Leonard Cohen a fost un mare șmecher în ultimii 80 de ani

Leonard Cohen a împlinit recent 80 de ani. E un motiv de sărbătoare – rar mai găsești artiști atât de consistenți, influenți și durabili precum Leonard – iar muzicianul își lansează al treisprezecelea album, Popular Problems, drept cadou de ziua lui.

Dar în loc să vă înșir niște bazaconii despre cât de relevant e Leonard Cohen și în ziua de azi – și despre faptul că Chelsea Hotel #2 va rămâne mereu cel mai bun cântec despre felație – să povestim despre vitalitatea lui. Tipul are 80 de ani – și totuși e mai bine îmbrăcat decât toți șmecherii la costum de la premiile GQ, a încercat toate drogurile posibile („cele recreaționale, cele obsesive și cele farmaceutice”) și continuă să lanseze albume în ciuda faptului că majoritatea oamenilor de vârsta lui gâfâie numai cât se duc până la frigider.

Cohen nu e genul care să se dea mare cu asta, așa că o să-l lăudăm noi. Ia să vedem ce-a făcut el în ultimele opt decenii.

A LUAT O TONĂ DE DROGURI ȘI A SCRIS CEA MAI REVOLTĂTOARE CARTE DIN ISTORIA CANADEI

Fiecare e Renaissance Man zilele astea: muzician, actor, producător, tot ce vrei. Dar asta mai mult din necesitate, pentru că nu-ți poți permite să iei cina în oraș și să ieși în club în weekend dacă ai un singur job în domeniul creativ. Leonard Cohen, pe de altă parte, a fost poet și romancier încă înainte să se apuce de muzică și de compus piese. Deja publicase trei colecții de poezii (una dintre ele intitulată Flori pentru Hitler) și un roman de debut, când s-a mutat pe insula grecească Hydra ca să experimenteze scrisul pe amfetamine. Cum și-a petrecut două vacanțe de câte opt luni pe Mareea Egee și a combinat drogurile cu postul spiritual, Cohen a început să aibă halucinații. Și-a abandonat eforturile artistice după ce a leșinat din pricina insolației și a slăbit zeci de kilograme în urma unui post de zece zile.

Beautiful Losers, romanul scris în această perioadă, a fost publicat în 1966 – cu un an înainte de lansarea albumului de debut al lui Cohen. A fost numită „cea mai revoltătoare carte scrisă în Canada” și „cea mai interesantă carte canadiană a anului” de către același critic contemporan.

A OPRIT O REVOLTĂ LA FESTIVALUL ISLE OF WIGHT ÎN 1970

Poate că Isle of Wight a ajuns să fie un rai al profesorilor de sport și a ofițerilor de poliție; un sanctuar liniștit unde lumea se relaxează și ascultă Olly Murs. Dar înainte să se nască Olly Murs, festivalul Isle of Wight era unul dintre cele mai tari din lume. Toți au cântat acolo, de la Jimi Hendrix la Bob Dylan. La evenimentul din 1970 au venit pe insulă aproximativ 700 000 de participanți (majoritatea fără bilet). Gândiți-vă că la Glastonbury abia încap 135 000, deci vă dați seama ce haos a ieșit acolo.

În ultima zi de festival, organizatorii au vrut să construiască un gard ca să împiedice nou-veniții să mai intre și, din cauza asta, au început revoltele. Toți muzicienii au fost prost primiți de publicul nervos. Joni Mitchell și Kris Kristofersson au fost huiduiți înainte ca pe scenă să urce Cohen, la 4 dimineața.

Cum abia se trezise din somn în rulota lui, Cohen a urcat pe scenă și – cu ochii încă cețoși de somn – a cerut publicului să aprindă chibrituri ca să-i poată vedea și să se poată vedea între ei. „Știu că știți de ce le aprindeți” a mai adăugat artistul, după care a început piesa Bird on the wire. Publicul a fost fermecat de carisma lui Cohen și animozitatea s-a calmat pe toată durata festivalului.

ȘI-A UCIS CARIERA CU PHIL SPECTOR

În 1977, după ce scosese patru albume, Cohen se afla la o răscruce artistică. Nu făcuse niciun compromis până atunci; de fiecare dată când un director al unei case de discuri îi spunea că are piese prea triste care n-o să prindă la public, el continua să-și privească propriul buric. Dar se simțea nevoia de o schimbare, așa că muzicianul a fost de acord să se întâlnească cu Phil Spector, care și el trecea printr-un impas și avea același manager ca și Cohen, ca să înregistreze ceea ce mai târziu a devenit Death of a Ladies’ Man. Spector a fost atras de misterul și tehnica lui Cohen, iar Cohen îl considera pe Spector „nu neapărat un compozitor grozav, dar unul îndrăzneț, care poate transforma cele mai banale melodii în hituri”.

