S-a trezit puțin mahmur și a constatat cu oroare că se transformase în Fuego.Telefonul a sunat. Era mama. Mama lui Fuego. Îl trezea triluindu-i în telefon versuri ale lui Grigore Vieru, Nicolae Labiș și Nina Casian. Era oripilat și nu-i venea să creadă că s-a transformat în Fuego. Chiar se transformase. A închis brutal telefonul.Nu-i plăcuse niciodată Fuego. Măcar dacă s-ar fi transformat și el în Ștefan Cosma, Dragoș Bucurenci sau măcar Cătălin Măruță. Începu să se pipăie, dar se opri brusc. Își dădu seama că, dacă se transformase în Fuego, asta însemna că în patul lui se pipăia Fuego. Începu să suspine. Oroare. Era un suspin. Fuego suspina. Telefonul sună din nou. Printre sughițuri de plâns, mama lui Fuego încercă împleticit să susure versuri din Nicolae Labiș. Închise din nou telefonul.
Publicitate
Ar fi trebuit să caute pe Wikipedia lucruri despre Fuego. Ar fi trebui să caute pe Wikipedia. O speranță licări. Nu avea cum să fie Fuego. Fuego nu ar fi căutat pe Wikipedia. Se întrebă dacă Grigore Vieru era oare listat pe Wikipedia. Speranța se stinse.Telefonul sună din nou. O sonerie diferită. La celălalt capăt al firului, Irina Loghin avea o voce impacientată. Cineva anulase concertul. Cineva anulase concertul lor cu Analia Selis. Încercă să înțeleagă. Era furios. Însăși Analia Selis anulase concertul. Irina Loghin era mai tulburată decât înainte. Spunea că mama lui îi făcea farmece. Dacă tot era Fuego, putea să facă și el o caterincă, nu? O întrebă cu ce e îmbrăcată. Ea se fâstâci. Și în timp ce își deschidea fota maramureșeană, el începu să gâfâie. Erau niște gâfâituri greoaie, de lăuză aruncată în stradă. Irina Loghin chicoti porcos. Închise scârbit telefonul.Încercă să se ridice din pat. Dădu pătura la o parte și își contemplă corpul rozaliu și șuncos de Fuego. Oare era posibil să devii așa, dintr-o dată, Fuego? Era un vis, o glumă proastă? Fusese blestemat, vrăjit? Îl durea capul, se chirci la loc sub pătură. Își dori din străfundurile sufletului să se transforme la loc. În el. Constată că nu mai știa nici măcar cum arăta. Încercă să-și aducă aminte. Subit, de nicăieri, o imagine cu Fuego gol într-un halat de baie mov, contemplându-și puța mică în oglindă îi trecu razant prin creier, ca o lamă de ras în relanti. Cu o zbatere și un urlet, erupse de sub pătură. În fața lui, pe perete, trona un poster în mărime aproape naturală, cu un musculos blond și pletos în slip Speedo. Un gând feroce îi mesteca un colț din minte. Era Fuego și, ca urmare a unei amnezii inexplicabile, se trezise uitând că este Fuego.PS: În caz că nu v-ați dat seama, ați citit un meta text despre metafuego.Acest text este o operă pamfletară de ficțiune
