FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Am discutat cu un fost jihadist despre cum ajung tinerii musulmani și creștini extremiști

Fostul jihadist a ajutat la oprirea unei grupări teroriste din Canada, cât lucra pentru serviciile secrete.
14.1.16

Aaron Maté îi ia un interviu lui Mubin Shaikh, un fost jihadist

Născut în Toronto și crescut ca musulman, Mubin Shaikh a devenit un islamist radicalizat după o călătorie în Pakistan, în anii 90. După ce s-a întors în Canada, Shakih a recrutat alți tineri musulmani să se alăture cauzei jihadului. Dar evenimentele din 11 septembrie 2001 l-au făcut să se îndoiască de propria sa cale. După o perioadă în Siria în care a studiat Coranul, s-a întors acasă determinat să lupte împotriva militarismului cu care-și împletise calea. În timp ce lucra cu CSIS (Centrul Strategic de Studii Internaționale), Shaikh era un agent guvernamental în cazul „Toronto 18", unde un grup de tineri musulmani canadieni au fost condamnați pentru plănuirea unui atac asupra instituțiilor publice de acolo. Azi, Shaikh face campanie împotriva islamofobiei și-n același timp încearcă să oprească radicalizarea din propria sa conunitate. El folosește rețelele de socializare ca să abordeze simpatizanți direcți ai ISIS. Deși mai colaborează cu guvernele occidentale, critică politicile acestora, pentru că acestea nu fac decât să pună gaz pe foc pentru radicalizarea împotriva căreia luptă, conform lui Mubin.

Acum câteva luni, se credea că amenințarea ISIS era prezentă doar în Orientul Mijlociu, acolo unde dorea să pună bazele unui nou „califat". Dar atacurile recente din Paris și San Bernardino arată că Statul Islamic a întrecut Al Qaida, pentru c-a reușit să recruteze sau să inspire musulmani din occident să înfăptuiască crime împotriva civililor. Am vorbit cu Mubin Shaikh, ca să discutăm despre vulnerabilitatea tinerilor musulmani care sunt radicalizați și recurg la violență, despre drumul lui Shaikh de la jihadist la servicii secrete și despre modul în care grupări precum Daesh distorsionează religia pe care susțin că o reprezintă.

Publicitate

VICE: Ce-i face pe tinerii musulmani vulnerabili să se lase recrutați de grupări precum ISIS?
Mubin Shaikh: E vorba de o mișcare socială. Ei sunt mai mult decât o grupare teroristă. Iar mișcările sociale se bazează pe o retorică a nemulțumirilor. Motivul pentru care tinerii rezonează cu această retorică e acela că au nemulțumiri reale. S-ar putea să nu se bazeze complet pe fapte și s-ar putea să fie doar felul lor de a interpreta evenimentele la scară mondială, dar realitatea este că atunci când tinerii zic că nedreptățile sunt legate de politicile externe occidentale, în special de bombardarea țărilor musulmane, nu se înșală.

Când eram cu ei, prin 1995, ne uitam la casete video (cu propagandă jihadistă), după care au apărut DVD-urile. Dar rețelele de socializare au accelerat treaba exponențial. Acum stai în fața TV-ului sau a ecranului computerului și privești toate imaginile astea iar și iar și iar… iar asta te traumatizează. Ochii tăi vor fi copleșiți de secvențe cu moarte, distrugere, omor, tortură și opresiune (a musulmanilor).

Termenul psihologic este „privațiune prin substituție". În prezent, nu sufăr nicio privare individuală, dar privesc clipurile astea în care aflu cum poporul meu e oprimat și, dintr-o dată, toată persecutarea lor se transformă-n persecutarea mea. Și apare mesajul ăsta extremist: „OK, ai văzut asta? Simți asta? Ce-o să faci în legătură cu asta?".

Și care sunt condițiile sociale în care trăiesc musulmanii tineri care îi fac susceptibili la așa ceva?
Izolarea și marginalizarea. Contextul ăsta diferă între America de Nord și restul Europei. În Europa, e cu mult mai nasol. În special în Franța, pentru că țara asta a colonizat toată partea nordică a Africii, mai ales Algeria. De obicei, colonizatorii nu reușesc să integreze bine populațiile colonizate în teritoriile-gazdă. Astfel apar niveluri foarte ridicate de șomaj, inegalitatea șanselor,… cam la asta se rezumă. Nu zic că sărăcia cauzează terorismul, dar ce e sărăcia dacă nu privare a șanselor tale în viață? Așa că, pentru cei fără nicio șansă, singurele opțiuni sunt în lumea interlopă. Este foarte ușor pentru majoritatea tinerilor care trăiesc în astfel de condiții să fie foarte vulnerabili când sunt recrutați de extremiștii violenți. Ca atare, nu din întâmplare are Franța cel mai mare număr de luptători în Siria.

Publicitate

În momentul de față, ești implicat în acțiuni de prevenire a radicalizării musulmanilor. Cum ți se pare? Ce le spui și ce-ți răspund?
Până am abordat acești oameni personal printr-o metodă pe care o numesc „pro-islam, anti-terorism". O spunem foarte clar, sursele islamice nu permit niciodată violența împotriva civililor în spațiile publice. Chiar nu există excepție de la regula asta. E interzisă fără echivoc.

