I-am întrebat pe câțiva artiști români cum îi ajută Facebook-ul să trăiască din muzică

E de ajuns să studiezi paginile oamenilor din muzica de la noi, ca să-ţi dai seama că Facebook-ul creează un fel de popularitate nedreaptă. Sigur, poate că sunt subiectivă atunci când nu înţeleg de ce oamenii mişto din industrie, pe care toţi se înghesuie să-i vadă prin concerte sau pe la festivaluri, nu ating suta de mii de like-uri, în timp ce vreo siliconată de la Kanal D sau vreun tâmpiţel care vibrează la citatele din Poptămaş depăşesc milionul.

Oamenii merg la live-urile celor de la Urma, Coma sau ale Alexandrinei şi, cu toate astea, toţi sunt de găsit pe paginile altora. Am vrut să aflu chiar de la câteva trupe şi cântăreţi români cum stă treaba cu Facebook-ul, dacă reţeaua îi ajută sau mai mult încurcă, şi am adunat impresiile de mai jos.

Și, pentru că e vorba despre Facebook, i-am abordat, evident, tot pe Facebook. Am observat următoarele atitudini: rockerii răspund foarte prompt şi au vorbele la ei, cei cu milioane peste milioane de fani te trimit să-i abordezi prin casele de discuri, iar artiştii care postează diverse, din oră în oră, nu sunt la fel de activi şi la citit mesaje.

VICE: Este relevant numărul de like-uri, se traduce el în mai multe bilete vândute la un concert?
Cornel Ilie: Acum doi ani am fost la Paris, la un eveniment legat de marketing muzical, iar seara erau programate concerte cu artişti din Anglia, Belgia, Franţa etc. Erau trupe rock, indie, DJ, hip-hop. Am căutat să văd care este numărul de likeuri pe paginile lor și cum variază de la un gen la altul. Erau artişti foarte buni, cu ceva popularitate la ei acasă, dar aveau doar câteva zeci de mii de like-uri. Şi nu înţelegeam cum naiba se întâmplă asta, mai ales în nişte ţări cu populaţie mai mare decât a noastră.

Eu mă raportăm la numărul de like-uri ale artiştilor români. Am înţeles pe urmă, uitându-mă la engagement-ul de pe paginile lor, că aceia erau fani reali, nu doar în trecere sau doar curioşi. Baza de like-uri la noi este alcătuită foarte mult din oameni curioşi să vadă ce mai faci şi tu, dar ce mai zic şi Connect-R, BUG Mafia, Jean de la Craiova şi poate Florin Călinescu. Marea masă de like-uri este acolo doar că să fie la curent, dar nu participă cu nimic la interacţiunea cu artistul.

Ce fel de postări alte tale ai observat că rup?
Mai nou, orice postez cu Zara, fetiţa mea. Topul se schimbă în funcţie de postări legate de teme în trend sau un soi de breaking news.

Câţi oameni vin, de obicei, la un concert Vunk promovat pe Facebook?
În cazul nostru, mai toţi vin din comunicarea online, aşa că, probabil, un procent mare. Cred că, în momentul ăsta, radio-ul şi TV-ul nu mai vând bilete, adică nu mai este suficient să ai spoturi promoţionale acolo. Radio-ul şi TV-ul doar te anunţă că o să fie un concert, că ai o piesă nouă, un clip, dar în online trebuie să convingi omul să-şi cumpere bilet pentru acel concert. Sau să îţi cumpere muzica.

Ţi s-a întâmplat să fii hărţuit pe pagina de Facebook?
Am blocat multe conturi! Cele mai multe în primăvară, în timpul episodului cu apariţia în clipul lui Taxi cu lemnul şi spaţiile mici. Erau nişte oameni veniţi ca din Evul Mediu, care aveau cont pe Facebook, ceea ce era interesant, dar foarte deranjant şi înfiorător de primitiv de citit ce scriau. Însă, din fericire pentru mine, au fost mult mai puţine decât mesajele de susţinere.

