Chestii

Toate tipurile de români care se oftică aiurea pe Facebook legat de olimpiade

Dacă ai citit o scrisoare deschisă a vreunui olimpic, știi că majoritatea-s produsul tocirii unor cărți de comentarii.
Răzvan Filip
Bucharest, RO
1.3.17
Fotografia din deschidere de Tim Bartel via Flickr

Înainte să intru-n pâine, hai să-ți explic contextul dacă ai dat drumul la Internet mai târziu și nu știi despre ce-i vorba. Mai întâi, la o olimpiadă județeană de limba și literatura română, elevii au fost puși să redacteze un referat adresat conducerii PCR, prin care să denunțe „calitatea de element dușmănos a lui Ilie Moromete". Atenție, elevii trebuiau să facă asta din perspectiva lui Luca Străjescu, un personaj din Moromeții care se ocupa de colectarea cotelor pentru stat. Apoi, la olimpiada de engleză din Bistrița, elevii au fost puși să scrie un editorial despre consecințele ordonanței 13 asupra securității naționale, totul pornind de la un articol despre criza politică și protestele din România, apărut în The Guardian. Când eram un adolescent rebel și veșnic ofticat pe reușitele altora, olimpiadele mi se păreau competiții destinate-n mare parte tocilarilor și mediocrilor lingușitori. Chiar și acum, la bătrânețe, mi se pare suficient să citești scrisorile deschise sau lamentările autosuficiente din presă ale olimpicilor ca să-ți dai seama cât de falși sunt mulți dintre ei.

Publicitate

Și nici măcar nu e vina lor că sunt așa cum sunt, ci a profesorilor care i-au format. Mai ales la limba română se vede asta, unde-i plină provincia de semidocți care nu fac altceva decât să-l feleze 24/24 pe Eminescu. Iar elevul silitor și bine intenționat, căruia îi place să citească și vrea să ajungă cineva în viață, nu are alt reper. Se uită la profesorul ăla ca la Dumnezeu și are impresia că nu există literatură în afara cărților de comentarii. Nu e învățat să gândească critic sau să fie creativ, ci să memoreze mecanic ce au gândit și creat alții. Așa că, atunci când am văzut ce gâlceavă mediatică au iscat niște subiecte mai ciudățele, n-am fost deloc surprins. A fost perturbată monotonia vieții de olimpic și dascăl de provincie. Lumea se aștepta ca elevii să transcrie aceleași comentarii și păreri sforăitoare ca-n fiecare an, dar niște profesori poznași au hotărât să insereze și niște cerințe nonconformiste. Nu spun c-ar fi extraordinar de bine formulate și toate criticile la adresa lor sunt nefondate, dar însuși faptul că au generat asemenea dezbateri în spațiul public e un pas în direcția corectă.

Ți-am făcut o listă cu toate tipurile de oameni care participă la aceste polemici. Mă interesează în primul rând cei care se declară indignați, că ei sunt cei mai numeroși.

Conspiraționistul

Fotografie de Zach Copley via Flickr

Deși ar fi trebuit să mă fi obișnuit deja, mereu mă surprinde cum funcționează mințile conspiraționiștilor. Cum ajung ei de la niște incidente cel mult benigne la intrigi și jocuri de culise menite să subjuge masele. Cum interpretează ei până și cel mai mărunt gest.

În mintea unui astfel de om, totul face parte dintr-un plan secret bine pus la punct. De exemplu, dacă mergi liniștit prin oraș și, la un moment dat, traversezi pe partea cealaltă a străzii, conspiraționistul va fi acolo pentru a pune întrebările care contează. De ce ai traversat? Cine te-a plătit să traversezi? Iar dacă nu te-a plătit nimeni, ce forțe oculte ți-au inoculat ideea că trebuie să traversezi?

Așa și doamna din imagine. A luat un subiect cât se poate de local și a construit în jurul lui o întreagă epopee despre globaliști progresiști care s-au inflitrat în instituțiile statului pentru a spăla tineretul patriei pe creier. Să te pui în pielea unui personaj fictiv, dintr-un univers fictiv și să scrii un denunț fictiv înseamnă îndoctrinare progresistă. Nu-i un exercițiu nevinovat de imaginație, nu, nu, face parte din PLAN.

Publicitate

Iar spiritul de turmă nu-i cultivat atunci când elevii-s instruiți să redacteze texte argumentative de tipul „În opinia mea e bine să fie bine și nu-i bine să fie rău", ci când sunt provocați, când sunt forțați să gândească puțin în… afara cutiei.

Profesorul indignat

Fotografie via contul de Facebook al lui Dan Gulea

Opinia acestui domn profesor a tot circulat prin presă, deci n-are rost să să-i cenzurez numele. Nu spun că ar trebui să aplaude furtunos originalitatea unei astfel de cerințe, e dreptul lui să nu-i placă. Dar de la a nu-ți plăcea până la a arunca vina în ograda DNA-ului e cale lungă. Fix de asta nu mai fuseseră acuzați procurorii lui Kovesi, că impun subiecte de olimpiadă. Sunt sigur că însăși șefa DNA a făcut parte din comisia care a stabilit subiectele.

