Am fost la petrecerea hipsterilor din Ferentari și m-am simțit ca la majoratele din liceu
Toate fotografiile de George Popescu
Chestii

Am fost la petrecerea hipsterilor din Ferentari și m-am simțit ca la majoratele din liceu

Cheful ăsta mi-a adus aminte de anii când mă rupeam pe terasele din cartier, care acum au devenit „restaurante de lux".
18.4.16

Sunt într-un taxi care merge cu 80 km/h prin București. Aproape de cimitirul Bellu, la Eroii Revoluției, este un panou pe care scrie „Ferentari". O săgeată indică la dreapta. Taximetristul virează brusc și spune:

„- Aici e aici!
- Adică?, întreb eu.
- Te faci că nu-nțelegi! Zi merci că te duc, că pe mine din Ferentari nu mă mai ocupă nimeni!".

I-am mulțumit că m-a adus, pentru că-mi încercasem norocul cu vreo trei taximetriști înainte, care m-au refuzat tot pe tema destinației. Totuși, ce nu știa el e că, în rondul unde întoarce tramvaiul 11, pe Zețarilor 2, sunt zeci de cetățeni veniți la terasa La băiatu' care vor pleca, cel mai probabil, cu taxiurile.

Toate fotografiile de George Popescu

Sunt la Party-ul din Ferentari, organizat de scriitorul Adi Schiop. Mă integrez perfect într-un pâlc de tineri moderni, veniți ca un stol compact de păsări călătoare care au migrat de prin alte părți ale orașului. Toți vrem să ne distrăm cum se cuvine într-o seara de sâmbătă.

Citește și: Adrian Șchiop: „Oamenii se așteaptă să-i lauzi cum fac lăutarii"

Lângă linia de tramvai, urcat pe un trotuar, sfârâie un grătar cu mici în jurul căruia e o coadă constantă. Salut câțiva amici jurnaliști, murdăriți de muștar la gură, și mă îndrept spre sala de unde se auzeau manelele care nu m-au lăsat să stau jos până la patru dimineața.

15 lei intrarea, trei lei berea, zece lei dedicația

Scriitorul Adi Schiop anunța pe wall-ul evenimentului că din intrarea de 15 lei, zece lei sunt pentru lautarii care au cântat toată noaptea și cinci lei îi rămân lui. Eu i-aș fi dat lui Schiop și mult mai mult de cinci lei, ca să mă absolv de păcatul că n-am dat bani pe excelenta lui carte Soldații. Poveste din Ferentari.

E puțin trecut de ora 12 și în sala mare muzicienii tocmai demarează primul set de muzică live. Intru chiar când solistul scandează „JURNALIȘTII, JURNALIȘTII, JURNALIȘTII!", în uralele celor prezenți.

Publicitate

Mă unduiesc printre prieteni, reporteri, colegi actori, fețe cunoscute de la proteste ecologice și alți oameni pe care-i văd pentru prima dată. Cântăm, strigăm la unison și ne pasăm de la unii la alții berile calde. Nu prea vrea să plece nimeni de la distracție ca să mai ia băuturi.

Între reprizele de muzică live se dă drumul la radio. Mergem spre sala cu păcănele, de unde se iau proviziile de alcool. E aprilie și e cald ca-n iulie. Se bea mult, iar sticlele nu mai apucă să se răcească în frigidere. Nu se scandalizează nimeni. Se fac cocktailuri inedite, gen Unirea cu Fanta. Not bad.

Și lăutarii citesc VICE

La coadă mă abordează Valută, unul dintre băieții care schimbă constant hârtiile de o sută de ron, în de zece lei, ca să dai cât mai multe dedicații. Spune că inima i-a fost furată de amica mea Cristina, sosită în vacanță de Paște din Elveția. Felul lui de a o complimenta sunt dedicațiile și speră să nu mă supere cu asta.

Îmi arată fotografii cu soția și cele trei fete ale lui. Apoi îmi amintește de o idee care mă bântuie de mult, ceva drăguț împotriva monogamiei:

„Când te lovește dragostea, nu te mai întreabă de nevastă!"

Pentru că nu mai găsim locuri la mese pe terasă, ne luăm berile și micii și ne așezăm pe trotuarul din fața crâșmei, peste linia de tramvai.

Un prieten amețit saltă micii de pe șinele metalice. În ochii întredeschiși e groaza: se teme că s-ar putea ca un tramvai să-i secere micii și să rămână fără ei.

Chiar și petrecerea asta trebuie să o dea într-o dezbatere

Cele patru ore pe care le-am dansat fără oprire au fost, de altfel, și singurele în care nu m-am torturat, gândindu-mă în toate felurile dacă nu cumva e cam nașpa ca hipsteri, intelectuali și activiști să vină să acapereze o locație dintr-o comunitate defavorizată a Bucureștiului.

Mulți s-au grăbit să tragă concluzii scandalizante pe wall-ul evenimentului, chestie cumva de așteptat, într-o țară în care nicio coeziune între maneliștii și hipsteri nu rămâne fără mustrări ideologice.

Inițial, m-am gândit că e un non-subiect și că ar fi tare aiurea să generalizezi și să suspectezi de intenții nasoale diferite grupuri sociale, care se adună pe baza intereselor comune (artă, muzica etc).

Apoi, mi-am dat seama că e o discuție care chiar trebuie purtată, după ce am citit un articol post-party în Ferentari, în care autoarea reușea să întărească unele din cele mai nocive clișee, avântată probabil într-un exces de toleranță:

„Am stat la taine cu oameni vii, exotici, excentrici, fără fiţe".

Una dintre replicile la articolul ăsta i-a aparținut actriței rome Mihaela Drăgan:

„Termenul ăsta de «exotic» nu e pozitiv deloc, ba dimpotrivă, are profunde legături cu rasismul. Nu mi se pare ok nici să înșirui toate stereotipurile de pe lume cu pretenția că le demontezi cu «nu-i adevărat». Am fost la n petreceri de hipsteri cu manele, în care simțeam că se face mișto de muzică, de stil, hipsterii se îmbrăcau kitchos cum credeau ei ca imită romii. Atitudinea era într-un mod de «hai sa o ardem la caterincă, ca la carnaval, făcând mișto de stilul ăsta, de muzica asta». Așa că eu, ca romă, mă îngrijorez când gadjei se duc în Ferentari în căutare de aventură și excentric".

Chestia asta de „pelerinaj turistic" în Ferentari ar trebui să se oprească

Nu știu de ce se adună lumea la astfel de petreceri. Dacă o fac cu sinceritate sau din dorința de superioritate socială, așa cum sunt acuzați uneori.

În urma disputelor din online, simt nevoia unei declarații de intenție. Personal, petrecerile astea mi-amintesc de perioada vieții mele când mă rupeam la maneliadele primelor majorate și pe terasele bubuite din cartier, care acum au devenit „restaurante de lux".

Citește și: Comunitățile din cartier sunt mai feren-tari ca tine

Totuși, o asemenea petrecere are o dinamică simplă: dacă participi ca să te distrezi, cred că ai atins scopul adunării. Dacă vii ca să te simți zeu al toleranței într-un mediu „exotic", față de o comunitate defavorizată, ești, cel mai probabil, cam dubios.

All in all, nu-mi amintesc când m-am simțit ultima oară atât de bine. Și dincolo de dezbaterea idelogică, suntem animale avide după endorfină, iar tot circul astă pre și post factum n-au umbrit nicicum experiența pozitivă a party-ului.

Publicitate