Artistul şi performerul columbian Juan Pablo Echeverri crează autoportrete foarte colorate cu el deghizat, parodiind diverse stereotipuri din societate. De-asta m-a surprins noul lui proiect Famoustros, în care renunţă la stilul vesel, pentru a se transforma în monştri lui favoriţi din filmele de groză clasice ale industriei de la Hollywood. Juan Pablo a avut mereu un trip cu horror-ul, dar abia acum a reuşit să găsească un make-up artist care să-l ajute să creeze bestiile astea ale cinematecii. Pentru că experienţa lui cu cei patru monştri sacri ai filmelor de groază a fost una suprarealistă, l-am rugat să-mi povestească puţin despre fiecare dintre costumele la care a lucrat timp de trei luni.
MUMIA
„Costumul ăsta e inspirat din filmul hollywoodian The Mummy din 1932, dar şi din zombii din clipul Thriller al lui Michael Jackson. Pentru mine cea mai tare imagine a genului horror e acel video, pentru că avea fix destule elemente de groază încât să te sperie, dar avea o anume vitalitate dată de faptul că era făcut pentru o melodie. E singurul video horror care m-a speriat vreodată. Restul doar mă amuză. Masca făcută din latex pe dimensiunea feţei mi-a fost ataşată pe faţă de make-up artist. Mumia a fost cea mai uşor de realizat, pentru că am făcut costumul pe loc, la shooting, din latex şi fâşii de hârtie igienică murdărită de latex, faţă de celelalte la care montarea costumului a durat vreo patru ore.
DRACULA
Am decis să folosesc modelul de vampir din Dracula (1931) în loc de cel din Nosferatu, pentru că varianta asta a rămas cel mai bine în memoria tuturor. Vampirul e singura mască din seria asta care e realizată dintr-o singură bucată de latex, aşa c-am avut constant senzaţia că mă sufoc în ea şi am transpirat inuman de mult. De asemenea m-a usturat al naibii de tare pielea când am dezlipit tot stratul ăsta de latex. Mă rog, de la toate m-a cam durut după fața, timp de o zi.
VÂRCOLACUL
Pe frumosul ăsta l-am luat din filmulThe Wolf Man(1941), dar mi se pare că seamănă şi cu cel în care se transformă Michael în Thriller. A fost genial să umblu cu masca asta pe mine. Nu mai voiam să-mi dau jos machiajul, deşi mă sufocam în el. Am plecat cu ea pe mine şi în pauza de masă. Am mers acasă ca să experimentez cum e să speli rufe şi vase ca un vârcolac. A fost cea mai plăcută distracție, dar și obositoare, pentru c-a trebuit să respir pe gură timp de cinci ore. Masca asta e cea mai complexă din serie, deoarece make-up artistul a trebuit să lipească fiecare fir de păr în parte pe meşa de latex. Perii îi alegea din mai multe peruci de culori diferite.
MONSTRUL LUI FRANKENSTEIN
1931 a fost un an bun pentru horror, pentru că tot de atunci am ales monstrul din filmul Frankenstein. Masca asta a fost cea mai neconfortabilă, pentru că a fost şi prima pe care am încercat-o. A fost oribil să am hălci groase de latex lipite pe frunte şi peste urechi, dar am făcut sacrificiul ăsta, pentru că nu voiam să iasă ca nişte costume de Halloween banale. De fapt chiar a fost ocoincidenţă că amexpus seria în octombrie, pentru că imaginile au la fel de puţin de-a face cu acea sărbătoare ca şi toate celelalte proiecte ale mele.
Citește și Radare gay în ochi