De ce nu trebuie să te simți prost că ai făcut glume cu #spersacrapi despre Ponta

S-a lansat o petiție, s-a creat un joc, unii și-au pus „Je suis spersacrapi" la status.
3.11.16

„Premierul nostru cel emanat din flăcările de la Colectiv." Mai citește odată cuvintele astea, pentru că de la ele a început totul. Așa l-a caracterizat fostul premier Victor Ponta pe pagina sa de Facebook pe actualul premier Dacian Cioloș, la două zile după ce cinci mii de oameni au mers într-un marș tăcut pe străzile Bucureștiului în memoria celor 64 de tineri care au murit în incendiul de pe 30 octombrie 2015. Și la un an după ce vreo 30 de mii au protestat după incendiul Colectiv și au răsturnat scaunul lui Victor Ponta.

Cuvintele de mai sus ale fostului premier l-au făcut pe un jurnalist, colaborator la site-ul de știri Hotnews, să tasteze și să dea publish următoarelor cuvinte: „Sper să crăpi, Victor Ponta".

Ei, și această postare, apărută pe contul oficial al unui site serios de știri, a devenit motiv de glume la adresa lui Victor Ponta – și a Hotnews - o zi întreagă.

Scuzele transmise public de Hotnews nu au diminuat valul de ironii.

„Unul dintre editorii contului de Facebook ai HotNews.ro a avut o postare îngrozitoare, inacceptabilă, la adresa fostului premier Victor Ponta. Ne cerem scuze public atât lui Victor Ponta, cât și publicului, pentru această postare care nu are ce căuta în spațiul public. Colaboratorului care a postat acest lucru i s-a reziliat contractul. Reiterăm atașamentul nostru pentru decența discursului în spațiul public și hotărâre de a lupta cu orice mijloace pentru a păstra un spațiu public curat. Încă o dată, prezentăm scuzele noastre", a transmis redactoru-șef al Hotnews, Cristian Pantazi, pe Facebook.

În schimb, scuzele au lărgit arealul de meme-uri și jocuri de cuvinte. Omului dat afară i s-au oferit, tot în glumă (țin să precizez, având în vedere contextul), locuri de muncă. „Spersacrapi" a devenit viral. S-a lansat o petiție, s-a creat un joc, unii și-au pus „Je suis spersacrapi" la status.

La câteva ore, misterul postării buclucașe a fost elucidat. Sebastian Rotaru, jurnalist la Hotnews, a publicat următorul mesaj:

„Vreau să anunț, în mod oficial, că postarea de pe contul de Facebook al HotNews.ro, referitoare la Victor Ponta, a fost postată de mine. Nu a fost cu intenție, era doar o părere personală pe care am vrut s-o împărtășesc pe propriul meu cont. Din greșeală, am încurcat pagina de share și postarea a apărut pe HotNews. Îmi cer scuze public întregii redacții."

Deci, o greșeală. Editorii Hotnews au considerat că a fost una îndeajuns de gravă încât să-l concedieze. Nu e locul aici și nici treaba mea să comentez dacă această concediere – și o eventuală reangajare – ar fi corectă sau nu. Este o decizie internă a unei redacții și atât.

Citește și Presa Hienelor sau cum să ajungi la ziar mințind duios pe Facebook

CE LEGĂTURĂ ESTE ÎNTRE CĂTĂLIN TOLONTAN ȘI ÎNVĂȚĂTOAREA TA DIN PRIMARĂ

Nu a durat mult până au apărut moralizatorii, care s-au luat și ne-au luat prea în serios și ne-au mustrat că facem glume pe subiectul morții cuiva.

Apogeul l-a atins un text publicat de jurnalistul Cătălin Tolontan, cu titlul „Episodul Hotnews-Ponta. Ceea ce în alte părți e jenant, la noi te face erou!".

