ăsta nu se referă doar la români, ci și la vecinii noștri care ne tot fac mămăligari pe unde ne prind: bulgarii cu nisipurile lor aurii. Cu toate astea statisticile poliției arată că bulgarii ocupă partea de jos a celei de a doua jumătăți a tabelei cu fărădelegi. Doar la capitolul „furt din buzunare" ocupă locul învecinat românilor (sub noi), dar numărul hoților bulgari dovediți a scăzut de la 579 (în 2011) la 258 (în 2015).

Ideea e că o generalizare din partea Polției din landul cu cea mai numeroasă populație din Germania (în jur de 18 milioane), Renania de Nord-Westaflia, nu duce decât la și mai multă ură în rândul cetățenilor. Să defilezi cu prejudecățile într-o țară dezbinată de politica imigraționistă (a Angelei Merkel) e mai periculos decât să te joci ruleta rusească cu un soldat beat de-ai lui Putin.

Am întrebat Poliția germană de aici de ce au ajuns să ne dea un nume de cod, ba chiar unul comun cu bulgarii.

„Motivul pentru care i-am tratat pe români și pe bulgari ca un tot unitar este creșterea clară a suspecților proveniți din cele două țări cu privire la aceleași categorii de delincvențe", îmi spune într-o adresă oficială Poliția din Köln.

Adică, românii și bulgarii de aici comit cam aceleași infracțiuni: fură de prin buzunare, magazine, ies la furat de metal vechi și cabluri.

Mai interesant mi s-a părut, de fapt, partea asta a răspunului oficial: „În anul 2014 a fost oprit proiectul de analiză cu prescurtarea RUBU", atunci când Poliția afirmă că „au constatat că s-au schimbat naționalitățile suspecților din categoriile de delincvențe enumerate."

Afirmația asta spune clar că analiza RUBU nu este nimic altceva decât profilare rasială.

Avocatul Sven Adam din Göttingen, un critic asiduu al profilării rasiale, citat de cotidianul „Tagesspiegel", explică dimensiunea metodei la care a recurs poliția din Koln.

În apărarea Poliției au sărit însă unii politicieni, ca Alexander Dobrindt, Ministrul german al Transporturilor și infrastructurii digitale. Omul a zis că țara trebuie apărată de nafris.

La fel, Beatrix von Stroch, parlamentar european din partea partidului populist de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), încuviințează printr-un Tweet metoda asta de control și crede că „alternativa la aceasta ar fi violurile în masă".

Legat de români, m-a îngrijorat serios comentariul publicistului Nathan Warszawski, preluat (evident) de portalul populist de dreapta, „Freie Welt", că „rubus" ar descrie „români și bulgari de sex masculin apți de muncă". Dacă el este informat din surse sigure, atunci ar fi și mai clar că prin „rubus" este vizat oricare român, nu doar cel care intră în conflict cu legea.

Am ajuns să mă simt cumva privilegiat cu toată atenția asta.

La câteva zile după declarațiile astea politice, poliția din Koln a fost nevoită să-și pună cenușă în cap și să corecteze primele cifre făcute publice după noaptea dintre ani. După ce a afirmat că în seara de 31 decembrie 2016, în gara din Köln s-ar fi aflat în jur de două mii de persoane de proveniență nord-africană, două săptămâni mai târziu face un pas înapoi: se pare că, din cele 647 de persoane identificate în acțiunea d-atunci, au fost doar 17 marocani și 13 algerieni. În noaptea dintre 2016 și 201 „au fost foarte putine infracțiuni", precizează Spiegel.

În pofida criticilor și acuzațiilor cu care este confruntată, poliția din Köln nu intenționează să renunțe la codurile astea rasiste. Șeful Poliției din Köln și-a cerut scuze pentru mesajul de pe Twitter – i-a recunoscut indirect efectul nociv în rândul populației – dar a lăsat de înțeles că poliția va continua să folosească intern aceleași abrevieri. Important este ca ele să nu fie folosite public.

Ok, treaba asta e ceva mai normală, chiar și pentru un Rubu ca mine. Până și Ministerul Federal al Internelor se distanțează de metoda poliției din Köln.

În Germania, anul ăsta se votează un nou parlament, iar populiștii și extremiștii de dreapta se bucură oricum de avântul din ultimul an, din toată Europa, iar asta îi aruncă pe români (iar) în lumina reflectoarelor. Și, după toată isteria din ultimii doi ani, stigmatizarea asta din partea poliției germane nu ajută niciun român stabilit aici. Oricum, te confrunți zilnic cu prejudecăți, iar când politicienii sau poliția folosesc aceiași termeni ca oamenii de rând, ura se intensifică.

E important însă să știi că aici, în Koln, românii nu par deranjați de acest nume de cod. Lipsa de solidaritate la poporul ăsta e fascinantă. În timp ce nord-africanii protestează în locuri publice sau își trimit reprezentanții în talk-show-uri la televiziuni, românii tac, pentru că nu e vorba de EI, ci de CEILALȚI.

Probabil că, așa cum o văd de multe ori în Germania, de mâine încolo românii își vor ascund identitatea, nu mai vorbesc românește pe stradă, eventual își vopsesc părul blond și se transformă în orice altceva (mai puțin nord-africani sau bulgari), dar nu în români mai buni.

Citește și alte materiale despre românii imigranți:
Ce cred românii și bulgarii din Marea Britanie despre invazia iminentă de imigranți români și bulgari? Echipa de imigranți FC România va juca în Cupa Angliei Tot ce trebuie să știi despre scandalul ouălor Kinder în care niște copii români sunt descriși ca „sclavi"