Chestii

Am întrebat tineri români care-i primul lucru pe care și l-ar lua cu ei în caz de cutremur

„Îmi imaginez că ar fi funny să vină cutremurul în timp ce faci sex. Nici nu cred că mi-aş da seama.” (Alina, 27 de ani, București)
09 Martie 2017, 9:48am

Multe dintre clădirile din Bucureşti par pedepsite de autorităţi cu buline roșii, pentru că nu au fost în stare să reziste timpului fără să li se crape tencuiala, să se îndoaie pe ici, colo sau să piardă câte o ţiglă. Cu toate astea, nimeni nu le ajută să se pună pe picioare, iar mulţi oameni continuă să lucreze sau să locuiască în astfel de clădiri, pentru că nu au de ales.

Sunt câteva sute de imobile aflate în situaţia asta.

Când merg la cineva care stă la etaj, zic un „sper să nu" în gând şi îmi imaginez ce şanse aş avea dacă aş lua-o la fugă pe scări (deși știu că nu e recomandat). Mi se face și mai frică atunci când aud cum tratează autorităţile problema şi câte ştiu despre asta.

Imaginile cu viceprimarul Capitalei, Aurelian Bădulescu, îți arată de ce Bucureștiul a ajuns în starea în care se găsește acum. Bădulescu vrea să aplicăm și noi metoda ruso-israeliană care, cică, ar avertiza producerea unui cutremur cu patru ore înainte.  E ok, toți specialiștii de la Institutul de Fizică a Pământului l-au desființat.

Ideea e că Bucureştiul e capitala europeană cu cel mai mare risc seismic şi totuşi nu avem programe pentru a învăţa ce să faci în caz de cutremur, nu avem un cod de evacuare, nu avem unde să ne adăpostim; pe scurt, e cam jale dacă vine ăla mare.

Primul cutremur în care am văzut cum se mişcă asfaltul sub picioare l-am trăit acum vreo doi ani în Mexic. Eram într-un parc şi brusc a început să se facă agitaţie în jurul meu, au pornit câteva alarme şi lumea a mărit pasul. Eu am stat pe loc şi mă uitam când la picioarele mele care se mişcau fără voia mea, când la clădirile cu geamuri deschise care zornăiau în jur. Nu mi-a fost frică, de fapt am simţit un fel de curiozitate. Atunci nu cred că aveam în minte noţiunea de frică de cutremur. Acum sigur o am. Poate un pic peste măsură.

Cutremurul la care mi-am dat seama cât îmi e de frică a fost cel din septembire 2016. Eram în Bucureşti, într-un apartament de la etajul şase şi m-am panicat rău. Era vreo două noaptea, nu a durat mult, dar m-am gândit să ies din apartament - dacă vine altul mai mare? Dacă blocul e şubred şi urmează să cadă? Până la urmă nu am făcut nimic. Acum nu ştiu ce aş face, dar cred că prefer să fiu nebuna care iese în pijama la două noaptea, decât să pic cu blocu', mai ales că multe clădiri cad după ce trece zguduiala.

Captură cu alerta care anunța sfârșitul României

Chiar dacă nu poţi trăi cu frica în braţe şi poate că nu e OK să te gândeşti la ce e mai rău, am întrebat mai mulţi tineri ce ar face ei şi de ce le e frică atunci când vine vorba de un cutremur.

Am vrut să aflu asta după ce am citit despre alarma falsă de zilele trecute, dată de aplicaţia Biziday, și care a stârnit tot soiul de reacţii, de la ieşit pe stradă în șosete și cu laptopul (sau pisica) în brațe la atacuri reale de panică soră cu infarctul.

Alexandra, 27 de ani, Timişoara

Fotografie via contul de Facebook al Alexandrei

VICE: Care sunt primele trei lucruri pe care crezi că le-ai lua din casă dacă ai primi o notificare că ai câteva secunde să fugi, că vine un cutremur?
Alexandra: Cred că mi-aş lua laptopul, dosarul cu acte şi prietenu'.

Ai vreun scenariu/coşmar în care vine cutremurul şi tu...
Cred că până acum cel mai worst case scenario la care m-am gândit a fost cel în care sunt în somn şi fuge blocu' de sub mine. Adevăru-i că nu mă gândesc prea des la cutremur pentru că nu e o ameninţare prezentă în zona în care locuiesc.

Ai vreo amintire de la vreun cutremur?
Am prins unul destul de light. Am avut impresia că visez sau halucinez fiindcă nu îmi puteam explica ce se aude şi ce-i cu vibraţia pe care o simt. Nu pot să zic că a fost o zguduială în adevăratul sens al cuvântului, mai degrabă, senzaţia pe care o ai când ameţeşti. Fiindcă nu am mai păţit-o înainte şi nu puteam să o asociez cu nimic cunoscut. Cred că e ciudat că nu m-am panicat, dar o pun pe seama faptului că nu am simţit niciodată ameninţarea de a fi lovit oraşul în care stau de un cutremur, ca să mi se declanşeze butonul de panică.

Dar poveşti auzite de la ai tăi?
Tata mi-a povestit că era cu echipa de fotbal la Bucureşti în deplasare şi erau în hotelul Scala când a lovit cutremurul din '77. A început mai uşor şi s-a amplificat treptat, dar lui i-a rămas în memorie că nu a durat mai mult de cinci minute. Nu mai ştie cine a venit să le zică să evacueze că e risc să se dărâme, dar ei au sărit pe geam fiindcă erau cazaţi la etajul unu. Îşi aminteşte că atunci când a început cutremurul au intrat într-o stare de imponderabilitate şi au făcut ceva efort să îşi găsească echilibrul să poată fugi (ca şi cum s-a stricat gravitaţia). Iar afară, pe străzi, maşinile se mişcau singure şi a trebuit să sară peste câteva. În plus, erau explozii de gaze şi hidranţi cu apă, iar clădirile se dărâmau în jur. Oamenii erau într-o isterie totală. Mai târziu, băieţii au inventat nişte bancuri despre cutremur, dar nu prea îndrăzneau să le zică, de frică să nu vină altul.

Doamne, mi-am imaginat şi eu. Horror. Pe tine ce te sperie cel mai tare când te gândeşti la cutremur?
Nu cred ca e o frică acută, dar aş zice că faptu' că e imprevizibil, eşti aproape neputincios în cazul unuia hardcore și poate fi mortal (mai ales în clădirea de la 1800 în care stau).

Adrian, 32 de ani, Bucureşti

Fotografie via contul de Facebook al lui Adrian

VICE: Care sunt primele trei lucruri pe care crezi că le-ai lua din casă dacă ai primi o notificare că vine un cutremur?
Adrian: Trei? Nu ştiu dacă deţin atâtea lucruri. Apă, mâncare şi telefonul, să vorbesc cu maică-mea după cutremur - dacă mai traieşte - care sigur mi-ar povesti din nou despre cât de tare s-a speriat la „ăla mare din '77".

Ai vreo amintire de la vreun cutremur - a ta sau a părinţilor/prietenilor?
Le-am trăit pe toate din '85 până azi. La unele m-am distrat, la altele m-am speriat. Cea mai drăguţă amintire pe care o am în sensul ăsta e cu cel din '89 (parcă). Ţin minte că era ora de culcare la grădiniţă, pe la amiază. Deodată a început să se mişte toată clădirea, rafturi, paturi, scaune, ghivecele cu flori suspendate se legănau tare. Educatoarele se învârteau agitate în jurul nostru. A ţinut ceva pentru că îmi amintesc că am avut timp să râdem de educatoarele speriate şi de legănatul lin al micului cataclism. Ah, gata, m-a apucat nostalgia.

Ai vreun scenariu în care vine cutremurul şi tu… ?
Oriunde m-aş duce mă gândesc şi la faptul că m-ar prinde un cutremur în acel loc. Poate că toate reportajele, emisiunile tv, ştirile senzaţionaliste şi poveştile părinţilor despre '77 m-au atins într-atât de tare încât să nu pot să nu mă gândesc în fiecare zi şi la cutremur. Plus că doar văzând bulina roşie pe clădirea în care tocmai voi intra mă face să mă gândesc inevitabil la tot felul de scenarii oribile.

