Jobul de la birou te omoară puțin câte puțin

Când îți rostogolești măruntaiele gri spre birou, locul ăla cu lumină proastă, pe care nu o mai vezi nicăieri, apuci spătarului scaunului ergonomic, îl smulgi un pic, te „parchezi", caști, te uiți la tastatură și îți închizi ochii pentru câteva secunde de liniște neagră, înainte să suspini adânc și să introduci parola pentru calculatorul tău, ai face bine să-ți amintești că mori cu o viteză incredibilă.

Nu vorbesc de o moarte normală, ca în filme, când cineva e lovit de o mașină sau face cancer, sau altceva. Zic de moartea rea. În fiecare zi, lâncezeala statică și monotonia vieții tale alungă tupeul din sânge, până devii o pungă de gunoi în putrefacție, plină de pifite de porc, care așteaptă să fie strivite de dinții lipicioși ai unui camion de gunoi vechi.

Organizația Mondială a Sănătății, o entitate despre care auzim doar când epidemiile trec de la cod galben (o, vai!) la roși (serios, să nu luați gripă aviară!), a afirmat că cel puțin o oră pe zi de exerciții sau activitate este necesară pentru a echilibra răul pe care ți-l produce munca în birou. Riscul să mori, după ce stai în fund opt ore pe zi, un timp impresionant să stai pe scaun, să fiu sincer cu tine, crește cu zece procente, iar cei mai activi dintre noi, norocoșii care stau doar patru ore sau pe-acolo, au șanse cu doar 6,8 la suta mai mari să moară.

Lenea noastră impotentă nu e dăunătoare doar corpurilor noastre, totuși. Strică tot sistemul economic, a dracului. Jurnalul medical The Lancet informează că oamenii care nu aleargă suficient costă din economia globală 51 de miliarde de lire sterline, prin facturile medicale și productivitatea scăzută.

„Nu trebuie să faci sport, nu trebuie să mergi la sală", spune profesorul Ulf Ekelund, autorul principal al lucrării. „E bine dacă faci o plimbare de înviorare, poate dimineața, în timpul prânzului, după cină. Poți s-o împarți pe tot parcursul zilei, dar trebuie să faci măcar o oră." Dar cum aș putea să mă plimb oriunde, când eu trebuie să îmi termin munca? Munca asta de care nu o să-mi aduc aminte niciodată, de care nimeni n-o să-și aducă aminte că am făcut-o, poate chiar uitată la o săptămână după ce am terminat-o? O să merg până la magazinul din colț, să-mi iau doza zilnică de dureri de stomac, dar nu mă poți forța să-mi prelungesc viața inutilă cu plimbări vioaie, dragă Organizație Mondială a Sănătății!

Problema cu lucrurile astea e că oamenii nu vor băga de seamă. „Să stai în scaun opt ore pe zi te omoară, da?", zic oamenii. „E nasol, nu vreau să mor. Dar am un timp de muncă construit arbitrar și un mediu în care trebuie să-mi îndeplinesc sarcinile, așa că, chiar dacă îmi încetinește bătăile inimii, la propriu, o să continui să urmez stilul ăsta de viață până când măduva spinării se transformă în chiștoc și o să am un stop cardiac la birou, încercând să joc Solitaire în timp ce introduc cifre și litere în diferite documente, îmi abțin lacrimile pentru faptul că-mi tocesc sănătatea, până sunt lăsat să sparg ușa la plecare, dar atunci soarele s-a stins deja și a căzut sub pământ, a rămas doar întunericul negru, prin care trebuie să-mi fac loc spre metrou, unde o să vreau să prind loc, deși am stat pe scaun o bucată de timp fatală, după cum spun medicii. Of, da!" Aștept cu nerăbdare să fiu îngropat cu o copie sigilată de Microsoft Word în sicriu, care e în formă de L din cauza spinării mele muncite. Ah, dulce eliberare!

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre joburi:
Oamenii mi-au povestit care au fost cele mai nasoale joburi de vară pe care le-au avut
Cu ce joburi poți să agăți cel mai ușor pe Tinder
Bogații și roboții lor o să lase lumea fără joburi