VICE: Se mai poate trăi astăzi din muzică fără ajutorul reţelelor sociale?
Alin Coiotu Dincă: Trupele rock nu sunt promovate de radiouri şi televiziuni, deci mediul ăsta online devine vârf de lance. Sunt convins că unii artişti pot să trăiască şi fără Facebook. Însă de ce să facă asta, dacă pot să se folosească pozitiv de platformă?

Este relevant numărul de like-uri, înseamnă mai multe bilete vândute la un concert sau mai multe albume cumpărate?
Cu albumele cumpărate… mai greu. Puţini oameni mai dau bani pe albume. La concerte, însă, se simte clar ajutorul promovării pe Facebook. Cu cât ai mai mulţi oameni pe pagină, cu atât ai şansa ca mesajul tău să ajungă mai departe.

Ce fel de postări alte tale ai observat că rup pe Facebook?
Depinde. Informaţiile despre lansări, despre concerte mari Trooper, postările cu tentă socială… şi clasicele poze. Lumea preferă pozele şi nu textul. Aici sunt puţin contra curentului.

Câţi oameni vin, de obicei, la un concert Trooper promovat de Facebook?
Depinde mult de oraş, zi, loc, formă a evenimentului etc. Pot să vină între două sute şi 2 500.

Ţi s-a întâmplat să fii hărţuit pe pagină de Facebook?
De zeci de ori. Dar mă amuz şi nimic mai mult. Viaţă asta falsă de pe Facebook mă amuză şi mă întristează în egală măsură. Unii uită să trăiască şi în afara aplicaţiei. Am fost ameninţat de o mulţime de diletanţi. Am fost cerut în căsătorie la modul insistent. Am primit propuneri ca să fac sex cu una sau cu alta, pe bani. Sunt lucruri care mă amuză în cele mai multe cazuri.

Cum explici numărul de like-uri ale paginii Trooper, în condiţiile în care vorbim de o trupă veche şi populară?
Avem peste 120 de mii de like-uri. Fără bani, fără conturi cumpărate, fără mizerii de genul asta. Pentru o gaşcă de metal, pentru o gaşcă ce nu este difuzată la radio sau TV,eu cred că este incredibil de bine. Nu ştiu câte găşti de rock au în România atâtea aprecieri.

VICE: Este relevant numărul de fani de pe Facebook, înseamnă și mai multe bilete vândute la un concert?
Alexandra Ungureanu: Sunt artişti mainstream care au milioane de fani, dar care nu reuşesc să vândă bilete la propriile concerte. De partea cealaltă, există artişti mai nişaţi care, deşi nu au milioane de followers pe reţelele de socializare, vând săli cu capacitate de câteva mii de locuri. Asta la noi. Afară aş zice că totul e mai previzibil.

Ce fel de postări de-ale tale rup?
De cele mai multe ori, pozele de la evenimente, filmări sau cele gen street style. Sunt mult mai puţine like-uri pentru videoclipurile cu muzica mea.

S-au plâns vreodată fanii de costul unui bilet la concertul tău?
Nu, din câte ştiu eu. Din păcate pentru artiştii din zona pop-dance, cum sunt şi eu, mare parte din concertele pe care le au nu sunt concerte pe bilete. Publicul din România s-a obişnuit cu prea multe evenimente gratuite, iar artiştii să cânte la ele. Adevăratul filtru este cel al biletului vândut, când convingi lumea să scoată bani din buzunar, pentru că au ce să vadă.

Cum explici numărul relativ mic de like-uri ale paginii tale?
Explicaţia este simplă: pagina pe care mi-am strâns fanii de-a lungul anilor a fost Crush & Alexandra Ungureanu, iar pagina mea a apărut recent.