Care e cea mai mare frică legată de cutremur?
Frici în legătură cu cutremurul? Toate. Cea mai mare e sa fiu prins sub dărâmături, să fiu rănit şi să-mi fie imposibil să mă mişc. Sentimentul de neputinţă pe care mi-l trezeşte ideea de a fi prins sub tone de ciment, beton şi fiare îmi face rău fizic.

Ioana, 28 de ani, Bucureşti

VICE: Care sunt primele trei lucruri pe care le-ai lua cu tine în caz de cutremur și, sigur dacă ai avea timp pentru că ai o alertă funcțională și reală pe telefon?
Ioana: Cred că mi-aş lua un şal gros multifuncţional, un tirbuşon şi crema de gălbenele.

Te-ai gândit vreodată la vreun scenariu în care vine un cutremur mare? Ce ai face?
N-am scenarii, dar cumva mă tem că o să se întample şi poate nu o să fiu în oraș şi când mă întorc nu o să mai fie.

Ai vreo amintire de la vreun cutremur sau ți-au povestit prietenii, părinții despre asta?
Am vorbit cu mama. Mi-a zis aşa „eram la Iaşi, elevă la Liceul de Informatică. Şi am ieşit în stradă. Erau tot felul: unu ieşise în chiloţi, alta cu proposu' pe cap. Fiecare cum l-a prins. Şi am stat toată noaptea la o alimentară că zguduise tot de pe rafturi şi erau toate vărsate pe jos - conserve, vin. Am ajutat acolo toată noaptea, ne-au dat şi de mâncare şi am prins şi o replică a doua zi. Deja erau puse toate pe rafturi, iar la replică n-au mai picat. A fost fain, dar nu-i de râs".

Citește și: Întrebarea zilei: Unde ai vrea să fii în cazul unui cutremur nasol?

Săraca. Dar pe tine ce te sperie cel mai tare atunci când te gândeşti că ar putea să vină un cutremur?
Mă tem că nu o să mai fie Bucureştiul şi eu nu ştiu unde să mă duc. Apoi, măcar să nu fie iarnă, dacă tot e să fie. Şi cum am zis, că o să trebuiască să mă mut din Bucureşti şi să îmi fac prieteni noi şi nu prea aş vrea asta acum.

Alexandra, 21 de ani, Cluj-Napoca

Fotografie via contul de Facebook al Alexandrei

VICE: Care sunt primele trei lucruri pe care crezi că le-ai lua din casă dacă ai primi o notificare că ai câteva secunde să fugi că vine un cutremur?
Alexandra: Telefonul, pentru că deja îl am în mână, din moment ce am primit notificarea, ghiozdanul, pentru că am tot ce îmi trebuie mereu acolo. În ghiozdan am de obicei portofelul, o carte, sticlă cu apă, cremă, trusa de machiaj, stilou, pic, pix, cremă, ochelari de soare, un carnețel mic… Și mai variază în funcție de situație.

Ai vreun scenariu/coşmar în care vine cutremurul?
Ai văzut vreodată paturile alea pentru cutremur în care te bagă ca într-o cutie? E o reclamă horror pentru un claustrofob, dar cred că ăsta ar fi. Să rămân prinsă într-un spațiu super mic.

Ai vreo amintire de la vreun cutremur sau ți-au povestit ai tăi despre?
Bunica mea îmi povestea că a prins cutremurul ăla mare și abia ajunsese de la muncă. Spunea că se spăla pe picioare și se pregătea de somn, când a văzut că începe să tremure apa din lighean, și l-a auzit pe bunicu' țipând la ea „ce-ai, bre?! De ce mă zgudui? Lasă-mă să dorm".  Atunci și-a dat seama ce se întâmplă, de fapt, și l-a trezit, iar apoi a plecat la poștă pentru că era centralistă la telefoane.

De ce îţi e cel mai frică atunci când te gândeşti la un cutremur?
Alerg să scap, mă întreb în mod continuu unde sunt oamenii mei și dacă sunt bine. Mi-e îngrozitor de frică, mă gândesc că, atunci când se va sfârși totul, nu voi mai găsi pe nimeni.

