Am întrebat vegani și vegane cum e să fii cuplat cu carnivori

Se spune că personalitățile opuse se atrag, ceea ce e OK, dacă vorbim de o persoană care dă startul la distracție, iar cealaltă tinde să fie mai liniștită. Dar e mult mai dificil să menții dinamica asta atunci când convingerile fundamentale se bat cap în cap.

Cum e când principiile tale de viață sunt complet diferite de cele ale partenerului? Ce poate să facă un vegan dacă se îndrăgostește de cineva căruia îi place la nebunie friptura în sânge? Cum naiba se înțeleg atunci când se așază la masă?

Am vorbit cu câțiva vegani devotați, despre experiențele lor amoroase cu carnivorii și am discutat despre preconcepțiile comune și cum e să devii vegan din dragoste pentru partener.

MUNCHIES: Bună, Charlotte. Cu ce probleme te-ai confruntat în relația ta?
Charlotte: Prietenul meu nu mai mănâncă carne, dar câteodată mănâncă pește. Nu sunt foarte încântată de asta. Mi se pare că miroase urât și eu nu vreau cadavre de animale în frigiderul meu. Plus, nu înțeleg oamenii care scot carnea din dietă, dar mănâncă pește, de parcă peștii cresc în copaci. În același timp, încerc să-mi aduc aminte: totul se face treptat. Încerc să nu judec, pentru că acum cinci ani și eu mâncam fripturi cu plăcere.

Îți mai aduci aminte cea mai stupidă ceartă pe tema asta?
Odată l-am amenințat că-l părăsesc dacă mai mănâncă carne. La momentul respectiv eram vegetariană, iar el mânca de toate. Când mă uit în urmă, știu că a fost cam stupid, pentru că nu l-aș părăsi niciodată din cauza asta. Dar am vrut să înțeleagă cât de mult mă deranja că el mânca animale moarte. La momentul respectiv, el a râs de mine, dar nu după mult timp, a devenit vegetarian, din propria inițiativă, după ce s-a documentat pe cont propriu. Acum nu ne mai certăm pe tema asta și cred că până la urmă o să devină vegan. El deja are în mare parte o dietă vegană.

Crezi că diferențele de dietă pot distruge o relație?
Deși eu chiar l-am amenințat în sensul ăsta, nu am fost vehementă în privința deciziei. În mare am încercat să mă fac înțeleasă, dar nu știu cum aș fi reacționat, dacă nu devenea vegetarian. Ar fi fost destul de greu pentru mine.

MUNCHIES: Când a fost prima oară când diferențele alimentare au iscat o ceartă?
Aleksandra: Țin minte prima oară când ne-am dus la McDonald's. El mi-a pus o bucată de carne în față și mi-a spus: „Hai, nu te mănâncă". Mi s-a părut un gest atât de enervant. Nu ne cunoșteam de foarte mult timp, așa că nu mi s-a părut un început bun. Nu am zis nimic despre asta. Eu respect alegerile oricărei persoane, atât timp cât sunt respectate și ale mele.

Ce probleme ai avut în relația ta?
Mie îmi place să gătesc, iar lui nu. Din cauza asta, el crede că i se impune un regim vegan, dar eu îi spun că pur și simplu va trebui să învețe să gătească ce-i place. Nu mă uit niciodată în farfuria lui și îl las să se bucure de animalul mort, altfel ajungem să ne certăm. La începutul relației eu îi mai băteam apropouri, dar primeam răspunsuri de genul: „Eu sunt mexican, sunt obligat să mănânc carne." Ocazional mă mai supăr și îi spun că ar trebui să-și găsească pe altcineva care mănâncă carne, dar din fericire nu a făcut asta.

Mersul la cumpărături e mereu dificil. Când el observă ceva ce i-ar plăcea să încercăm, eu scanez lista de ingrediente și de cele mai multe ori nu e o chestie vegană. El se supără și mormăie ceva de genul: „era dificil când erai doar vegetariană". Pe de altă parte, când ieșim în oraș să mâncăm, nu sunt probleme. Noi frecventăm restaurantul lui mexican preferat, unde eu comand legume, orez și tortillas, ca să-mi fac propriul burrito.

Cum vă descurcați cu divergențele care apar din cauza asta?
Câteodată căutăm chiar și o oră ceva care să putem mânca împreună. Îl las să încerce feluri vegane de mâncare și încet-încet a început să se obișnuiască cu mâncarea vegană, de câteva ori pe săptămână. Chiar dacă nu e plăcut să văd carne în farfuria lui, relația noastră înseamnă mai mult de atât. Nu cred că îți alegi partenerul în funcție de regimul alimentar. Nimeni nu e perfect, nu?

Ce nu accepți sub nicio formă?
Glumele alea standard despre vegani. Da, laptele de migdale e vegan. Nu, nu mănânc cinci feluri diferite de iarbă, iar dacă scoți vreodată o fată vegană la masă, nu-i sugera să-și ia o salată. E un mare nu.

MUNCHIES: Cum a reacționat prietena ta când i-ai spus că ai devenit vegan?
Robin: Inițial a fost șocată. Primul lucru pe care l-a spus a fost: „Crezi că o să poți să te abții să mai mănânci brânza aia pe care o adori?" Eu i-am spus că nu fac asta ca să fiu dificil sau ca să-i impun anumite restricții, ci doar pentru că mi se pare foarte important.

Speri ca ea să-ți urmeze exemplu?
Sper să facă aceeași alegere. De exemplu, ea e mult mai conștientă despre produse cosmetice să nu fie testate pe animale. Dar încă nu s-a convertit complet. Totuși, decizia trebuie să-i aparțină ei în totalitate. Dacă fac presiuni, nu o să iasă cum trebuie.

Crezi că astfel de diferențe pot distruge o relație?
Veganismul e o parte fundamentală a stilului de viață. Dacă persoana cealaltă nu înțelege deloc această decizie, sau dacă persoana vegană încearcă să facă presiuni prea mari, atunci vor apărea probleme. Din fericire, relația mea se bazează pe multă înțelegere.

Cel mai important lucru pe care carnivorul îl poate face e să încerce să înțeleagă cum și de ce veganul a făcut alegerea asta. De asemenea, veganul trebuie să știe că oamenii care mănâncă carne nu sunt persoane rele prin definiție. Majoritatea dintre noi ne-am petrecut majoritatea vieții mâncând produse animale și nu poți spune că am făcut asta, deoarece eram răi din naștere.

MUNCHIES: Cum a răspuns partenerul tău la schimbarea stilului de viață?
Sabine: La început, nu i s-a părut amuzant, până și mie mi-a luat un pic să mă obișnuiesc. Țin minte că la un moment dat au venit prietenii lui pe la noi ca să se uite la Games of Thrones. Ei au mâncat o grămadă de costițe. Chiar și să văd platourile cu costițe a fost cam inconfortabil pentru mine. La un moment dat m-am întrebat dacă nu ar fi mai bine să plec pentru o perioadă.

Cu ce fel de probleme te confrunți?
Cel mai dificil aspect pentru mine a fost cel social. E destul de dificil să mâncăm în oraș. De obicei, eu hotărăsc unde mergem, pentru că poate fi dificil să îmi dau seama ce merge și ce nu merge pentru cineva care nu are aceeași dietă. Eu sunt bucuroasă să merg la un restaurant vegan, dar nu insist, pentru că vreau să demonstrez că e posibil să mănânci și în alte locuri.

Cum ai ajuns la un compromis confortabil în relația ta?
A fost o schimbare mare în perioada primului meu Crăciun ca vegană. El a gătit o mâncare vegană special pentru mine! De atunci, am reușit să găsim un compromis atunci când e vorba de mâncare. Mâine mâncăm tăiței, la care el adaugă friptură, iar eu ciuperci portobello. Nu am o problemă dacă el prăjește un șnițel în unt.

Înainte mă întrebam cum mă simt în privința asta, dar apoi mi-am dat seama că el s-a dat peste cap de Crăciun ca să creeze un meniu vegan. Din punctul ăsta de vedere, nu am nicio problemă să-i iau un pui atunci când mă duc la cumpărături. Faptul că legumele mele sunt lângă carnea lui nu îmi afectează stilul de viață.

Ai vreun sfat pentru cuplurile care au astfel de relații?
Să încerce să nu se controleze unul pe celălalt atât de mult și în mare să conștientizeze că pot fi mândri de felul în care contribuie prin decizia de a deveni vegani. Când oamenii îmi spun chestii de genul: „Probabil că ești super ofticată că te vezi cu un carnivor", eu mă enervez. Nu îl cunoști deloc pe carnivorul meu.

Traducere: Diana Pintilie