Traiul ca vacă virtuală te poate face să devii vegan?

Fotografia autorului.

Cercetătorul Jeremy Bailenson, de la Stanford, și colegii lui de la Virtual Human Interaction Lab (VHIL) transformă oamenii în vaci. Participanții la programele lor de realitate virtuală nu se văd doar bovine într-o oglindă virtuală, ci sunt și înțepați virtual cu țepușe și târâți fără milă spre abator.

Pare bizar, dar are un scop: Bailenson speră că oamenii care vor petrece câteva momente în pielea unei vaci vor dezvolta mai multă empatie față de aceste animale. Din punctul lui de vedere, consecințele ar fi uriașe: această empatie i-ar face pe oameni să consume mai puțină carne, ceea ce ar însemna un consum mai mic de energie. Aceste experimente ar putea schimba clima și comportamentul oamenilor.

Experimente anterioare în același domeniu au avut rezultate pozitive. Participanții la program care au tăiat virtual copaci  au raportat că s-au gândit mult la experiență și au început să folosească hârtia cu mai multă economie.

VHIL speră să utilizeze cu succes puterea emoțională a empatiei, dar acest concept nu e nou: asta încearcă să facă și apărătorii animalelor de ani de zile.

Grupurile care apără animalele au adoptat diverse tactici de a crea înțelegere emoțională între oameni și animalele pe care le mănâncă. La nivelul cel mai jos sunt pliantele. Pline cu fotografii îngrozitoare care-ți întorc stomacul pe dos (încă nu pot scăpa de imaginea unei vaci pe jumătate decapitată de pe un pliant pe care l-am primit acum patru ani de zile). Unele pliante au scopul de a șoca, altele de a educa. Dar e greu să creezi o conexiune cu animalele folosind imagini statice.

Fermele-sanctuar, un concept relativ nou născut în ultimii treizeci de ani, sunt probabil cel mai bun instrument pe care îl au apărătorii animalelor. În afară de faptul că salvează animalele în caz de nevoie, una dintre primele motivații ale unui astfel de sanctuar e să le ofere oamenilor un loc unde să poată interacționa cu animalele care sunt în mod normal ascunse privirii lor de zidurile fabricilor.

Acest principiu al conexiunii empatice e dezvăluit în vocabularul sanctuarelor. Animalele sunt ambasadori. Nu sunt ceva, ci cineva. Speranța e ca oamenii care interacționează cu animalele s le privească ca pe niște ființe, și nu ca pe un produs.

Următorul pas după interacțiunea cu animalul e să te transformi în el. Asta face VHIL, chiar dacă scopul lui principal sunt problemele de mediu mai degrabă decât animalele. Filosofia e aceeași. Dacă îți rămâne în minte cum e să fii târât spre abator, s-ar putea să te gândești la asta data viitoare când ești în supermarket sau la restaurant. Și asta e benefic pentru lumea noastră și pentru animale.

Rezultatele experimentului VHIL n-au fost încă analizate. Dar ca fost intern la un sanctuar de animale, am văzut cum oamenilor care stăteau în fața unei vaci li se destrămau percepțiile asupra animalelor în mod vizibil. Deși n-am trecut prin experiment și nu știu exact cum e, aș fi șocat dacă cineva ar ieși de acolo fără măcar să se întrebe dacă obiceiurile lui culinare sunt ok sau nu.

Text: Lex Berko

Traducere: Oana Maria Zaharia

Îți plac vacile? Citește și:

La Craiova vacile rumegă iarbă cu cenuşă

În adolescență am fost fermier