Cezar, 28 de ani, Timişoara

Fotografia de Michael Bentley via Flickr

VICE: Care sunt primele trei lucruri pe care crezi că le-ai lua din casă dacă ai primi o notificare că ai câteva secunde să fugi că vine un cutremur?
**Cezar: ** Când fugi din casă că e cutremur, nu cred că îţi iei nimic cu tine. Eu cred că aş ieşi aşa cum sunt.

Ai vreun scenariu, că vine cutremurul şi tu...
Mi-ar plăcea să cred că nu îmi pasă, îmi aprind o ţigară, îmi torn un pahar de scotch şi scap.

Ai vreo amintire de la vreun cutremur - a ta sau a părinţilor/prietenilor?
Nu, nu prea e un subiect despre care vorbesc.

Alina, 27 de ani, Bucureşti

Fotografie de Helen Cook via Flickr

VICE: Care sunt primele trei lucruri pe care crezi că le-ai lua din casă dacă ai avea timp în cazul unui cutremur?
Alina**:** Mi-aş lua cu siguranţă pașaportul şi telefonul! Mi-aş fi luat și laptopul, dar e prea greu şi câteodată nu merge prea bine, deci nu are sens. Cred că mi-aş lua şi portofelul, că am multe bileţele amoroase, monede din mai multe ţări, pietricele şi amintiri în el. Prietenul meu zice că portofelul meu cântărește mai mult de un kilogram. Probabil cât laptopul. Cred că, de fapt, aş lua ce ar fi mai aproape dintre astea două. Ba nu, portofelul clar! Că am şi cardurile bancare, de sănătate etc. în el.

Ai vreun scenariu că vine cutremurul și tu…?
Prima dată când am citit întrebarea m-am gândit la sex. Îmi imaginez că ar fi funny să vină cutremurul în timp ce faci sex. Nici nu cred că mi-aş da seama. S-ar prăbuşi casa peste mine, dar măcar m-aş prăbuşi şi eu de plăcere cu ea cu tot. Haha! Glumesc! Depinde cât de grav e cutremurul. La un cutremur mare cred că aş vrea să nu fiu implicată în niciun fel de activitate intensă. Nici măcar un somn profund. Ăsta e, cred, unul dintre coşmarurile mele cele mai mari. Eu dorm atât de profund, încât nici nu aş simţi până când ar fi prea târziu. Ce paşaport, ce telefon, dacă totuşi m-aş trezi la timp printr-o minune, cred că aş sări pe geam direct fără nimic. Noroc că stau la parter şi asta chiar ar fi posibil. Deşi nu cred că aş putea deschide geamul la un cutremur mare. Wow! Prefer să nu îmi fac scenarii în legatură cu asta. Parcă mă şi văd adormită, încercând să trag de geam disperată şi din cauză că pierd timpul cu asta, nu mai ajung nici la uşă.

Ai vreo amintire de la vreun cutremur?
Nu am simţit niciunul foarte puternic. M-am gândit ca ar putea fi, dar până m-am dezmeticit eu că e, nu mai era. De obicei caut repede pe internet să găsesc ştiri în legătură cu asta. Pe ultimul l-am simţit puţin mai mult. Am trezit-o pe mama care a sărit din pat imediat să ieşim afară. Mama s-a speriat mai tare pentru că a prins şi cutremurul din '77. Până să punem mâna pe clanţa de la uşă, lustra s-a liniştit.

Citește și: Am vorbit cu trei italieni despre cum se simte un cutremur puternic

Care e cea mai mare frică legată de cutremur? Ce te sperie cel mai tare?
Cel mai tare mă sperie că, în ultimul timp, par să fie din ce în ce mai multe cutremure şi nu prea ştiu cum / nu sunt deloc pregătită să înfrunt unul mare.

Citește și alte materiale despre cutremure:
**_[Cum să supravieţuieşti unui cutremur puternic

](https://www.vice.com/ro/article/cum-sa-supravietuiesti-unui-cutremur-masiv-812)[Întrebarea zilei: Eşti pregătit pentru marele cutremur din Bucureşti?](https://www.vice.com/ro/article/esti-pregatit-pentru-marele-cutremur-din-bucuresti)_**

Cum ar trebui să arate o casă din care să scapi viu, după un cutremur în România