Știri

De ce-a ieșit Trump, deși toți credeam că iese Clinton

E a doua oară în istoria recentă a Americii când sondajele au dat-o în bară.
9.11.16

Jurnaliști la evenimentul de campanie a lui Hillary Clinton din New York City. Foto de Jason Bergman

După ce s-au închis urnele marți seara, milioane de americani au stat acasă lipiți de televizoare sau și-au înecat amarul prin baruri, unde au stat geană pe telefoane. Mulți dintre noi, care am urmărit toată ziua sondajele și am ascultat experții, credeam că știm ce-o să se întâmple. Credeam că Donald Trump, omul acuzat c-a agresat sexual mai multe femei, omul care a promis că va construi un zid de-a lungul graniței cu Mexicul și că le va interzice musulmanilor să intre în țară, va pierde grav. Și nu doar electoral - eram convinși că urmează să fie umilit în cel mai dramatic mod, că va fi un fel de trezire națională a Americii.

În schimb, jurnaliștii au fost cei umiliți. Glumeții, sociologii, majoritatea liberalilor și stângiștilor care scriu chestii pe net n-au prevăzut căcatul ăsta.

Când televiunile și site-urile de pariuri au anunțat primele rezultate, era clar c-o să iasă nasol pentru democrații lui Clinton. Singura concluzie reală pe care poți s-o tragi după toată faza asta e că sunt foarte mulți oameni albi furioși, și n-o să se calmeze prea curând.

În ultimii ani, ideologii Partidului Democrat erau optimiști în legătură cu viitorul partidului lor, datorită unui avantaj în comunitatea hispanică și-n fața albilor progresivi și moderniști. Aceste grupuri i-au mai ajutat să obțină voturile finale în state disputate precum Virginia, Carolina de Nord și Colorado, mai ales atunci când i-au asigurat victoria lui Barack Obama în 2008 și asta a transmis un mesaj clar la acea vreme: s-a terminat cu genul ăla de conservatorism bazat pe obsesia cu rasa albă și incluziunea culturală e pe val. A doua victorie a lui Obama, din 2012 (a pierdut Carolina de Nord la limită), a subliniat faptul că alegătorii nu susțin republicanii la prezidențiale, nici măcar în zonele rurale care-i votează constant în Congresul american. Marți, mesajul a fost mai simplu: Statisticile nu sunt sinonime cu soarta unui popor. Sau, mai degrabă, nu încă.

Votanții albi volatili, ignorați de obicei care niște misogini rasiști aflați pe cale de dispariție, au ieșit în forță marțea asta. Prezența asta imensă la vot care a depășit orice proiecție a compensat din plin pentru situația votului din primele sondaje, când votaseră masiv hispanicii pentru Clinton. Și, deși susținătorii lui Clinton îi acuză c-au ieșit să-l susțină pe Trump doar din niște prejudecăți, povestea e mult mai complicată de atât.

„Nu cred că e sănătos să spunem c-a fost o bătălie între cei supărați pe sistemul economic și cei supărați pe sistemul cultural", mi-a explicat Theda Skocpol, un cercetător în științe politice și un sociolog care a analizat pe larg Partidul Republican. „Cred că simt că sunt nebăgați în seamă, că și-au pierdut statutul, iar Trump le încuraja acest sentiment."

„Cred, de asemenea, că exagerăm puțin cu analizele sociologice pe votul ăsta", a adăugat Skocpol. „Cred că scrisoarea directorului FBI James Comey a fost esențială în cazul ăsta. A creat o fereastră prin care atacurile au putut fi reluate împotriva lui Clinton."

E ușor să dăm vina pe aura de scandal, mai mult sau mai puțin veridic, din jurul lui Clinton pentru eșecul campaniei ei. Dar, indiferent de defectele ei, tot ne mirăm cu toții că votanții hispanici, supărați și înspăimântați de mesajele lui Trump, n-au salvat alegerile. Înainte de alegeri, tot ce ni se spunea e că Clinton își mobilizează excelent votanții la vot, ceea ce sugera o victorie.

Citește și Ce mai trebuie să facă Trump ca să piardă alegerile?

„Dar asta probabil a fost și un semnal de alarmă pentru cei din comunitățile astea rurale extrem de albe, că era vorba de-un concurs între rase și că trebuie să se mobilizeze și ei", a sugerat Skocpol. „Cred că statisticienii au eșuat pentru că prezența la vot a fost mult mai mare decât s-au așteptat, în mediul rural".

Profesorul a ajuns la un alt truism din politica americană - sondajele chiar merg. Sunt surprinzător de corecte, cel puțin așa au fost la toate alegerile de până acum. Observatorii politici erau siguri că Obama va câștiga în 2008 și 2012, iar sondajele din statele care i-au adus victoria s-au dovedit corecte atunci. Aceleași sondaje au prezis că republicanii vor prelua Congresul în 2010 și, cu excepția unei înfrângeri surprinzătoare a lui Clinton, în Michigan, au prezis corect lucrurile și-n alegerile prezidențiale primare din 2016.

Dar ceva a mers prost în seara alegerilor, iar experții în sondaje sunt primii care recunosc c-au dat-o în bară.

Citește și Donald Trump i-a enervat atât de tare pe britanici, că nu vor să-l mai lase în țară

„Sincer, trebuie să ne dăm seama ce-am greșit", mi-a spus ieri Celinda Lake, expert în sondaje pentru Partidul Democrat. A observat că există dovezi de un vot „secret" sau „ascuns", chiar și în sondajele realizate de firma ei, unde oamenii răspundeau evaziv legat de voturile lor pentru Trump. Ar putea să fie vorba de o variantă Trump a „Efectului Bradley", numit după primarul din Los Angeles căruia sondajele îi preziseră o victorie sigură în cursa pentru alegerea guvernatorului statului California, în 1982, dar a fost înfrânt. Explicația pentru această discrepanță, conform observatorilor electorali de atunci, a fost că respondenții albi simțeau o anumită presiune socială și nu voiau să recunoască în fața institutului de sondare faptul că nu suportă negrii din principiu. Practic, nu voiau să pară rasiști.

Trump a susținut constant că sondajele au un bias pentru Clinton de multă vreme și chiar a reușit s-o învingă în state precum Florida și Carolina de Nord, care erau trecute de mult în palmaresul ei ca victorii sigure. Toate astea sugerează ceva tulburător, într-o eră în care toți avem acces la cunoștințe și informații științifice: poate că nu înțelegem deloc cum să sondăm opinia publică. Poate că America rămâne pur și simplu o masă amorfă misterioasă.

Desigur, hai să nu uităm că, deși Trump câștigă funcția de președinte, el tot poate să piardă votul popular sau să nu aibă o victorie majoritară acolo. Victoria sa nu este una absolută. „Nu cred că există dovezi că tot poporul american îl ia în brațe pe Donald Trump", mi-a explicat Skocpol. „Toți sunt neliniștiți legat de ce-o să facă, ceea ce înseamnă că mandatul lui de președinte va fi mai fragil decât ar fi fost al lui Clinton."

Traducere: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Trump:
Toate fețele oamenilor care s-au confruntat într-o dezbatere cu Donald Trump
Fotografii cu susținătorii lui Donald Trump
Un afacerist le dă un album Wu Tang de două milioane de dolari celor care votează cu Trump