Și uite, de asta spun eu că mulți profesorași de română sunt niște semidocți ratați. Îi macină ideea că n-au reușit să facă mai multe cu viețile lor. Au citit atâtea cărți și uite că nu i-a ajutat la nimic. Lucrează la stat, înconjurați de puberi impertinenți și nerecunoscători, pe niște salarii mizerabile.

Așa că încep să caute vinovați pentru situația-n care se află. Să se războiască cu tovarășii de breaslă. Să-și inventeze dușmani politici. Tot așa până sănătatea mintală le degenerează-n asemenea hal încât ajung la concluzii schizofrenice, de tipul „binomul își vâră coada-n educație pentru a îndoctrina viitoarele generații de securiști". Ăla-i instrumentul suprem de recrutare al SRI-ului, un căcat de olimpiadă județeană din Prahova.

Părintele stupefiat

Fotografie via contul de Facebook al lui Iulian Cristache

Mereu când e ceva scandal legat de învățământ, lumea se ia aproape exclusiv de profesori și sistem în general, dar uită complet de părinți. Care, sincer să fiu, nu-s deloc mai răsăriți. Mulți sunt depășiți de vremuri și au impresia că doar pe vremea lor se făcea carte, dom'le. Dar, dacă analizezi felul în care scriu și argumentează pe Internet mulți dintre cei școliți înainte de '89, îți vine să oprești planeta și să cobori la prima.

Așa s-a întâmplat și acum, când Iulian Cristache, președintele Federației Asociațiilor de Părinți, a declarat că-i „stupefiat" de cerința de la olimpiada de engleză, cea despre impactul ordonanței 13. Omul nu înțelegea care ar putea fi scopul unui astfel de subiect. Așa că voi încerca eu să-i explic.

Publicitate

Din ce-mi dau seama, se testează-n primul rând dacă elevul poate redacta un anumit tip de text, care se cheamă „editorial". Dacă știe care-s convențiile unui astfel de articol, cum trebuie redactat, cum trebuie așezat în pagină așa mai departe. Apoi, e testată abilitatea elevului de a-și exprima o părere și de a o susține cu argumente. Nici nu contează subiectul, putea fi vorba despre orice altceva, de data asta a fost aleasă ordonanța 13, pentru că era de actualitate.

Da, știu că e șocant, dar au și adolescenții păreri, oricât de naive și neinformate ar putea părea pentru unii. Și poate că adolescenții respectivi ar dori să le mai și exprime din când în când, nu doar să asculte și să execute cuminți ce tună zbirul de la catedră. Sau zbirul habarnist d-acasă, că despre părinți era vorba-n secțiunea asta.

Tânărul cu ambiții politice

Fotografie via contul de Facebook al lui Constantin-Alexandru Manda

Mi-a mai atras atenția declarația lui Alexandru Manda, care cică-i președintele Asociaţiei Elevilor din Constanţa și a zis așa:

„Cu siguranţa subiectul Ordonanţei 13 şi al evenimentelor care s-au petrecut în luna februarie în ţara noastră vor face subiectul cărţilor de istorie, dar la o lună de la acest eveniment, să fie subiect la olimpiadă ceea ce s-a întămplat atunci, enunţul vorbea despre punerea în pericol a siguranţei naţionale, este exagerat şi cine l-a făcut nu a luat în calcul că este un subiect de olimpiadă şcolară, de liceu. Astfel de subiecte fac mai degrabă obiectul studiului la chestiunile politice, decât subiect pentru olimpiada la engleză".

Nu cred să aibă mai mult de 20 de ani, dar observ că deja grăiește într-o duioasă limbă de lemn, zici că activează-n politică de cel puțin trei decenii. Îmi amintește de un alt tânăr lemnos și ambițios, nu-i dau numele, dar știi sigur despre cine vorbesc. Da, ăla.

Domnul Manda sugerează că-i o chestiune prea sensibilă pentru a fi abordată într-un subiect de olimpiadă școlară. Pentru că, așa cum am subliniat și mai sus, la olimpiadă te duci ca să arăți cât de eficient poți toci, nu să-ți exersezi capacitatea de argumenta un punct de vedere. Simt că-n trupul aparent tânăr al domnului Manda și-a făcut culcuș un suflet de om bătrân, de părinte sau profesor conservator căruia nu-i place să fie incomodat cu teme prea controversate.

Dar hei, poate mă înșel. Poate la română chiar s-a urmărit crearea unei noi generații de securiști. Poate chiar e periculos să-i invităm pe tineri la păreri proprii despre subiecte de actualitate, cum s-a făcut la olimpiada de engleză. Cert e că Ministerul Educației a luat deja măsuri și a anunțat că, începând de anul viitor, subiectele pentru olimpiadele județene vor fi elaborate la centru, de specialiștii ministerului. Mult mai bine așa, sunt absolut convins că acolo nu se va politiza deloc în funcție de partidul aflat la guvernare. Mai multă centralizare, vă rog. Mersi.