Prima lor întâlnire – cina acasă la Spector – a avut ca rezultat o temă muzicală care a continuat pe tot parcursul sesiunilor de înregistrare. Cum și-au supărat gazda pentru că au vrut să se ridice de la masă prematur, Spector i-a încuiat pe Cohen și pe soția lui în casă până dimineața. După cum vă imaginați, înregistrările cu un personaj atât de volatil precum Spector au decurs haotic. În momentul acela, la trei ani după un accident de mașină care aproape îl ucisese, Spector era dependent de medicamente, înarmat și însoțit mereu de bodyguarzii lui dealeri. În plus, Spector s-a mai gândit să înghesuie vreo patruzeci de muzicieni în schemă, printre care Bob Dylan și Allen Ginsberg, fiecare dintre ei angajat să facă backing vocals pe o singură piesă.

Înregistrarea rezultată e la fel de dubioasă ca și relația dintre cei doi creatori ai ei. E greu când pui la un loc un extrovertit înarmat și un introvertit cu un stilou. Dar de aici se trage tot farmecul albumului euforic Death of a Ladies’ Man.

A DEVENIT SCIENTOLOG ÎNAINTE CA SCIENTOLOGIA SĂ FIE COOL

Cohen s-a jucat cu scientologia înainte s-o transforme într-o sectă dubioasă de-alde Tom Cruise, John Travolta și Charles Manson. Face referire la Biserică în piesa Famous Blue Raincoat, în care menționează că „s-a limpezit” – un proces-cheie în scientologie, prin care enoriașii „elimină amintirile subconștiente ale traumelor trecute”. „Am fost interesat de multe lucruri, iar scientologia a fost unul dintre ele”, spune Cohen. „M-au interesat partidul comunist, partidul republican, scientologia. Am avut chiar și iluzia că aș fi Marele Preot care va reconstrui Templul. Dacă nu încerci, n-o să știi niciodată cum e.”

ȘI-A RESUSCITAT CARIERA CU AJUTORUL UNUI REFUGIU BUDIST

Între 1994 și 1999, Cohen s-a mutat în centrul Zen Mt. Baldy lângă Los Angeles, pentru că a vrut să afle mai multe despre budismul zen. A fost botezat cu numele dharmic Jikan (Cel Tăcut) și i-a servit drept ajutor profesorului japonez de Rinzai Kyozan Joshu Sasaki Roshi. Acolo, Cohen stătea ore în șir cu picioarele încrucișate, în timp ce prin cap îi treceau „fantezii sexuale obscure și idei de piese noi”. A reușit să-și găsească pacea și liniștea și a scăpat de depresie. Cântărețul s-a întors în 2011 cu un album intitulat modest Ten New Songs, care a fost unul dintre albumele lui cele mai bine primite de către public. Albumul a fost urmat de LP-ul la fel de lăudat, Dear Heather. Niște rezultate foarte bune după o perioadă în care se presupune că a încercat să-și golească mintea, nu s-o umple cu idei.

A ABORDAT FOARTE INTERESANT CONFLICTUL DINTRE ISRAEL ȘI PALESTINA

Înainte de concertul din 2009 din Tel Aviv, Cohen a fost presat de grupurile care luptau pentru drepturile omului să boicoteze țara și să-și anuleze spectacolul israelian. Ca reacție, cântărețul a hotărât să doneze tot profitul de pe urma concertului unei organizații umanitare din Gaza și a anunțat un concert în orașul palestinian Ramallah. Din păcate, promotorii evenimentului de pe Malul de Vest au retras concertul, dar intenția contează.

ȘI-A ACCEPTAT GLORIA CU DEMNITATE

E ciudat când te gândești că la vârsta de 80 de ani, Leonard Cohen e mai popular și mai respectat decât a fost vreodată. Dar ce e și mai surprinzător e că n-a dat-o în bară și n-a făcut nimic jenant nici măcar o dată. E greu să îți accepți faima cu demnitate; gloria li se urcă la cap și celor mai buni oameni. Dar ar fi colaborat Cohen cu Metallica? Pe dracu’. Chiar și într-o lume în care piesa lui, Hallelujah, e una dintre cele mai cântate la concursurile stupide de talente de la TV, Cohen n-a cedat niciunui truc publicitar – spre deosebire de Bob Dylan, de exemplu, care a apărut în mai multe reclame la mașini și parfumuri. N-o să-l vedeți vreodată în duet cu cineva la X Factor.

Urmărește-l pe Luke pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre legende ale muzicii:

La 34 de ani după moartea lui Ian Curtis, Joy Division vând căcaturi pe Twitter
Faceți cunoștință cu muzicianul transgender pop-punk care deschidea concertele Iggy Pop
O sută de ani de Sun Ra, cu un mini-documentar și o melodie din imensa lui discografie