Chestii

Cum e să fii forțat să iei medicamente antipsihotice

După ce ți se bagă pe gât un tratament pentru boli mintale, normal că devii paranoic în privința doctorilor și autorităților.
7.1.17
Fotografie via unsplash

Golok Buday se descrie în glumă ca o persoană instinctiv paranoică, așa că în momentul în care niște polițiști în civil au venit la el acasă, într-o noapte din 2001, el deja se gândea la ce e mai rău.

Potrivit lui Buday, polițiștii au venit cu mătușa lui și un asistent social și l-au rugat pe colegul de apartament să închidă câinele în altă cameră. La momentul respectiv, el nu a înțeles pe deplin ce se întâmpla, dar sub Actul Sănătății Mintale din Columbia Britanică, Buday a fost diagnosticat ca un potențial pericol pentru el însuși și pentru alții și a primit în acea noapte un tratament antipsihotic, împotriva voinței sale.

Publicitate

Buday, care și-a dezvoltat o reputație în cercurile media ca un candidat la primărie și un comentator prolific, spune că în mintea lui se derulau motive ascunse și scepticism. El își aduce aminte că i-a întrebat pe polițiști de ce au intrat în casa lui fără permisiune și a cerut să vadă un mandat sau un certificat. În punctul în care a luat telefonul să sune la poliție, Buday spune că a fost imobilizat și sedat.

Asta e o procedură medicală standard atunci când e vorba de schizofrenie sau tulburări bipolare. British Columbia dispune de clauze în legislația sănătății mintale care le permite doctorilor să ceară poliției să rețină pacienții și să-i interneze pentru îngrijire medicală. În Vancouver, numărul de cazuri în care poliția a reținut pacienți cu probleme mintale a crescut considerabil în ultimii ani. În medie, poliția din Vancouver se ocupă de mai multe cazuri de genul într-o singură zi.

De când a fost internat involuntar, Buday a prins o reticență puternică atât față de polițiști, cât și față de majoritatea tratamentelor pentru sănătatea mintală. El susține că nu a fost niciodată diagnosticat cu schizofrenie, dar câteodată a avut simptome și a mai luat izolat pastile antipsihotice. Acum, el dezvoltă o mișcare locală de Mindfreedom, un mic grup online care militează pentru drepturile pacienților de a refuza medicamentație antipsihotică puternică.

Buday nu este singurul care a dezvoltat o relație antagonistă cu doctorii, după ce a urmat un tratament involuntar. Ultima oară când Irit Shimrat a fost spitalizată în 2007 spune că poliția a fost chemată de către un vecin.

Publicitate

Atunci când poliția s-a prezentat la ușa ei, acompaniată de o asistentă medicală, Shimrat spune că era într-o stare de deziluzie, confuză în privința propriei identități și a ceea se se întâmpla. Ea le-a spus că nu reacționează bine la medicamente antipsihotice. În loc să controleze deziluziile, spune că medicamentele i-au intensificat experiența. Shimrat susține că indiferent de argumentele ei, a fost imobilizată și injectată cu antipsihotice și s-a trezit câteva zile mai târziu în izolare, la spitalul psihiatric Comox Valley. De atunci, a evitat doctorii „ca pe ciumă".

Doctorul Michael Krausz, cercetător medical și psihiatru de la Universitatea Columbia Britanică, spune că în majoritatea circumstanțelor, tratamentul și dozajul rămân la alegerea pacienților ca Buday și Shimrat, chiar dacă alegerile lor nu sunt în concordanță cu standardele științifice. „E la fel ca și cum ai avea cancer și nu mai vrei tratament, pentru că e prea dureros sau nu ai încredere, dacă ești în stare să refuzi tratamentul", spune el.

Partea mai complicată reiese din situațiile în care doctorii aleg să „trateze" pacienții sub Actul de Sănătate Mintală, care îi consideră incapabili de a autoriza un tratament voluntar. În circumstanțe mai rare, este o unealtă necesară, spune Krausz, dar în prisma crizei de sănătate mintală, care umple sălile de Urgențe, el consideră că practica devine din ce în ce mai comună.

Publicitate

„Capacitatea este foarte limitată, numărul de specialiști disponibili scade, iar cererea crește", a spus el pentru VICE, la care a adăugat numărul de certificate de la St. Paul, unul dintre spitalele principale din Vancouver, număr care a crescut cu peste 50% în ultimii ani. Atunci când un tratament involuntar este folosit fără a fi necesar, Krausz spune că asta îi poate intimida pe pacienții ca Buday și Shimrat să caute un tratament alternativ sau un dozaj mai mic.

