Foto

Suntem pe felie cu unul dintre fotografii noştri preferaţi, Teen Witch

Fotografiile ei fac ca San Francisco să semene cu o petrecere eternă.

de Sameet Sharma
19 August 2014, 8:56am

Andrea şi camera ei. Poză făcută de autor

Andrea Sonnenberg, zisă Teen Witch, lucrează cu VICE de ceva vreme. Dar, dacă ne urmărești de puțin timp, iată aici o descriere reuşită din momentul în care ea a fost angajatul lunii:

„Andrea Sonnenberg, zisă Teen Witch, e o fotografă autodidactă de 21 de ani din California. Ryan McGinley ne-a condus la ea prima dată şi un fotograf VICE, Sandy Kim, e prietenul ei cel mai bun. E obsedată de lucruri super ezoterice ca skateboarding-ul, petrecerile şi tatuajele. Uneori face topless fără niciun motiv şi recent şi-a tatuat literele „SVU”, pentru că iubeşte atât de mult serialul Lege şi Ordine. Fotografiile ei fac ca San Francisco să semene cu o petrecere eternă, plină de fete ciudate cu freze nebune, unde totul e numai distracție. Atunci când nu pierde vremea cu prietenii ei nebuni, îşi ocupă timpul cu munca la un stand de îngheţată. Noi credem că va face lucruri măreţe.”

Chiar c-a făcut lucruri măreţe. Sigur, treburile s-au schimbat puţin pentru Teen Witch, în special vârsta şi ocupaţia ei de bază, pentru că are 24 de ani acum şi nu mai lucrează într-un stand de îngheţată, dar din fericire restul a rămas neschimbată. Încă scoate nenumărate reviste şi are câteva show-uri individuale, precum şi o grămadă de proiecte publicitare, iar rezultatul e că pozele ei acoperă totul, de la tricouri la skateboarduri.

În trecut, am lăsat pozele ei să vorbească de la sine, dar, dacă tot au trecut câţiva ani de când am auzit ultima dată de ea, ne-am gândit că e timpul să intrăm pe felie şi să aflăm ce a mai făcut.

VICE: Cum a fost să-ţi dai demisia de la standul de îngheţată?
Andrea Sonnenberg: Da, tocmai mi-am dat demisia de la slujba pe care o aveam de şapte ani. Am început să fac îngheţată la Bi-rite Creamery, aici în San Francisc, am devenit în cele din urmă brutăriţă şi am muncit în bucătărie în ultimii trei ani. M-am simţit incredibil de emoţionată şi de eliberată când mi-am dat demisia şi am mers mai departe, dar trec şi prin momente grele că trebuie să mă împac cu schimbarea, aşa că până la urmă faptul că am făcut saltul ăsta a fost ceva dificil.

Asta înseamnă că fotografia va fi de acum obiectivul tău principal?
Da. Sper că pot folosi acest timp ca să-mi concentrez întreaga energie pe fotografie. A fost o provocare să pendulez între două locuri de muncă şi să fiu şi implicată în atât de multe proiecte de fotografie cu termene limită super stresante, fără să am destule ore libere în care să pot lucra la ele.

Ei bine, ai fost foarte ocupată în ultimii ani. Hai să începem cu revistele şi lucrările pe care le-ai făcut cu Hamburger Eyes. Cum a fost să lucrezi cu ei anii ăştia? Ce rol au jucat în dezvoltarea ta ca fotograf?
Am colaborat cu Ray Potes de la Hamburger Eyes destul de mult în ultimii ani. Am făcut reviste şi proiecte video împreună. Am un studio unde îmi fac treaba, unde eu şi Ray descoperim şi creăm proiecte la care să colaborăm. Să lucrez cu ei a însemnat enorm în dezvoltarea mea ca fotograf. Îmi dau tot timpul sfaturi şi îmi vând ponturi despre camere, unele aspecte despre care ştiu foarte puţine, aşa că a fost o lecţie pe cinste să fiu sub îndrumarea lor. Aş fi fost pierdută fără ei.

Tu, de fapt, tocmai ai scos o revistă nouă cu Deadbeat Club Press care a fost însoţită de o expoziţie foto. Spune-ne despre revistă şi cum ai făcut legătura cu Deadbeat. De ce ai numit revista Să nu trezeşti niciodată un dragon adormit?
Revista pe care am făcut-o cu Deadbeat Club a fost primul meu proiect color colaborativ de la propriul meu proiect de acum aproape cinci ani. Am prezentat poze din trecutul apropiat, pe care l-am accentuat cel mai mult prin folosirea culorii în fotografiile mele. Am simţit nevoia să explorez dincolo de revistele alb-negru, pe care eram obişnuită să le fac împreună cu gaşca de la Hamburger Eyes. Clint m-a contactat cu ideea să publicăm o revistă prin Deadbeat Club şi din moment ce iubesc să colaborez cu diferiţi fotografi şi artişti, am fost încântată să accept oferta. Numele de Să nu trezeşti niciodată un dragon adormit a venit de fapt dintr-o referinţă la un alt prieten de-al meu, dar e şi faimosul moto de pe stema Şcoalii de Vrăjitorie şi Magie Hogwarts, al cărei fan sunt.