Uite un citat:

„Ceea ce într-o lume normală e jenant, la noi e eroizant. Au apărut imagini cu tricouri negre pe care scrie «Cinste eroului necunoscut!». Interesant. Parcă publicul PSD e fanatic și nedemocratic, așa se spune în «lumea bună», nu? Uite că revărsarea de ură vine exact din direcția opusă, asta ca să ne lămurim că nu există monopol nici pentru civilizație și nici pentru discriminare. Unde este acum pro-occidentalismul? Și unde locuiește inteligența? În dreapta, în stînga sau, pur și simplu, ne dăm în fine seama că împărțirea în categorii e lipsită de fundament faptic?! Vorba lui Dalai Lama: cînd cineva își lipește o bombă pe el și se duce printre civili, el nu mai e musulman sau creștin sau budist, ci doar fanatic. Iar fanatismul fix asta înseamnă: nu sînt de acord cu tine și, pentru că nu te pot schimba, mai bine crăpi!"

Iar textul se termină așa: „Noaptea ne-ar fi găsit pe toți puțin mai buni și n-ar fi fost încă o zi pierdută pe același drum spre cel mai mic numitor comun.".

Nu-i așa că te ustură lobul urechii, ca în școala primară, când învățătoarea te urechea după ce te bufnea râsul la oră?

Dar nu a fost numai Tolontan. Au fost mulți alții, Facebook-ul s-a umplut de dojane. Că povestea nu e amuzantă, că tinerii pierd energia pe prostioare, că glumele făcute sunt proaste.

Unii chiar au luat cuvintele „spersacrapi" cumva mot a mot, ca și cum Sebastian Rotaru, și noi ceilalți, chiar i-am dori răul fizic lui Victor Ponta. Sau ca și cum, atunci când Facebook-ul era plin de Puie Monta, adevăratul scop era instigarea la relații sexuale cu fostul premier. Sau ca și cum toți cei care au glumit pe seama nemuririi lui Ion Iliescu chiar vor să danseze pe mormântul lui.

Aici aș mai menționa un aspect. Multe glume au fost făcute sau cel puțin rostogolite de jurnaliști, o specie, trebuie să recunosc, foarte cinică. Toate relele din lume despre care scriu jurnaliștii – accidente, corupție, crime – ne fac poate pe mulți predispuși spre umor negru, chiar și pe seama celor netrecuți în neființă. De exemplu, într-o redacție am citit recent o listă cu oameni care ar urma să moară, cu pariuri făcute de membrii redacției. Nu vă spun numele din listă, dar sunt din medii diferite: muzică, politică, teatru și altele. Cinismul jurnaliștilor nu se vrea o scuză, ci o constatare.

Dar jurnaliștilor li s-au adus zilele astea și altfel de reproșuri.

De exemplu, șeful direct al lui Sebastian Rotaru i-a transmis acestuia într-o postare „să nu cadă în capcana unui vedetism efemer și să creadă că înjurătura e dovadă de curaj… sau de jurnalism."

Evident că nu este. Dar jurnalismul nu se face pe Facebook. Cel puțin nu pe pagina personală de Facebook. Ce scriem acolo sunt păreri personale, care de multe ori nu își iau locul în articolele publicate. Este un spațiu public, adică răspundem pentru ce scriem acolo, dar asta nu înseamnă că e jurnalism.

ADEVĂRATUL DISCURS AL URII

Eu nu cred să Sebastian Rotaru, autorul lui „spersacrapi", chiar îi dorește răul fizic lui Victor Ponta. Bine, l-am întrebat direct pe el, dar a preferat să nu-mi răspundă, probabil i-a fost de ajuns atenția primită pe tot parcursul zilei de ieri. Dar cred că Sebastian Rotaru era furios când a tastat acele cuvinte. Și tot un efect al furiei a fost și trolajul pe seama „spersacrapi". O furie descătușată.

Chiar în seara de 30 octombrie 2016, la exact un an la tragedia de la Colectiv, România TV titra așa pe burtieră: „Cea mai cumplită noapte din viața lui Ponta, ce făcea Iohannis". Iar discuțiile din platou curgeau pe teme precum „o altă mare tragedie", adică „execuția lui Victor Ponta" – cu referire la noaptea protestelor de după Colectiv, în urma cărora Victor Ponta a fost forțat să demisioneze. La un moment dat, a fost difuzat un fragment dintr-un interviu mai vechi dat de fostul premier la RTV, în care acesta concluziona: „Doamne ferește, nu știu în ce să bat, să nu se mai organizeze încă un Colectiv".