O contestație constituțională recentă, depusă de Curtea Supremă din British Columbia, dezbate faptul că Actul de Sănătate Mintală, așa cum e scris, refuză pacienților „dreptul de a da, refuza sau revoca consimțământul pentru un tratament psihiatric, indiferent de capacitatea reală a pacienților de a face acest lucru". Reclamanta, Mary Louise MacLaren, susține că ea nu a fost consultată corespunzător și nici nu a fost capabilă să se bazeze pe o rudă pentru a lua decizii importante de sănătate în numele ei. MacLaren a primit un tratament antipsihotic și terapie cu electroșocuri. Reclamația notează faptul că medicamentele antipsihotice au efecte secundare serioase, cum ar fi riscul de a face diabet.

Organizațiile locale care militează pentru schizofrenici, au protestat împotriva contestației constituționale și în sprijinul Actului de Sănătate Mintală, dar criticii spun că mecanismele legii pentru consimțământ ar putea fi îmbunătățite.

Publicitate

„În alte provincii, toți pacienții adulți, care suferă de tulburări mintale, sunt considerați capabili de a lua propriile decizii legate de tratament, până când sunt consultați și diagnosticați drept incapabili de discernământ", a scris avocata Sarah Leamon în Georgia Straight, imediat după cererea civilă. „Provincia noastră este singura jurisdicție în care pacienții bolnavi mintal sunt considerați incompetenți din punct de vedere legal, doar pe baza condiției medicale."

În procesele intentate, provincia a apărat actul și a negat că legislația este discriminatorie. Eșecul tratamentelor cu antipsihotice poate duce la creșterea riscului de suicid, auto-vătămare, deteriorare și alienare socială, scrie în depoziție, iar doctorii trebuie să completeze formulare care atestă capacitatea pacientului de a discerne. Conform Guvernului, dacă drepturile sunt violate, asta este „în concordanță cu principiul justiției fundamentale."

Krausz spune că există o dezbatere în desfășurare pe subiectul eficacității și efectelor secundare ale tratamentelor cu antipsihotice, iar noile cercetări sugerează un dozaj minim. Deoarece pacienții ca Buday și Shimrat se simt amenințați de tratament, singura lor interacțiune cu doctorii tinde să fie doar în situații de urgență.

Citește și: Cum e viața după ce ai trecut peste o boală psihică

„Din păcate, deoarece accesibilitatea serviciilor de sănătate mintală este foarte limitată, majoritatea oamenilor vin la Urgențe, aduși de familie sau ambulanță, de aici și răspunsul de criză", a spus Krausz pentru VICE. „Ăsta nu e un început bun pentru un tratament sau o relație pacient-doctor… dacă vrei să construiești o relație terapeutică, trebuie să te asiguri că pacienții sunt convinși de beneficiile tratamentului și că sunt de acord."

Conform lui Krausz, există multe motive bune de a scădea numărul de pacienți care sunt „certificați" sub Actul de Sănătate Mintală și e nevoie de mai multe interacțiuni în interiorul comunităților. Astfel, oamenii ca Buday și Shimrat, care sunt persoane independente și funcționale, pot evita spitalizările forțate.

Publicitate

Atât Shimrat, cât și Buday spun că ei au grijă de mințile lor prin abordări non-medicale. Shimrat se bazează pe activități fizice, cum ar fi yoga, în timp ce Buday susține faptul că un câine l-a ajutat mai mult decât orice rețetă de antipsihotice. Amândoi se mândresc că nu trebuie să se ducă la psihiatru și spun că astfel de concepții au depășit trauma reală.

„Acum, dacă te porți dubios, toată lumea se panichează", spune Shimrat. „E dezumanizant să fii brutalizat de persoane care au puterea să te lase în curul gol și deseori să te lege și să te închidă în izolare."

Shimrat refuză tratamentele populare pentru boli mintale. Dar, dacă ar putea să aleagă într-o situație de criză, Shimrat ar prefera medicamente anti-anxietate sau somnifere, pe lângă o terapie conversațională, de preferat de la cineva care a avut o experiență similară. „Mi-ar plăcea să fiu întrebată cum mă simt, în loc să mi să spună că sunt bolnavă."

Krausz spune că situația tratamentelor pentru boli mintale din Vancouver s-ar putea îmbunătăți, dacă doctorii și polițiștii ascultă mai mult de pacienții ca Shimrat și Buday. „Dacă nu te simți confortabil, sau dacă te simți captiv, vei percepe asta ca un feedback important și o să încerci să găsești alternative", spune el. „Asta e baza pentru orice tratament."

Urmărește-o pe Sarah Berman pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Citește mai multe despre sănătatea mintală:
Criza de sănătate mintală din închisorile pentru femei Care e legătura dintre sănătatea mintală și terorism Bolile mintale te lasă lefter