Ai făcut şi nişte colaborări cu Atalmont şi Analog?
Colaborările cu Atalmont şi Analog au apărut din proiectele în curs de desfăşurare şi discuţiile pe care le-am avut cu aceste două companii. Am căutat mult timp prin poze şi am ales ceea ce am crezut că merge cel mai bine cu cele două firme, lucru pe care am avut plăcerea să-l doar în câteva ocazii până acum. A fost un proces foarte amuzant!

Mai recent, tocmai ai făcut un shooting cu Vans? Despre ce a fost vorba aici?
Filmul Vans la care am lucrat a fost cu celebrul fotograf şi producător Tobin Yelland. A propus un proiect despre patru fotografi diferiţi, care şi-au început cariera publicându-şi singuri proiectele.  A săpat adânc în istoria fiecăruia, cum am început să facem ceea ce facem şi care au fost forţele care ne-au condus din spate.

Dennis McGrath te-a ajutat şi cu acest shooting, aşa-i? Cum a fost să lucrezi cu amândoi, şi cu Dennis şi cu Tobin?
Da, a fost aşa o plăcere să lucrez cu amândoi! Amândoi au viziuni artistice foarte vaste şi lucrează împreună genial. Îl ştiam pe Dennis de ceva timp şi, de fapt, câteva idei de bază din spatele shootingului video au venit din sesiuni foto când, acum ceva ani, eu şi Dennis ieşeam pe afară să ne dăm cu skateurile. A fost grozav şi să îl cunosc şi să lucrez cu Tobin la un shooting. Îi urmăream proiecteşe de ani buni şi a fost încântător să-l cunosc pe el şi pe cei din echipa lui de filmare. A fost aşa o onoare.

Anul trecut ai făcut parte dintr-o expoziţie cu un grup de trei persoane, alături de Ted Pushinsky şi Travis Jensen. Cum a fost receptat?
Expoziţia cu Ted şi Travis la Galeria Guerrero a fost incredibilă. Sunt onorată că am avut oportunitatea să apar la galeria lor, care a fost incredibil de frumoasă. A fost o experienţă pe cinste să lucrez alături de fotografi atât de uimitori. Cu toţii am avut perspective diferite asupra oraşului San Francisco şi a ideii de a creşte aici. Cred că expoziţia a fost un mod grozav să adunăm genuri şi vârste diferite într-un singur spaţiu.

Se pare că o mulţime de fotografi importanţi ies din San Francisco şi din zona golfului. Care sunt câţiva dintre preferaţii tăi?
Sunt fericită să văd tot talentul care apare în San Francisco în acest moment! Nu e un loc în care e uşor să fii artist şi e şi mai greu să trăieşti din asta. Cu toate astea nu lipseşte niciodată talentul, poate doar lipsesc spaţiile în care să împărtăşeşti acest talente cu restul ţării şi a lumii. Mă gândesc că unii dintre fotografii mei preferaţi din acest moment sunt aceia care aratăchestii brute. Băieţii de la Cellybrain publică unele dintre cele mai tari fotografii de stradă făcute cu telefonul mobil pe care le-am văzut vreodată.

Dacă tot vorbim de poze făcute cu telefonul mobil, ce-i cu selfie-ul pe care ţi l-ai făcut cu Usher? A venit la una dintre expoziţiile tale, aşa-i? Cum a fost asta?
(Râde) Usher a venit la o expoziţie la care am luat şi eu parte la New Image Gallery din LA. Mai devreme în acea zi, în timp ce eu aranjam pe acolo, a sunat la galerie să spună că vine. M-am cam speriat, dar n-am crezut că va veni cu adevărat la expoziţie. Şi a fost atât de drăguţ. A stat să vorbească un pic cu fiecare artist de acolo. Şi-a făcut chiar un selfie cu mine pe telefon, ceea ce mi s-a părut absolut extraordinar. Măcar de-ar fi cumpărat o poză!

Ce urmează pentru Teen Witch?
Chiar acum lucrez la o serie de lucruri diferite, adică recent am făcut o sesiune foto pentru revista Rookie şi am câteva expoziţii care urmează. Una e cu Altamont la Know Gallery din LA. Şi după asta am un alta pe la sfârşitul lui August la Pretty Pretty Collective, aici în San Francisco, alături de artistul Justin Hager. Aştept de ani de zile să lucrez cu el. De asemenea mă duc în Europa în iunie să-mi vizitez familia şi să explorez continentul cu câteva prietene. La întoarcere, îmi propun să explorez Statele Unite cu maşina şi trenul, să fotografiez şi să fac proiecte video. Vreau să lucrez cu artişti locali şi să lucrez ca freelancer şi în cele din urmă mi-ar plăcea să găsesc o companie pentru care să fac fotografii şi la final să fiu parte dintr-o echipă din nou.

Vezi mai multe fotografii ale Andreei aici.

Traducere: Silviu Humă