M-am prefăcut că sunt turist sexual în Ucraina

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

M-am prefăcut că sunt turist sexual în Ucraina

Tipul ăsta s-a folosit de cameră pentru a șterge granița dintre realitate și ficțiune.

Toate pozele de Romain Mader

Pozele nu mint, dar distorsionează adevărul mai tot timpul, mai ales în vremurile astea amețitoare ale rețele sociale. Câteodată, o poză ascunde o mică poveste: un filtru de instagram te ajută să pari mai bronzată în pozele din vacanță, un zâmbet indică cât de mult te-ai distrat la petrecere, deși tu dormeai la zece seara. Alteori, pozele sunt menite să te inducă în eroare, iar altele scot la iveală adevăruri care ridică întrebări apăsătoare despre lumea în care trăim.

Publicitate

Mulți artiști au explorat și au pus sub semnul întrebării natura fotografiilor și relația acestora cu realitatea. De la pozele cu Rrose Selvay, alter ego-ul lui Marcel Duchamp, la Amalia Ulmancare s-a folosit de Instagram ca să-și documenteze viața falsă de starletă din Los Angeles. Ea a scos în evidență procesul de formare a feminității și multitudinea de feluri în care fotografiile sunt folosite să distorsioneze realitatea.

Artistul suedez, Romain Malder, este un alt fotograf care s-a folosit de cameră pentru a șterge granița dintre realitate și ficțiune. Cel mai recent proiect al lui, Ekaterina, din cadrul expoziției de la muzeul Tate, Performing for the Camera, spune povestea unui turist singuratic care se duce în Ucraina să-și găsească o femeie. Pozele arată ca albumul de vacanță a unui cuplu tânăr, dar nu sunt. M-am întâlnit cu Romain să vorbim despre selfie-uri, sexism și cum e să te prefaci că ai ieșit la vânătoare de mirese.

VICE: Salut, Romain. Cum ai ajuns la acest concept de fotografii?
Romain Mader: Seria de poze a fost concepută ca un documentar despre turismul sexual din Ucraina. E un subiect deja abordat de mulți fotografi, așa că m-am hotărât să scriu un articol de natură fictivă despre subiect și să mă folosesc de estetica documentarelor fotografice. În felul ăsta, nu prea înțelegi ce e realitate și ce e ficțiune.

Ai participat și tu în poveste. Te deranjează că unii cred că ești un turist sexual?
Nu contează pentru mine dacă oamenilor le place de persoana din proiect. Nimeni nu știe cum sunt eu în viața mea reală. Nu vreau să mă portretizez neapărat negativ, dar mi se pare interesant cum mă judecă lumea. Scoate la iveală ce gândesc oamenii despre turismul sexual.

Publicitate

Proiectul tău are un umor sec, iar unele fotografii sunt de-a dreptul amuzante.
Da, am făcut-o intenționat. Majoritatea lucrărilor mele sunt infuzate cu umor și ironie. În 2009, am făcut un proiect la showroom-ul de mașini din Geneva [ Moi Avec Des Filles], unde am pozat cu prezentatoarele, ca să pară că am succes la femei. De atunci am început să compun genul ăsta de povești personale. Dar nu sunt doar despre mine, ating un public mai larg.

Citește și: Masarea sculei între sâni și masturbarea cu ajutorul călcâiului în masajul erotic thailandez

Din proiectele tale anterioare reiese că ești concentrat pe relații și, în special, pe felul în care bărbații relaționează cu femeile.
Mereu mi-a plăcut să lucrez cu subiecte care mi se par dizgrațioase , absurde sau care mă revoltă. De exemplu, pentru seria The Girlfirend Experience, am angajat un antrenor al seducției cu multe cărți scrise pe tema asta, mai toate destul de stupide. Mi s-au părut interesante astfel de subiecte, așa că am continuat în direcția asta.

Așa ai ajuns la turismul sexual?
Păi, nu sunt sigur. Am fost în Ucraina pentru prima dată în 2009, în perioada în care mișcarea Femen creștea în Franța. Am luat trenul prin țară și mi s-a părut foarte drăguță. Oamenii sunt prietenoși și ai multe lucruri de văzut și de făcut. M-a șocat opinia generală a Europei de Vest despre Ucraina, faptul că e țara turismului sexual. M-am hotărât să abordez tema asta.

Publicitate

Citește și: Am fost la un bar de sex oral din Bangkok, Thailanda

În albumul tău, pozele au o poveste care explică cum fotografiile nu portretizează decât o versiune de realitate.
Am început proiectul ăsta cu o vizită în Ucraina, timp în care am scris povestea scurtă din album. Apoi, am făcut fotografiile care să o ilustreze, dar mi-am dat seama că pozele reflectă cu totul altă poveste. Ce e interesant la fotografie, lucru care nu e neapărat recent sau din cauza rețelelor sociale, este faptul că mereu induce în eroare. E o selecție a adevărului sau a realității. Niciodată nu ai cum să arăți totul.

Proiectul tău, „ De Noveaux Amis", se concentrează tot pe turism, dar e perspectiva unui turist în vacanță. De unde a pornit acest interes?
E vorba de exoticism. E ca și cum ai vizita un loc complet străin și faci poze la monumente pe care nu le găsești pe internet. Nu pătrunzi mai adânc în cultura locului și nu încerci să înțelegi cum stau lucrurile acolo, doar plutești la suprafață. Cred că m-au influențat și pozele din vacanțele cu familia, înainte de era internetului. Mi se pare interesantă nevoia oamenilor de a arăta altora aceste momente fericite din viața lor.

Ți se pare că pozăm în fața camerei? Crezi că mereu o vom face?
De câte ori pozăm, ne comportăm într-un anumit fel. Nu poți zâmbi toată ziua, dar pentru un moment, da. Într-un fel, toată lumea joacă un rol în fața aparatului foto.

Publicitate