Toţi adulții din jurul tău o să-ţi spună că facultatea este o chestie monumental de importantă, cu toate că, o bună parte dintre ei au ajuns să vândă pantofi, în loc să lucreze ca experţi în chimie industrială sau ce naiba părea o industrie de viitor pe vremea lor. Singurul motiv pentru care e importantă alegerea facultăţii e că decizi unde îți petreci între trei și șase ani din primetime-ul tinereții, te descoperi, te îmbeți, iei tot felul de prafuri rașchetate de pe podeaua unui cargobot taiwanez, îți dezvolți sexualitatea sau disperarea abisală în lipsa ei şi cunoști unii dintre cei mai importanți oameni din viața ta.

Cum eu sunt din vestul ţării şi luna asta are loc admiterea la Universitatea din Oradea, am vorbit cu mai mulţi studenţi de acolo, ca să-ţi fac un ghid comprehensiv din care să afli povestea vieţii tale universitare, fără vrăjeli despre curicule şi burse.

Dacă ştii cum sunt campusurile în Cluj şi Timişoara, o să-ţi dai seama că-n Oradea nu-i deloc ca acolo. Campusul e relevant doar pentru o parte dintre studenţi, pentru că facultatea ta o să fie probabil localizată într-una dintre clădirile preistorice din jurul oraşului. Universitatea s-a extins unde s-a găsit loc. De-asta s-ar putea să te trezeşti și cu nişte mici incidente, precum inundațiile, în care studenții trebuie să scoată apa din laborator cu gălețile sau mici invazii de rozătoare. Nimic nemaiauzit sau apocaliptic, iar 90% din spații se califică totuși drept habitat prietenos omului.

Cât despre campusul în sine, ai câteva cămine, un parc drăguţ, nişte terenuri de sport şi sedii de facultăţi mai mult în construcţie. Clădirile noi sunt lucioase și miros a curat, ca în visele tale cu țări străine. Din ele ai o vedere panoramică spre cimitir, care îţi aminteşte că o să petreci patru ore într-o sală supraîncălzită la ceva numit „Managementul tehnologiilor de mediu", în loc să faci prostii hedoniste pe câmp, ca un puştan de 20 de ani ce eşti, pentru că YOLO. Cea mai mare nemulţumire legată de campus e că parcarea studenților se transformă în Delta Dunării, când plouă.

Ține de noroc să găsești un laborator echipat, în funcție de facultatea la care dai. Tot de șase ține să faci un curs acolo. De exemplu, la Medicină Dentară, din zecile de scaune de stomatologie, doar cinci funcţionează și studenţii stau ore la coadă, ca să lustruiască, să scoată sau să astupe dinții voluntarilor transpirați de groază. De cealaltă parte a baricadei e Facultatea de Jurnalism. Studiourile de practică de acolo radiază în splendoarea lor cromată, dar ajungi acolo doar în an bisect, când s-au aliniat Venus și șapte sateliți de-a lui Jupiter, iar Mercur e retrograd. Deci ai de ales între o facultate unde înveți meserie pe scule pre-creștine sau una în care poți să stai liniștit, că undeva există nişte laboratoare splendide, de pe care cineva şterge praful periodic.

Oamenii care chiar sunt entuziasmați de modul în care se face practică-n Oradea sunt studenții străini de la Medicină. Asta pentru că la noi la facultate ai ocazia să experimentezi cu fauna variată a pacienților spitalului, din primul an. Din ce-am înţeles de la studenţi, le mângâi abcesele, îți bagi degetele printre viscerele lor, în timp ce chicoteşti şi te sperii când la morgă mai zvâcnesc unii sub cerceaf sau fac pârțuri, așa cum este năravul celui care de-abia a murit.

Faptul că poți să mori de foame o să alunece din topul grijilor tale până undeva sub „Oare e gonoree?" şi „Poţi să mori de la prea mult RedBull?" Peste tot prin oraș găsești oferte de „meniul zilei", care îți promit copii mai mult sau mai puțin fidele ale mâncării de acasă. Prețul variază între opt lei (la Opera pe Ciorogariu) și 25 de lei (la localuri mai fancy) şi poţi s-o linişteşti pe maică-ta că ai un meniu destul de variat, pe bani puţini. Ăsta-i avantajul când faci facultatea într-un oraş mic. Dacă ideea ta de mâncare nu include ustensile sau stat jos, e plin și de localuri unde carnea stă vertical pe o țeavă. Și acolo prețurile sunt acceptabile, în jur de 10-12 lei, cam toate sunt comestibile, iar enterocolita nu plutește deasupra capului tău ca sabia lui Damocles.

Dacă ar exista un aparat care ar putea măsura din satelit concentrația de hormoni pe metru pătrat, centrul istoric din Oradea ar fi ca un bec incandescent la ora două noaptea, de la toată studenţimea care roieşte acolo. Viața de noapte de aici funcţionează ca un marș în cerc, în care iei la rând toate localurile din pasajul de lângă strada Alecsandri. S-ar putea să te pierzi, că seamănă destul de mult între ele, iar singurul mod în care poţi rupe cercul e o vizită la o şaormerie care-ţi dă destulă energie să rupi un portal spre primul taxi spre cămin. Altfel riști să rămâi blocat în norul de hormoni, până explodează galaxia sau până leşini în comă alcoolică.

