FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Ce înveți când devii tată pentru prima oară

E ca și cum un pitic grăsuț și bălos intră peste tine și-ți fură viața și totuși te convinge că ești fericit.
28 Ianuarie 2015, 10:57am
Ilustrație de Dan Evans

Când devii tată, e ca și cum un pitic grăsuț și bălos intră peste tine și-ți fură viața. Știi tu, viața aia fără griji pe care o aveai înainte, în care puteai ieși la băut oricând, mai mergeai la cinema sau la restaurant. Acum ești încântat dacă reușești să vezi un sfert de oră dintr-un film înainte să auzi urlete din camera cealaltă.

Nimeni nu-ți spune pe bune cât de mult se schimbă totul când faci un copil. Sau poate îți spun, dar ești prea plictisit ca să asculți, pentru că proaspeții părinți sunt cam plictisitori cu noua lor obsesie. Îți vine să le zici: „Mai taci, nu mai vreau să aud de râgâieli și pârțuri și scutece."

Eu sunt încă șocat de această schimbare din viața mea și au trecut deja șapte luni. Pentru că, după ce ai ingerat lecții de viață din cartea ta preferată, De veghe în lanul de secară , conceptul de părinte îți e total străin. Ți-ai construit viața pe baza preocupărilor adolescentine, nu pe responsabilități. Credeam că o să mă ajute experiența ca unchi și faptul că știu versurile de la „The Living Years" de Mike and the Mechanics, dar nu m-au ajutat nici cât negru sub unghie.

Primul lucru pe care îl realizezi ca tată e că ești complet irelevant pentru că, în primele câteva luni, bebelușul nu interacționează cu tine. E preocupat doar de relația cu mama, iar tu trebuie doar să-i susții. Asta înseamnă să gătești, să faci curat și să le dovedești că se pot baza oricând pe tine. N-ai timp să te bosumfli când ceva merge prost, să ai momente de hedonism sau să faci glume proaste despre țâțe. Iată câteva lucruri care o să ți se întâmple când o să devii tată. Avertisment: Viața se va învârti în jurul căcatului.

E IMPOSIBIL SĂ TE SIMȚI PREGĂTIT

Când vii dintr-o familie disfuncțională, vezi totul puțin cam prea clar. Eu unul nu pot să nu-mi amintesc cum ne-a zis maică-mea mie și soră-mii toată copilăria că e o pierdere de timp să faci copii. Tot repeta ca un papagal, în special de zilele noastre de naștere: „E bătaie de cap aiurea să faci copii, e pierdere de vreme, vă zic io." Chestiile astea îți rămân în cap când te îmbarci în călătoria de părinte.

A doua chestie pe care am realizat-o a fost că generația mea e incredibil de imatură. Cu mine-n frunte. Toți suntem niște bebeluși adulți care nu știm pe ce lume suntem. Nu putem să ne ținem nici măcar de școala de șoferi sau de mersul la sală. Nu știm să ne hrănim corect. Unii dintre noi petrec încontinuu, de parcă au rămas pe veci blocați în anul doi de facultate.

Lipsa de siguranță din fiecare lună a fost de ajuns să mă îngrozească la ideea că voi avea un copil. Dar uite că s-a întâmplat. Am hotărât să avem un copil. Și apoi, cu două luni înainte să se nască, am devenit redundant. Ceea ce m-a făcut să mă simt și mai tare ca un Peter Pan nepregătit.

ÎNCEARCĂ SĂ TE ÎMBRACI CA UN ADULT PENTRU ÎNTÂLNIRILE DE ADULȚI

Eu m-am îmbrăcat ca un fan Interpol în turneu cu trupa timp de vreo zece ani la rând. Nu mai știu când mi-am dat seama că nu mai merge s-o ard așa. Poate la primul curs pentru părinți, la care am apărut într-o jachetă de piele, un tricou cu Black Lips și blugi rupți. Nici nu știu cum să vă explic cât de compromis te simți când practici diverse poziții de naștere și te temi că ți-a căzut scrotul prin gaura din blugi.

În ziua aia am avut un gând care m-a bântuit: dacă haina îl face pe om, atunci eu sunt un eunuc. Un eunuc care-și face cumpărăturile la Topman. Deodată, hainele care mă făceau să simt cool mă făceau să mă simt superficial și disperat. Totuși nu atât de ridicol ca un cuplu goth care au apărut îmbrăcați în costumație victoriană, cu tot cu pălării.

Mai târziu, am apărut cu un tricou cu Breeders în spital și toate asistentele s-au uitat disprețuitor la mine. Deci da, dacă vrei să fii luat în serios ca un proaspăt tătic, poate n-ar trebui să te duci la întâlniri îmbrăcat ca pentru un concert din 2002.

