Fotografii cu activiștii LGBT din Japonia care luptă pentru drepturi și vizibilitate

Japonia e faimoasă pentru conservatorismul ei politic și social. Familia – în sensul tradițional – e pe primul loc, și nici măcar partidul de la putere, Partidul Democrat Liberal, nu e chiar atât de liberal; se opune vehement căsătoriilor între persoane de același sex. Acest tip de prejudecăți înseamnă că persoanele LGBT din Japonia se confruntă cu destule obstacole – poate că nu mereu cu homofobie pe față, ca în alte părți, dar sentimentul de a fi diferit, pe care japonezii îl numesc „cuiul din scândură".

În noua carte fotografică La marginea curcubeului: LGBT Japonia, fotograful franco-american Michel Delsol și soția lui, scriitoarea japo-americană Haruku Shinozaki, explorează nuanțele experienței LGBT din Japonia. Cei doi au urmărit viețile a nouă persoane – printre care un preot episcopal gay, o trupă de pop gay formată din băieți numită Apotheke și fenomenul trans pop numit Ai Haruna, cât și un centru dedicat persoanelor infectate cu HIV – și vor să arate cum iese din umbră cultura LGBT din Japonia.
În interviul cu noi, cuplul ne-a împărtășit ce a învățat despre fața schimbătoare a culturii LGBT din Japonia în timp ce s-a documentat pentru carte.

VICE: Ce te-a atras la proiect ca fotograf, Michel?
Michel Delsol: A fost o confluență între două zone de interes pentru mine: sunt fotograf de portrete, dar mereu am fost interesat de drepturile civile și de Japonia. Am fost acolo de cel puțin 15 ori și am fotografiat staruri pop și actori din teatrul japonez. Așa că, atunci când ni s-a propus să facem asta, mi s-a părut misiunea perfectă.

Sunt mulți oameni diferiți în spectrul LGBT. Cum i-ați găsit pe ai voștri?
N-am vrut să fie reguli prea stricte. Ne-am gândit să găsim câteva cupluri masculine, câteva feminine, câteva persoane intersex, persoane celibatare sau în relații, de mai multe vârste și cu joburi foarte variate, inclusiv artiști, corporatiști sau persoane care funcționează în domeniul religiei. Haruku avea mulți prieteni cărora le-am pus întrebări. Am făcut cercetări pe Google și, odată ajunși în Japonia, printr-o persoană am ajuns la alta. Mulți erau activiști și se cunoșteau între ei. Comunitatea LGBT nu e chiar atât de mare, dar se mărește pe zi ce trece.

Haruku Shinozaki: Unele persoane LGBT ne-au spus că persoanele intersex nu sunt chiar LGBT, dar am vrut să-l aducem pe Tatsuki (o persoană intersex care apare în carte) pentru că a zis că, din clipa în care s-a născut, a fost nevoit să se gândească non-stop la probleme de gen, din cauza situației lui. Mie și lui Michel nu ne place să etichetăm oamenii și cred că farmecul acestei cărți sunt oamenii din ea și bogăția vieților lor.

Căsătoria gay nu e legală în Japonia. Nici măcar parteneriatele civile?
Nu sunt legale la nivel național. Sunt permise în câteva districte – iar districtele sunt mai mici decât orașele. De exemplu, Tokyo, Shibuya și Setagaya au fost primele care au emis astfel de certificate în 2015. La anul, ar trebui să fie legalizate și în orașul Hokkaido, în nordul insulei. Japonia e foarte conservatoare, așa că mulți nu îndrăznesc încă să facă campanie pentru legalizarea căsătoriilor gay. Dacă ești într-o relație gay, nu te poți căsători și e foarte greu să adopți copii. Dar dacă unul dintre parteneri e transgender, te poți căsători, chiar dacă relația era una gay inițial.

Deci dacă ești trans, se poate să-ți schimbi sexul prin lege?
Da. În sistemul japonez, când te naști, ai un dosar, o istorie personală. Acum e legal ca guvernul să le accepte persoanelor trans schimbarea de sex după operație.

Se pare că persoanele trans sunt destul de acceptate în societatea japoneză, din moment ce ați fotografiat și o vedetă trans, pe Ai Haruna.
Delsol: Încet, încet se ajunge acolo, da. Viața ei personală e foarte publică – a fost documentată într-un film de nouăzeci de minute care a fost transmis la televiziunea națională. În ziua în care am fost la cumpărături cu Ai Haruna în Harajuku, un cartier foarte popular printre adolescenții din Tokyo, în câteva minute a fost înconjurată de fani tineri. Cred că aparițiile ei la TV și la radio au educat oamenii și i-au ajutat să înțeleagă și să accepte diversitatea.

Ca exemplu, mama unuia dintre subiecții din carte a reușit să înțeleagă mai bine orientarea sexuală a fiicei ei după ce a văzut un concert de-al Harunei și a auzit alți părinți de copii gay vorbind despre viețile lor. A zis că se simte mai puțin singură. Fuyumi și Makoto (care apar și ei în carte – Fuyumi se identifică drept queer, iar Makoto e trans, de la femeie la bărbat) au fost intervievați în emisiunea ei de duminică, iar în ziua următoare, la muncp, Makoto a fost întrebat de colegii lui dacă el era la Tv cu o zi înainte. Le-a zis că da, iar ei nu l-au tratat diferit după asta.

Cine se opune drepturilor LGBT în Japonia?
Delsol: Conform tradiției, în lumea religioasă sau a samurailor au existat mereu povești de dragoste între persoane de același sex, deci chestia asta există de multă vreme în cultura Japoniei. Astăzi, problema e conservatorismul general. Nu e moralitatea iudeo-creștină din Occident, ci mai mult moralitatea socială. Japonezilor nu le place când le încalci conformismul.

Dar există și zone sigure pentru comunitatea LGBT, nu? Ați fotografiat o zonă numită Shinjuku – e un district gay?
Shinozaki: Da, viața de noapte LGBT e concentrată în districtul Shinjuku. Se spune că ar fi cea mai mare concentrație de viață de noapte gay din lume. Mai sunt câteva baruri gay individuale ți în aște districte – o cafenea în Shibuya, de exemplu. Shinjuku e compus în proporție de nouăzeci de procente din baruri gay masculine și câteva baruri gay feminine. Proprietara clubului gay feminin, Chiga, pe care am fotografiat-o, a fost prima care a deschis un bar pentru lesbiene în district. Toată lumea a fost șocată. Nu e deloc o piață mare. Sunt mult mai mulți bărbați gay decât femei.

Care sunt lucrurile pentru care luptă activiștii?
Shinozaki: Maika Muroi, o membră a comitetului Tokyo Rainbow Pride, e de părere că prcincipala prioritate a comunității e să înființeze rețele de informare în sistemul educațional și să legalizeze căsătoriile între persoane de același sex. Akta, organizația non-profit, face o campanie de educare despre HIV și SIDA în școli, prin intermediul unor spectacole muzicale și dramatice.

Delsol: Nori, managerul/producătorul trupei gay Apotheke, nu e interesat de căsătorie sau de alte convenții burgheze. Muzica trupei e, în cuvintele lui, ca un cal troian pentru societate, ca să provoace standardizarea de gen și orientare sexuală și structura politică actuală. Subiecții din carte au stiluri de viață diferite. De la aspirația tradițională a căsătoriei până la subversivități mai radicale. Dar toți au în comun credința că sexualitatea și identificarea de gen sunt agenți politici și sunt legate de probleme de clasă, istorie, ecologie și pace mondială sau război. Toți sunt diferiți prin vârstă, caracter și viața lor individuală.