FYI.

This story is over 5 years old.

Evenimente

CONCURS: Piesa Deformaţii @ Control

Luni, 29 aprilie, ora 20:00 @ Control. Intrare: 20 lei.
26.4.13

UPDATE CONCURS: Şi-a câştigat Alina Giosanu care ne-a trimis un PDF în care ne-a scris ce-o să citiţi mai jos, cu tot cu diacritice!!! Apreciem.

Mă uit pe geam. În primul rând îmi remarc faţa reflectată în geamul nespălat. Parcă nu o recunosc, sunt deformată de miile de gânduri ce se schimbă mereu de la minut la minut. Fiecare moment mă deformează în felul lui unic.. De fapt, deformaţia pare a fi starea naturală a lucrurilor. Ieri mă uitam pe acelaşi geam de la mine din cameră, era rece şi pustiu afară, întunericul se lăsa şi zăpada se aşternuse cam trei degete pe balcon. Astăzi teiul e pe înflorite, miresme cunoscute şi parcă nu se simt în aerul cald, de vară. Mă gândesc la mare. Sigur nu am aceeaşi faţă ca ieri, ceva s-a schimbat şi la suprafaţă şi în interior. Puful de la plopi zboară alene şi mă gândesc la dorinţele şi visele noastre care zboară deseori greu de prins dar prinse din urmă de altele şi altele şi tot aşa… Totul se schimbă. Panta rhei. Tao, eternul Tao ce nu poate fi numit.

Publicitate

Merg mai departe. Trec de mine şi observ figura vecinului care ca de obicei işi face de lucru prin bucătaria sa fără perdele. Am vedere limpede şi directă spre locul lui de meditaţie. Acum două săptămâni părea că are vreo 30 de ani, azi a imbătrânit cu zece. E el, e altcineva? Nu îl cunosc dar probabil şi el se uită de pe geam în dormitorul meu. Fumează mult, asta e constant. Are o burtă mare, aşa ca se explică de ce preferă să stea în bucătarie cu orele. Cred că gateşte, acum vreo câteva seri se auzea cum toca ceva… A tocat vreo ora întreagă. Aşa ne tocăm şi noi gândurile. Suntem deformaţi de gândurile, de personalitaţile noastre, nimeni nu e mai deformat ca altul. Ne alegem deviaţiile dorite zilnic şi chiar avem de unde alege. A mai rămas vreun ne-deformat pe undeva? Nu am vazut, nu am auzit, sincer. Să mai tocăm puţin din ceapa asta şi să vedem ce rămâne.

Să recunoaştem asadar. Fiecare poartă masca deformatului. Aaa, vrem să fim normali? Vrem să ne aruncam maştile şi să fim puri şi simpli? Cam greu, as zice. Realitatea e singura nedeformata si noi suntem cei care nu ne adaptăm la formele si esenţa sa. Să coalizam cu Realitatea, să ne contopim cu ea… ăsta e visul cel mare al omenirii dar deocamdată rămânem scălămbăindu-ne în fel şi chip, hlizindu -ne la Realitate. Râdem unii de alţii dar de undeva din umbră, dintr-un colţ de cer la care nu avem acces, cineva râde cu siguranţă mai bine. Nu ne ajunge să fim pe deplin formaţi, trebuie să ne punem amprenta cumva pe realitaţile noastre aşa că le deformam. Formaţi, bine informati, rămânem tot deformaţi. O singură dorinţă am cât un puf din plop: să urcăm pe scară treaptă cu treaptă, dar măcar să tindem şi noi, toţi deformaţii, spre nivelul normalităţii. Nivel care e sus, foarte sus. Multe level-uri au mai rămas.

Suntem toţi ca nişte alge, aşteptăm să vedem unde ne va purta oceanul cu care ne confundăm uneori.

CONCURS: Vrei să câştigi o invitaţie dublă? Dă-ne mail pe contact-romania@vice.com şi zi-ne ce deformaţi (da, ai citit bine, cu un i) vezi pe la geamul tău. Îţi spunem şi noi apoi, când anunţăm câştigătorul.

Luni, 29 aprilie, ora 20:00 @ Control. Intrare: 20 lei. Facebook event.

▲Un spectacol de teatru despre ce a mai ramas▲
▼ Un spectacol care vine si trece prin tine ▼ Cu: Tudor Aaron Istodor, Diana Cavallioti, Toma Danila, Raluca Gheorgiu, Iulian Glita
Autori: Mitos Micleuseanu, Claudiu Komartin, Razvan Tupa, Adina Zorzini
Costume: Anca Cernea
Regia si adaptarea: Marcel Țop 
Soundtrack: Nine Inch Nails, The Pixies, Diamanda Galas, Julee Cruise, Juno Reactor, David Lynch, Placebo, Romica Puceanu, Molokko, Death in Vegas, Richard Wagner, The Stone Roses, Carmine Coppola, Siouxsie & The Banshees, Einsturzende Neubauten, Bauhaus etc.