VICE: Care dintre postările voastre au multe reach-uri, comentarii, like-uri şi share-uri?
Ștefan Matei: Piesele noi obţin cel mai mare reach şi cele mai multe like-uri. Mai sunt postările care vin imediat după ce cânt cu trupa la un festival mare sau în deschiderea artiştilor internaţionali. Cum apare o postare care face referire la un concert, fanii reacţionează imediat, mai ales când au fost în public. Vor să ştim că au fost acolo.

Multe comentarii vin când avem postări de tip call-to-action sau în timpul live-urilor de la concerte. Şi, nu în ultimul rând, selfie-urile cu trupa. A, şi să nu uităm de gif-urile cu elefanţi - alea chiar rup.

Răspunzi la comentarii, citeşti reacţiile la postările tale, eşti implicat personal pe Facebook?
În multe perioade, când nu aveam om pe social media, da. Eu postam, eu răspundeam la comentarii şi mesaje. Însă, chiar şi acum, când avem un responsabil cu canalele noastre de social media, tot sunt mereu pe pagină şi la curent cu ce se întâmplă.

Eşti de acord cu promovarea de produse pe pagina oficială a unui artist?
Atât timp cât nu e o promovare agresivă, da. Trebuie doar să nu fii strident când faci asta. Oricum, fanii te taxează imediat dacă faci exces de produse promovate.

Cum explici numărul de like-uri ale paginii trupei Les Elephants Bizarres, sunt multe, sunt puţine?
Sunt atâtea câte sunt. Numărul like-urilor creşte, de obicei, după concerte în aer liber, cum ar fi în pieţe sau la zile de oraş unde se nimeresc şi oameni care nu ne ştiu.

VICE: Este relevant numărul de like-uri, se traduce el în mai multe bilete vândute la un concert?
Tiberiu Albu: Pe mine şi trupa Fameless ne-a ajutat destul de mult Facebook-ul şi baza de date cu contactele fanilor. Nu numai că au venit oameni din toată România să ne vadă live, dar s-au şi format cercuri de prieteni care au socializat între ei pe paginile noastre. Sunt fani care te caută chiar şi când nu postezi de două ori pe zi, în fiecare zi.

Ce fel de postări alte tale au multe reach-uri, comentarii, like-uri şi share-uri?
A fost la un moment dat o poză făcută pe drum, venind înapoi de la un concert la Arad. Luasem un căţeluş în braţe, iar colegul meu de la bass, Şerban, a imortalizat momentul, postându-l şi pe pagina noastră de Facebook. Like-urile au atins atunci o cotă astronomică! Însă, în general, depinde foarte mult şi de cum abordezi o anumită postare.

Când am decis să plecăm în turneu în ţară, am adresat o întrebare fanilor despre unde şi-ar dori să ne vadă, iar postarea respectivă cred că este cea mai comentată de pe pagină noastră.

Răspunzi la comentarii, citeşti reacţiile la postările tale, eşti implicat personal pe Facebook?
Când eram la Vocea României, prin semifinale, aveam între cinci și zece mii de mesaje şi foarte multe notificări. Sincer, am stat să citesc şi să răspund fiecăruia în parte. Îmi place să mă implic personal, atunci şi postările mele capătă personalitate.

Care a fost cel mai nasol episod cu fani de care îţi aduci aminte?
„Nasol" e un cuvânt destul de puternic. Sigur, toată lumea cred că a trecut la un moment dat printr-un val de ură necondiţionată, păreri fără bază sau comparaţii fără sens. Probabil unul dintre cele mai amuzante a fost când o mână de oameni au început să ne judece după look, că e părul prea scurt, că e prea lung, că tricoul e prea galben. Înţelegi ideea.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre muzicienii români:
De ce are nevoie România de un Guvern de muzicieni
Am vorbit cu artiștii din România despre plăcerile vinovate care-i țin departe de muzica lor
Ce am învățat despre moda anilor 70, după coperțile artiștilor români