Ți-am dat acest exemplu ca să înțelegi de ce „spersacrapi" a prins aripi în cursul zilei de ieri. Viralizarea acestei urări metaforice îți arată tensiunea care plutește în aer și nivelul de saturație pe care o parte din populație l-a atins.

E vorba de o acumulare, care s-a făcut vizibilă la protestele din ultimii ani, după episoade precum: Roșia Montana, gazele de șist, votul din diaspora din 2014, Colectiv. Nu mai rămânem la fel de impasibili ca până acum la derapajele flagrante ale celor care ne conduc și la discursul lor. Astfel, ne enervăm mai ușor când Gabriela Firea îl critică pe Iohannis pentru că nu are copii, când Dragnea insistă să pună accent pe numele mijlociu de Julien al actualului premier pentru a induce falsa percepție că nu e român, sau când PNL sprijină o campanie a unei coaliții cu discurs agresiv împotriva unei minorități din România.

Exemplele de mai sus sunt mai potrivite pentru caracterizarea de instigare la ură, nu glume, fie ele și cinice, din categoria „spersacrapi".

CÂT DE AMUZANT ESTE „SPERSACRAPI"?

Mulți dintre cei care ne-au reproșat că glumim pe seama lui „spersacrapi" ne-au transmis că nu e amuzant. Dar nu toți râdem la aceleași bancuri, nu pe toți ne amuză aceleași situații, ce face pe unul să se tăvălească pe râs, pe altul îl lasă rece. Unii suntem mai cinici, alții, mai sensibili. Eu, de exemplu, am râs la unele glume cu spersacrapi. Mi s-a părut amuzant, de exemplu, că o coincidență face ca o carte recentă a lui Radu Paraschivescu să poarte titlul „Aștept să crăpi". Am râs bine și la imaginile cu crapi pescuiți de Liviu Dragnea și Adrian Năstase postate de cei de la Utopia Balcanică. Nici „Je suis supercrapi" nu m-a lăsat indiferentă.

Bun, ce vreau să spun este că, dacă eu am râs la ele, înseamnă că MIE mi s-au părut amuzante. Să-mi spună cineva că nu sunt amuzante e inutil și chiar puțin condescendent. Ok, sunt mai cinică decât alții, dar până la a fi fanatică și a propaga un discurs al urii e cale lungă.

Citește și Politicianul care s-a folosit de Colectiv în campanie pare mai decent în meme-urile care-l parodiază

LECȚIILE LUI PONTA DESPRE URĂ ȘI INTOLERANȚĂ

Toată ziua de ieri, Victor Ponta a tăcut mâlc. Nu era greu să ți-l imaginezi cum își freacă mâinile și lasă morala anti-„spersacrapi" să-și facă efectul. De fapt, singurul efect negativ al lui „spersacrapi" era apa la moară pentru victimizarea lui Victor Ponta.

Cum era de așteptat, azi dimineața n-a mai putut să țină în el. A scris un text fluviu pe Facebook presărat cu termeni precum „atacuri", „agresivitate", „ură", „injurii", „calomnii". A, și „Băsescu", evident.

La final, a adăugat un link către textul lui Cătălin Tolontan.

„Sunt deja extrem de obișnuit (și vaccinat) cu atacurile de toate felurile la adresa persoanei mele și chiar a familiei. Începând cu anul 2005, în România s-a construit treptat, dar implacabil, o spirală a agresivității și urii pe care nu suntem în stare să o mai oprim. Ura generează ură și intoleranța generează intoleranța."

Aceste cuvinte vin de la cel care cu o zi în urmă se luase de numele unui oponent politic. Sau care, cu două zile înainte, scria că: „Macovei, Prună și restul Propagandei duc România spre o societate de tip ISIS". Dacă aceste exemple nu te conving, fă o analiză pe text, cuvânt cu cuvânt, a enunțului: „Premierul nostru cel emanat din flăcările de la Colectiv."

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre meme-uri:
Viața lui Vadim Tudor îți arată de ce toți trolii sfârșesc prost
Sorin Ovidiu Vîntu îți explică de ce ești prost
Ce am înțeles din trollingul mișcării pro Ponta de pe Facebook