Câțiva bătrâni mi-au spus cum le-ar plăcea să te porți cu ei

Oamenii îmbătrânesc altfel azi decât pe vremuri. Mulțumită progreselor medicale, chirurgiei plastice și vopselei de păr, 50 e noul 30, 70 e noul 50 și 50 nu mai înseamnă că ești bătrân. Totuși, nu-i ușor să îmbătrânești. Mulți oameni au prejudecăți despre cum afectează vârsta creierul și corpul, iar lumea e destul de dură cu bătrânii. Am vorbit cu niște bătrâni despre cum le-ar plăcea să fie tratați acum că au ajuns la vârsta de aur. Cu toții au fost de acord că, deși au niște ani în spate, nu se consideră expirați. Nu uita asta când ai de-a face cu ei, că acuși ajungi și tu la vârsta lor.

Spune-mi pe nume

Acum câteva ierni, mergeam cu greu prin viscolul din Manhattan și, la o trecere de pietoni, am întâmpinat un troian de zăpadă imens. Am ezitat câteva secunde, gândindu-mă care ar fi strategia optimă să-l traversez. În spatele meu erau doi adolescenți și unul dintre ei mi-a strigat: „Hai, mișcă-te odată, boșorogule!" După care au râs amândoi cu râsul ăla fals de adolescenți. Și mie mi-a venit să râd, gândindu-mă că poate nu se referiseră la mine. Dar bineînțeles că despre mine era vorba.

S-a schimbat ceva în mine în momentul respectiv – am realizat că pot fi perceput drept bătrân. Și nu doar bătrân, ci boșorog. Na, asta e cultura pe care am creat-o în America. Filmele și televiziunea, cu câteva excepții, îi ilustrează pe bătrâni ca pe niște nebuni prostănaci; gândește-te la stereotipul bunicuței care nu poate trimite sau deschide un e-mail fără să-i ceară ajutorul nepotului. Nu suport când oamenii din domeniul furnizării de servicii încep să-mi spună „dragă" sau alți termeni condescendenți. Spuneți-mi pe nume.

- Martin, 69 de ani

Veșnic tânăr

Să ți-o zic pe-a dreaptă: nu cunosc niciun bătrân care să spună despre el că e bătrân. Nu uita asta când ai de-a face cu ei. În mintea mea, am vreo 45 de ani. Încă am energie. Încă mă distrez și-mi place viața. Acum două zile, unul s-a dat la mine pe stradă, Doamne iartă-mă. Am avut șocul vieții mele de curând, când am fost într-o excursie la New York. Vremea era nasoală, ploua. Am urcat în autobuz udă fleașcă. Abia mai respiram. Deodată, un tânăr arătos a sărit de pe scaun și mi-a oferit locul lui. Inițial, am crezut că vrea să fie cavaler ca să mă impresioneze. Dar după ce m-am așezat pe scaun, am realizat că pur și simplu îi cedase locul unei bătrânici. Eu eram bătrânica! Până la urmă mi-am tras sufletul și i-am mulțumit tipului cu un zâmbet sincer. Dar-ar Domnul să fie cât mai mulți tineri blânzi și generoși cu noi! Le mulțumesc anticipat.

- Rose, 67 de ani

Bătrân, dar nu expirat

Nu judeca o carte după copertă. Majoritatea tipilor care fac munca de producție TV pe care o făceam eu înainte să mă pensionez sunt foarte tineri. Odată, nevastă-mea m-a lăsat cu mașina la aeroport. Trebuia să merg la un shooting în Mexic. Eram cu sunetistul. Am făcut amândoi liceul împreună, dar el arată mai în vârstă decât mine. Producătoarea ne aștepta, nu ne cunoștea pe niciunul dintre noi. Ieșim din mașină și femeia se uită la noi cu gura căscată, gen: „Cine sunt boșorogii ăștia?" Era șocată. Am avut imediat sentimentul că nu se aștepta să lucreze cu niște bătrâni ca noi. Probabil avea rezerve, pentru că trebuia să filmăm o emisiune populară, era nevoie să lucrăm în condiții de stres, 14 ore pe zi. Dar noi eram obișnuiți cu așa ceva, făceam asta de o viață. După ce am început să lucrăm împreună, și-a schimbat părerea.

Sunt mulți bătrâni în domeniul ăsta. Nu suntem ca jucătorii de baseball care rezistă doar până la 35 de ani. Atleții sunt nevoiți să se retragă devreme, dar restul lumii o duce bine mersi și după șaizeci de ani.

- Charles, 69 de ani

Ai grijă cum vorbești

Când maică-mea avea cincizeci de ani, mi se părea că e deja cu un picior în groapă. Dar nu mai văd lucrurile așa. Nu mă simt bătrână. După ce te maturizezi și copiii îți pleacă de acasă, te gândești că intri într-o fază nouă a vieții. E o nouă aventură. Nu te gândești că ești bătrân.

Dar sunt niște lucruri mărunte care te fac să te simți bătrân, niște cuvinte pe care speri ca ceilalți să le evite. Te simți nasol când cineva îți zice „mamaie". În minutul în care ți se zice „mamaie", ai belit-o. Atunci știi că ești bătrân. Și te simți ca dracu'. Se întâmplă lent, dar sigur.

- Cynthia, 72 de ani

Neajutorată și dulce

Ajută-ne să ne ridicăm dacă am căzut! Eram într-o zi la cumpărături, trebuia să iau un curcan. Mergeam printre frigidere și am văzut unul. Era pe fundul frigiderului, dar m-am gândit că o să reușesc eu să-l ridic. M-am aplecat, am întins brațele și deodată, m-am trezit cu totul în frigider. Cum dracu' ies de-aici? m-am întrebat. Sper că nu m-a văzut nimeni. Am scos capul afară și am văzut un tip care se tăvălea pe jos de râs. I-am zis: „Mă ajuți și pe mine, te rog? Nu reușesc să ies din drăcia asta." A venit spre mine. Tot râdea isteric, dar măcar a venit și m-a ajutat.

- Evelyn, 73 de ani

Fă-ne reducere de pensionar, dar nu presupune anticipat că avem nevoie de ea

Apreciem când nu presupui că suntem bătrâni. Îmi place totuși să primesc reduceri la hoteluri sau muzee. Acum mulți ani, când aveam cincizeci de ani, am început să merg la un magazin local de mărunțișuri unde aveau reduceri miercurea pentru persoanele peste 55 de ani. Abia așteptam să primesc reducerea aia! Până la urmă, a venit ziua în care am împlinit 55 de ani. M-am dus la casă și doamna nu mi-a dat reducerea. A zis: „N-aveți 55 de ani!" Nu-ți închipui ce încântată am fost!" Chestia tristă a fost că, un an mai târziu, au început să le ofere reduceri persoanelor peste cincizeci de ani și nimeni n-a mai comis din nou greșeala respectivă.

- Mimi, 66 de ani

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia