Am vorbit cu un expert în educație sexuală, să înțeleg de ce copiii români au nevoie de asta

Educația sexuală te face un derbedeu care n-are în cap altceva decât urgii carnale. Cam ăsta e mesajul central al unei ofensive de inspirație creștinism hardcore, care are loc zilele astea. Creștinii cu net trolează pe unde pot, după ce săptămâna trecută, „Sexul vs Barza‟ și „Coaliția pentru Egalitate de Gen‟, împreună cu alte 56 de organizații, au lansat un apel pentru introducerea Educației Sexuale în școli. În replică, niște organizații ale profilor de religie au trimis o scrisoare deschisă, la o săptămână distanță, iar o asociație din Moldova desfășoară online o campanie penibilă de dezinformare, devenită virală.

Fostul candidat la prezidențiale, Iulian Capsali, reflectă asupra problemei în termeni biblici - e un „război pentru sufletul copiilor". De pe Facebook am aflat că există o legătură între educația sexuală și satanism, că educația sexuală, un „model eșuat din Occident", e de vină pentru criza refugiaților și că Meredith Grey sau Carry Bradshaw au negi, iar cine face sex merită boli.

Ce-i drept, când unul din trei copii se naște în afara căsătoriei, și una din cinci căsătorii se încheie în divorț, clar știi că nu e nevoie de educație sexuală. O treime din traficul de internet e pornografie, și cam aceeași proporție din Tumblr, locul în care adolescenții s-au refugiat de profii de religie de pe Facebook. Fac pariu că unii dintre ăștia care predică abstinența totală caută porno chiar acum, cât citești tu asta. Dar ipocrizia e dulce, atât de dulce.

Sătul să tot aud cum sexulitatea e un fel de baubau, am vorbit cu Adriana Radu, manager al organizației „Sexul vs Barza‟, coautoare a apelului de săptămâna trecută care a stârnit toată agitația asta. Tipa asta face educație sexuală pe net cu liceeni, de câțiva ani încoace. Am întrebat-o dacă e ok să înveți copii despre ceva ce (unii dintre) părinții lor nu vor ca ei să știe, despre violența sexuală și despre ciupitul de fund al colegelor de clasă.

VICE: O treime din copiii români se nasc în afara căsătoriei, conform INS. E abstinența până la căsătorie o soluție?
Adriana Radu: Aș completa statistica ta: România are cea mai mare rată de sarcini la adolescente din Uniunea Europeană, de trei ori mai mare faţă de media europeană. Asta înseamnă că există mulţi bebeluşi născuţi de adolescente care au făcut sex probabil cu alţi adolescenţi.
Soluţia, după mine, este să le spunem cum să se protejeze în momentul în care ei decid că vor să devină activi sexual. Or, în prezent, alternativa oferită de educaţia pentru abstinenţă este a-i face să se simtă vinovaţi şi lipsiţi de valoare când fac sex.

E de ajuns să ne așteptăm că părinții le vor explica copiilor chestiile astea din timp?
Potrivit acestui studiu Unicef, vârsta medie la care se începe viața sexuală în România, e de 15 ani și jumătate. Deci, ce ziceam mai devreme: adolescenţii fac sex. Cred că părinţii s-au prins cum funcţionează lumea şi s-au prins că tinerii fac sex, dar unii nu știu cum să verbalizeze ce-ar avea de zis. De asta avem nevoie de educație sexuală la zi, în școli, ca să ne asigurăm că toți au acces la informații și pot lua decizii în cunoștință de cauză.

Peste ce fel de întrebări dai cel mai des pe „Sexul vs Barza‟? Ce vor copiii și tinerii să știe?
Primim multe întrebări despre virginitate şi himen, dar şi despre cum îşi pierd virginitatea băieţii şi aşa-zisa „rupere a aţei‟. Multă presiune să NU se rupă himenul şi multă presiune să se „rupă aţa‟. Primim întrebări superdiverse, de la chestii de bază, care cer să le explicăm ce înseamnă cuvintele „masturbare" sau „clitoris," la chestii complexe, despre sexualitate, orientări sexuale, dinamici şi presiuni naşpa în relaţii, cazuri de abuz. Ah, şi bineînţeles, clasicul „Am făcut sex fără prezervativ, nu am ejaculat, dar prietenei mele i-a întârziat menstruaţia, credeţi că e însărcinată?"

E educația sexuală făcută pe site-urile porno o problemă?
Când am mai fost prin licee le-am zis elevilor: „Cine s-a uitat până acum la filme porno să ridice mâna sus!". Mai toţi ridică mereu mâna. Aproximativ 88% dintre tinerii din România folosesc internetul în medie 3,37 ore pe zi, zice acest studiu. Şi să nu vrei şi tot ajungi la pornografie, cred că deja e depăşit să vorbim despre cât e de accesibilă. Şi, ca orice produs cultural pe care îl consumăm, merită privită puţin critic.

Manualele românești sunt destul de varză. Cine crezi că ar trebui să le scrie, ca să introducă și noțiuni de educație sexuală?
Da, manualele româneşti sunt varză, nu ştiu dacă ai văzut că şi manualele de Educaţie pentru Sănătate, o materie opţională care conţine şi noţiuni de educaţie sexuală, tot la fel de varză sunt . Trebuie reformate. Există în România experţi în educaţie, dar cred că există foarte puţine persoane cu expertiză solidă în pedagogia educaţiei sexuale. De ce? La Facultatea de Medicină nu se face aşa ceva. Pedagogia educaţiei sexuale nu e nici în componenţa modulului psiho-pedagogic care se predă la universităţi. Nu există formatori pentru profesori, deci nu există formarea pentru viitorii sau actualii profesori. Profesorii nu pot preda aşa ceva, ba sunt chiar refractari, așa că la elevi nu ajunge informaţia. Iar dacă încerci să rupi cercul vicios, eşti luat la mână, la modul, „Cine te crezi, mă, să explici tu chestiile astea copiilor mei?".

Poate educația sexuală să preîntâmpine și chestiile care, la școală, trec deja ca banalități. Nu știu, să-ți ciupești colega de fund, de exemplu.
Cred că supermulte fete ţin minte din şcoală presiuni destul de nasoale: de la a-ţi vedea ghiozdanul verificat de colegi în căutare de tampoane pentru că „hahahaha, menstruaţie‟, la a fi ciupită de fund de X coleg sau de X profesor şi a mai şi fi numită „curvă" pentru asta. Educaţia sexuală explică chestii legate de limite corporale: de exemplu, că nu-i OK să atingi pe cineva împotriva voinţei lor. Fetele trebuie să înțeleagă că astfel de lucruri nu sunt în regulă, că pot reacționa, că e OK să spună „nu", când nu au chef să se vadă în oraş cu un tip de care nu le place. Chestia cu a spune „nu" şi a te asigura că în timpul sexului sau în general, într-o relaţie, se întâmplă chestii de care toată lumea implicată chiar are chef e destul de subtilă şi dificilă.

Cum vezi tu o educație sexuală adaptată societății de azi, pentru generația care face sexting pe snapchat?
Cred că educaţia sexuală trebuie să fie prezentă acolo unde e grupul ţintă - deci pe Youtube. Mai cred că educaţia sexuală trebuie să răspundă la chestia X, care s-a întâmplat azi pe Facebook şi despre care vorbeşte toată lumea. Pentru că acea X chestie este un reper cultural şi social mult mai important pentru mulţi dintre noi, decât acel Y scriitor minor, despre ale cărui poezii trebuie să învăţ comentarii pe de rost la şcoală.

Ar trebui copiii să fie învățați despre sexualitate, chiar dacă vine împotriva religiei părinților lor?
În general, grupurile pro-viaţă şi antiavort din ţara noastră insistă pe dreptul părinţilor să-şi educe copiii în concordanţă cu propriile lor valori. Adică zic: „Vrem să facem (de exemplu) educaţie pentru abstinenţă cu copiii noştrii şi e dreptul nostru". Pe de altă parte, noi cerem să se respecte dreptul copiilor la educaţie şi la informaţia necesară pentru a li se asigura sănătatea. Deci vrem ca educaţia sexuală să se facă în şcoală, pentru a ajunge la toată lumea.

România nu e prima ţară în care se dezbate intens pe această chestie. Iau exemplul Germaniei, pentru că am fost bursieră la Bundestag şi cunosc mai bine legislaţia de-acolo. În 1977, Curtea Constituţională Federală a Germaniei a decis că părinţii şi statul sunt egal îndreptăţiţi să asigure educaţia copiilor. Decizia respectivă spune că „Educaţia sexuală individuală ţine, în primă linie, de dreptul la educaţie natural al părinţilor. Totuşi, statul este îndreptăţit, prin datoria sa de-a asigura educaţia, să organizeze educaţie sexuală în şcoală". Această decizie a împins organizarea educaţiei sexuale în şcoli. Bine, dezbaterile diferă de la ţară la ţară, dar exemplul acesta răspunde, cât de cât, la întrebarea pe care ai pus-o tu.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte materiale despre școală:
Ora de religie traumatizează copiii
Ghidul VICE de supraviețuire în școală
Am fost profesor la țară, într-un sat din Oltenia fără semnal la mobil