Nu vreau să merg acasă

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Nu vreau să merg acasă

După sesiune n-am vrut să calc acasă, decât pentru un duş rece cu furtunu' în curte şi să-mi văd câinele. Dar am făcut niște poze beton.
5.9.13

De cum s-a terminat sesiunea în iulie, mi-am numărat banii strânşi în zilele în care am stat închisă-n cameră din cauza examenelor şi mi-am propus să nu mai calc p-acasă, decât pentru un duş rece cu furtunu’ în curte şi ca să-mi văd câinele.

Singura chestie clară şi programată era că trecem pe la festivalul unguresc Balaton Sound. A fost reuşit, deşi cineva din grup şi-a pierdut portofelul cu toţi banii şi toate actele. Erau o tonă de oameni de peste tot din lume cu care după o anumită oră nu te mai înţelegeai în engleză,pentru că de-abia se mai înţelegeau între ei. Crystal Castles au fost ca nişte carnivori într-un restaurant vegetarian, lucru evident mai ales când mulţimea a scăpat solista în timpul crowd surfingului.

În țară ne-am ocupat timpul cu party-uri pe acoperiş oprite de poliţie, căzături de pe biclă şi cățărări în copaci. Într-o  dimineaţă am ajuns în satul Văliug, din județul Caraș-Severin, unde am făcut baie în lac şi ne-am pus cortul la zece metri de intrarea unui club la care era o coadă de peste o mie de oameni. Deşi nu ne-a observat nimeni, am fost dezamăgiţi de căţelăria de-acolo şi am plecat dimineaţa următoare în Reşiţa, unde ne-am delectat la ştrad. Acolo am văzut mai multe ţâţe decât gagici în apă.

Într-un final am prins bilete ieftine la Roma. Mişto italienii. Erau vorbăreţi, împărţeau cam tot ce aveau şi aveau numai baruri drăguţe, unele pe acoperişuri. Acolo, nesupraveghiaţi ne-am permis să gustăm din ceva whisky şi să ne facem poze cu figurinele lor de decor.

Am stat și într-un camping la două minute de plajă, plin cu voie bună, narghilele fumate în faţa băii şi o tonă de motani în călduri care şpriţuiau tot ce puteau, ca să marcheze ce urma să fie al lor. Inclusiv gagicile.

Publicitate
Tagged:Vice Blog