NU TREBUIE SĂ TE PREFACI CĂ NU EȘTI AMĂRÂT ȘI SPERIAT

Stilul meu în viață e pesimist și cinic. Nu mă prea pot adapta la discursul care susține că e magic să fii părinte. E greu și înainte de naștere, e greu și după naștere. Toți se prefac că totul e în regulă, când de fapt se sufocă și mor pe dinăuntru. Îmi vine să urlu încontinuu: „Aaaaaaahhhhh, căcat, totul e atât de copleșitor, de ce nu mi-a zis nimeni astaaa?"

Dar e OK să-ți vină să urli. Toți simt la fel – contează doar cât de bine știi să te prefaci. O să-ți treacă și groaza asta până la urmă. Alcoolul ajută, în cantități moderate.

NIMIC PE LUMEA ASTA NU TE POATE PREGĂTI PENTRU INTRAREA BEBELUȘULUI

Știm cu toții cum e să ai un copil. Am văzut o grămadă de comedii romantice, nu? Ei bine, imediat ce ți se naște copilul, îți dai seama că fiecare experiență e unică și că habar nu ai de nimic, de fapt. Nu e ca nicio scenă de film. Experiența noastră a fost una cam de căcat, de exemplu. După câteva zile în salonul prenatal, bebelușul nostru a început să piardă oxigen în ritm alert.

S-a declanșat alarma de urgență, s-a aprins un beculeț roșu, iar soția mea a fost transportată rapid în camera de urgență. Totul era gălăgios și înfricoșător, eram convins că o să moară amândoi. M-am panicat. O asistentă m-a dus la un dulăpior și m-a rugat să-mi pun niște mănuși de cauciuc. Am luat prima chestie care mi-a ieșit în cale: o pereche de mănuși XXL albastru electric. Arătam ca un copil cu mănuși de adult – o metaforă vizuală foarte potrivită, de altfel. Înainte ca soția să fie anesteziată, ajunsese ea să mă consoleze pe mine, atât eram de praf.

O SĂ SIMȚI CĂ AI CEA MAI NASOALĂ MAHMUREALĂ DIN TOATE TIMPURILE

Mai ții mintea noaptea aia când te-ai făcut praf prin nu știu câte cluburi diferite și în zori simțeai că-ți zăngăne creierii și nu vedeai decât patul în fața ochilor? Ei bine, acum o să râzi când îți aduci aminte de noaptea aia. Pentru că abia acum o să știi ce înseamnă să fii cu adevărat obosit.

Odată ce devii tată, începi să le spui celorlalți zombi umblători chestii de genul: „A fost grozav, am apucat să dorm trei ore azi noapte." Ajungi să te porți ca un personaj din Requiem for a Dream – te împleticești, te bâlbâi, halucinezi. Uiți cuvinte, îți ies tâmpenii pe gură, ca să nu mai spun cât de des te apucă paranoia.

TE OBIȘNUIEȘTI SĂ ARĂȚI CA UN GUNOI

Una e să pari nebun și alta e să arăți ca dracu'. Și asta se întâmplă când devii părinte. Nu mai dai doi bani pe modă, umbli îmbrăcat banal ca cei mai mari tocilari pe care i-ai cunoscut vreodată și te interesează doar grătarul pe care o să-l faci în weekend. Ești mereu plin de pete și miroși oribil. Obișnuiește-te.

TE GÂNDEȘTI CONSTANT LA CĂCAT

Dacă înainte nu vorbeai mult despre excremente, viața ta va lua o turnură seismică în sensul ăsta. O să ajungi obsedat de textura și culoarea căcatului, de frecvența și de mirosul lui. S-ar putea chiar să înceapă să-ți placă mirosul. Asta e viața ta acum. Nu mai ai timp să te scârbești.

E OK AȘA ÎNGROZITOR CUM E, TOTUȘI

Pentru că, în mijlocul acestei tornade de lacrimi și căcat, se află bebelușul tău. Cineva care îți fură somnul și sănătatea mintală, dar a cărui drăgălășenie te face să suporți totul cu zâmbetul pe buze. Chiar și în nebunia de la 3.57 dimineața, frumusețea lui transcede situația. Condiția de tată e cel mai ciudat trip psihedelic pe care o să-l ai vreodată. O să fie ca și cum te-ar lovi fulgerul în fiecare zi.

Singurul clișeu despre bebeluși care sună adevărat e că nu îți cunoșteai capacitatea de a iubi până acum – e o dragoste pură, înfricoșătoare, care-ți face oasele să doară. O dragoste care face tot ce ai făcut până acum în viața ta să pară nesemnificativ când te uiți în ochii ăia mici care se uită la tine, ochii pe care i-ai făcut tu. Ochi care la un moment dat erau doar sex. Chiar și în cele mai banale momente de rutină, când schimbi scutecul sau când aranjezi scaunul de bebeluș în mașină, situația are o asemenea puritate încât te simți OK orice-ar fi. Chiar și când copilul tău se pișă pe tine, cum mi se întâmplă mie chiar în momentul ăsta.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre bebeluși:
_Căsătoriile dintre homosexuali ucid bebelușii _**_Bebelușii germani nu mai trebuie să fie declarați neapărat băieți sau fete _**Bebelușul tău n-are valoare dacă nu e DJ