Uneori ai informația de care ai nevoie în timp util, iar uneori poți să apari blindat cu cafea vieneză și trabucuri cubaneze și nu pupi o adeverință o săptămână întreagă. Zâmbește constant, fii glumeț, deschide uși, adu flori și nu te gândi vreodată că e o idee bună să intri într-o ceartă cu femeile care păzesc ușa succesului tău universitar. Iar dacă ieși câștigător într-o bătălie, te-ai fentat și pierzi războiul. Şi ele sunt victimele organizării proaste din susul scării ierarhice. Nu fi muist.

Colegi peste care s-ar putea să dai la Universitatea din Oradea.

Marea masă a celor peste 15 mii de oameni care merg la Universitatea din Oradea se împart în câteva categorii distincte: cei care puteau merge altundeva, dar li s-a părut mai scump Clujul ca Oradea, oamenii din mediul rural sau din orașe mai mici, care vor să facă o facultate și pentru care Oradea e un upgrade cosmopolit și ăia care pretind că puteau merge în Elveția, dar toți prietenii lor știu exact că mănâncă rahat. În rest, e o masă pestriță de oameni din toată lumea, care au venit în special ca să leșine prin morgi și să facă clisme mai ieftin și cu mai puține restricții de admitere ca la ei în țară. Dacă-ţi place diversitatea, o să fie ok, depinde mult ce așteptări îți creezi. Și dacă ești un grammar nazi cu pretenții de cratime puse la locul lor și acorduri corecte, nu uita că ești la zece kilometrii de granița cu o țară în care în mod ciudat totul e la genul feminin. Fii îngăduitor.

Un ex-amator de papetărie poștală care a primit doi ani cu suspendare pentru hobby-ul nu foarte secret. Video: Digi 24

În 2014, un caz de corupție prins în flagrant a trimis un val acut de încleștare a bucilor prin rândurile dascălilor Universității. Mulți dintre studenții cu care am vorbit au spus că epoca întâlnirilor la ore fixe, a plicurilor și a listelor cu studenți rezolvați s-a încheiat aproape peste noapte. Când l-au plimbat în cătușe pe unul dintre cei mai respectați medici din oraș, restul au înţeles mesajul. De la statutul de semizei și abuzul de putere cotidian au decăzut la vulnerabilitatea tragică a plebeilor mâncători de varză și rușine, tipic sistemului de educaţie. Deci, dacă ai în plan să aluneci prin studenție pe un val unsuros de mită, te anunț că poți să-ți recalculezi strategia sau să mergi undeva unde nu s-au linșat vacile sacre (încă).

Relația dintre studenți și profesori la Universitatea din Oradea e nuanțată de faptul că e relativ nouă, are doar 22 de ani, spre deosebire de cea din Cluj care are peste patru sute, iar multe din facultățile ei s-au născut peste noapte, 20% din nevoi reale ale pieței de muncă și 80% din principiul „are și Clujul, tre' s-avem şi noi". Norocul tău depinde mult de profilul la care ești. Cu cât sunt mai mulți studenți la facultatea ta, ca la Drept sau la Ştiințe Economice, cu atât e mai probabil ca profesorii să nu aibă rețineri să v-o tragă. Pentru că la facultățile cu mai puțini oameni, unde lumea se înscrie și pleacă după o vreme, catedrele profesorilor stau pe o fundație șubredă. Un profesor prea sever la o facultate cu 12 oameni face un gest similar pișatului în vânt, dacă nu vă trece pe toţi.

Majoritatea celor cu care am vorbit au povestit cu tone de patos și ochi înstelați de câte un profesor atât de implicat, prietenos și profesionist, că zici că voiau să mi-l vândă, câte un Robin Williams grizonat care face glumițe adorabile, non-sexuale și te inițiază în tainele meseriei, pe care nu le înveți din cărți. Alţii mi-au povestit de un cartel de prostituţie orchestrat de o profesoară de la Arte. Dar cea mai comună traumă a tuturor a fost cu un mascul depresiv şi misogin de la Jurnalism, care, la fel cum se îmbăia contesa Bathory în sângele fecioarelor ca să rămână tânără, el se îmbăia în lacrimile studentelor ca să scape de chelie.

Dacă vrei să nu-ţi pese deloc de profi, înscrie-te la o facultate mică şi poţi s-o arzi câţiva ani la păcănele, împăcat cu gândul că ești o marfă așa de prețioasă, că nu prea își permit să nu te treacă.

Universitatea din Oradea e un organism nou, care trece vizibil prin faza de sugari plângăcioși. Uneori trece public, ca în scandalul cu șpăgile de la Medicină. Alteori mai în tăcere, ca-n cazul misoginului apocaliptic de la Jurnalism, pe care-l țin minte toate generațiile de studente cărora li s-a povestit la ore divorțul lui trist. Nu mi-a spus niciun student c-a fost dezamăgit total de facultatea lui. Studenţii cu care am vorbit mi-au spus că secretul succesului e să ai un foc sub posterior, ca să te mobilizezi să faci ceva de câte ori trebuie, până ajungi bun la un anumit domeniu. Și asta nu prea se învață la facultate.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citeşte mai multe despre Oradea:
Zece motive pentru care Oradea e un oraş nasol Târgul de vechituri din Oradea e un cimitir al anilor 80-90 Artă şi modă îmbinate într-o biserică din Oradea