Am fost martor la cel mai bolnav accident auto din istorie

Duminica trecută tovarăşul meu T.J.  m-a chemat să-l ajut la realizarea unui fotodocumentar despre oamenii care călătoresc prin toată America ca să ajungă la cursele de maşini de la Daytona.

După ce a insistat am cedat şi m-a luat cu maşina din faţa casei mele din Orlando. E un drum de o oră doar până la Daytona Beach, aşa că m-am gândit: Ce pula mea, de ce nu?

Când am ajuns acolo am decis că cel mai bine ar fi să ne prefacem că venisem din partea mass-mediei oficiale şi să intrăm cu camerele la gât. Malacul de la bilete i-a oprit pe unii în costume de baie, dar pe noi ne-a lăsat să intrăm fără întrebări. Biletele variau de la 60 la 200 de dolari, aşa c-a fost norocoasă faza asta. Când am trecut de porţile de intrare mă gândeam: Ce fraieri!

La scurt timp după primul interviu cu un ţărănoi obsedat de curse de maşini (cine ar fi crezut), am mers la gardul de la intrare ca să prindem maşinile în zbor. Cam 20 dintre ele au vuit pe lângă noi cu peste 200 de kilometri pe ora. Am văzut doar nişte culori difuze şi-am început să le trag în cadru.

Deodată camera mea a avut o eroare de la shutter, ceea ce nu-i normal. Aşa că, fiind un fotograf profesionist, m-am aşezat pe jos şi am căutat pe Google de la ce venea eroarea asta.

Câteva minute mai târziu eu şi T.J. a trebuit să ne împăcăm cu ideea că aveam camera futută, aşa că am început să trag pozele cu o cameră de-a lui de rezervă. Pentru că avea o distanţă focală diferită, am decis să fotografiem cursa de pe un loc mai înalt din tribună.

La mai puţin de zece minute după ce am plecat din faţa gardului o maşină, condusă de un tip numit Kyle Larson, a pierdut controlul. Am văzut cum i-au picat frânele şi a alunecat pe traseu de parcă era pe gheaţă. Deodată şi-a luat zborul prin aer. Apoi motorul şi o roată au zburat cu totul din ea. Maşina lui Larson fusese catapultată în gard, fix în locul unde stăteam noi înainte. N-am reuşit să pozez chestia asta pentru că mi se futuse camera aia nenorocită, dar cred că fix chestia asta mi-a salvat viaţa.

Peste 32 de spectatori au fost răniţi în accident. În total 12 maşini au fost distruse şi şoferii lor au fost grav răniţi. La cursele NASCAR maşinile rulează în medie cu mult peste 200 de kilometri pe oră şi accidentele sunt un lucru obişnuit – chiar şi cele fatale, precum cel din ediţia Daytona 500 din 2001 unde a murit şoferul Dale Earnhardt. Dar rar se întâmplă să fie răniţi şi spectatorii. Doi dintre cei 32 de oameni răniţi la cursa asta au ajuns la terapie intensivă (unul era copil). Mulţi oameni au fost acoperiţi complet în etanol, ceea ce e deranjant.

Ţărănoii graşi din Daytona Beach au turbat de furie. Am luat interviuri imediat după accident. Trebuia să mai fie o cursă Daytona 500 fix în ziua aia, aşa că mulţi dintre oameni au mers la casa de bilete ca să ceară să li se schimbe locurile ca să fie mai departe de traseu. Steven, un tip care venise din Vermont să vadă cursele ne-a spus: „Am fost martor la multe accidente, dar niciunul dintre ele n-a fost ca ăsta. Nu cred c-o să mai vină atăţia oameni cu copiii lor aici, dacă ştiu c-o să le zboare o roată capul, înţelegi ce spun, frăţică?”

Alţi oameni au fost nervoşi că mass-media locală a prezentat ravagiile accidentului ca fiind minore. Unul dintre cei cu care am vorbit spunea că probabil ei nu vor să le scadă vânzările. Cei de la Daytona News 6 au spus că au fost doar câteva răni minore în mijlocul spectatorilor. Cei de la ESPM SportsCenter au spus că erau doar vreo 8-10 oameni. Posturile locale au arătat doar filmări cu alunecarea maşinii şi cu fumul, care ieşea din ea, dar n-au arătat imagini cu gardul distrus sau cu victime. Orice om de acolo, care nu era orb, ar fi putut să observe cele 25 de tărgi, care erau scoase din ambulanţe.

În mod miraculous, în timp ce le luam interviuri fanilor problema de la camera s-a rezolvat singură. Astfel am avut norocul să trag nişte cadre cu urmarea dezastrului. Camera mea a mers şi mai târziu în acea zi, când m-am dus să discut cu oamenii din campingul unde stăteam, care erau preponderent maniaci beţi şi obsedaţi de NASCAR. În ciuda accidentulu, ei păreau în toane bune. De exemplu, Bill şi fra-su (care era prea beat ca să-şi pronunţe numele) mi-au spus următoarele când i-am întrebat care-i şoferul lor favorit: „Depinde dacă sunt goi sau nu, pentru că dacă da, atunci Dana Patrick (singura femeie care participă la cursele NASCAR) e cea mai tare. Dacă nu, atunci merg pe Earnhardt pentru că eram prezent în ziua în care a murit tăticul lui.”

Devin Jacoviello este un fotograf din Florida. www.fishgoestocamp.com

Traducere: Mihai Popescu