Dar atât ISIS cât și unii critici ai islamismului precum Noii Atei citează pasaje din Coran precum Capitolul 9, Versetul 5, care zice „Ucide toți necredincioșii".
Da, și mie mi se pare ironic faptul că atât cei din ISIS cât și Noii atei sau chiar antimusulmanii citează aceleași versete, în același fel. Ei zic că „islamul este despre terorism, iată versetele care dovedesc asta". Așa că le amintesc că și eu credeam în chestiile astea. La fel ca ei, alegeam doar ce-mi convenea și scoteam din context versetele în același fel în care o fac și ei. În capitolul ăla, și eu vedeam același lucru. Ziceam „Uite, scrie aici: ucide-l pe kuffar (necredincios), oriunde l-ai întâlni". Dar, de fapt, nu asta zice acolo. Adică e parte dintr-un verset mai lung. În porțiunea aia, spune de fapt „Al-Mushrikin" și vorbește despre politeiști. Așa că atunci când teologul încerca să mă deradicalizeze în Siria, îmi zicea „Ia spune, în mod normal începi să citești capitolele de la versetul cinci? Poate ar fi cazul să-ncepi de la versetul unu. Zic și eu."

Publicitate

Versetul unu vorbește despre „politeiști… se referă la politeștii cu care ai făcut un pact și care au violat pactul". Dacă te uiți la versetul patru, care-l precede pe-al cincilea, zice „Nu sunt incluși în aceste instrucțiuni politeiștii care s-au ținut de înțelegere, de tratat și care nu te-au atacat și nu s-au manifestat violent împotriva ta. Atunci păstrează termenii contractului tău cu ei". Deci e spus destul de clar. Conținutul este foarte specific, e vorba despre oamenii ăia care se luptă cu tine ilegitim, pentru că ești un musulman. Pentru că, în contextul ăsta, politeiștii se războiau cu musulmanii pentru că erau musulmani, pentru că ei credeau într-un singur zeu și te puneau să te adresezi doar acelui zeu. Dacă privești contextul ăsta, în opoziție cu ceea ce se petrece azi, vezi exact cum Statul Islamic l-a distorsionat complet. Acum se folosesc de același verset pentru evrei și creștini.

Așa că atunci când discut cu simpatizanți ai ISIS, le arăt sursele islamice, fac screenshot-uri ale versetelor, precum și ale comentariilor teologilor legate de anumite versete, legat de ceea ce zicea Profetul Mahomed despre aceste grupări deviante ca Statul Islamic, ce se prezintă în veșminte islamice. Ei se roagă, postesc, se luptă din răsputeri, dar falsifică înțelesul Coranului și mai presus de toate omoară musulmani, chiar mai mult decât ucid non-musulmani.

Câteodată, ajută că cineva ca mine e cel care discută cu ei. Alte dăți, nu. Pentru că mă știau drept agent al serviciilor secrete, ei se gândesc: „A, tipul ăsta încă lucrează pentru servicii". Eu le prezint situația altfel: „am cunoscut oameni ca voi și nu vreau să vă împotmoliți și voi în sistemul de justiție de aici". Și e amuzant pentru că mă regăsesc în ei, mă uit la ei ca în oglindăuneori. Îmi vorbesc în același fel, sunt foarte revoltați și foarte frustrați. Sunt convinși că există un război islamic și se umplu doar cu sentimente negative. Așa că înțeleg că nu pot schimba felul de a gândi al unui puști peste noapte. Dar, dacă pot planta semințele… n-aș vrea să le numesc „semințele îndoielii", ci „semințele adevărului", așa încât vor exista niște momente în viețile lor în care se va declanșa un proces de regândire a paradigmei lor, la fel cum am pățit eu.

Publicitate

De fiecare dată când are loc un atac terorist, fie că vorbim de 11 septembrie sau de Paris, viața devine tot mai dură pentru musulmanii din occident. Crezi că asta face parte dintr-o strategie intenționată a Daesh-ului?
Clar. Au scris-o într-un manifest numit Steagurile Negre din ROMA, în care ziceau că vor elimina „zonele gri ale coexistenței" și vor crea o viață atât de dificilă pentru musulmani și vor exista riposte din partea grupărilor paramilitare musulmane ca să izoleze, marginalizeze și înfurie și mai tare pe toți musulmanii, pentru ca aceștia să fie nevoiți să recurgă la violență. Acesta e obiectivul lor bine determinat. Realitatea tristă e că există oameni de dreapta care par că primesc ordine directe de la ISIS, fiindcă le fac jocul.


Urmărește interviul nostru cu trupa Eagles of Death Metal, la concertul cărora a avut loc ultimul atentat de la Paris:


Într-un studiu făcut de doi asistenți sociali în care intervievau prizonieri ISIS dintr-o închisoare libaneză, una dintre concluziile lor a fost că „aproape toți oamenii cu care am vorbit suferă de o variantă a sindromului tatălui absent. Cu toții au fost umiliți, abuzați sau abandonați de țații lor la vârste fragede".

Ăsta e unul dintre motivele pentru care privesc în urmă la lucrurile care m-au protejat. Motivul pentru care nu am trecut la faza de violență este că am avut ambii părinți. Bineînțeles că atmosfera era tesionată în timpul adolescenței, dar, în mare, am avut o relație pozitivă, mi s-a predat religie normal, am avut parte de-o educație, nu am fost umilit și nici nu s-a legat nimeni de mine. Așa că nu-i o surpriză faptul că poți întâlni oameni din ăia. În mare, sunt oameni cu familii destul de disfuncționale. Sindromul tatălui absent, pe care îl vedem, este destul de comun, corelat la criminalitate, indiferent de rasă: albi, negri, asiatici, orice. Lucrul ăsta transcede rasele, culturile și religiile. Acolo unde există un tată, nu vei găsi chiul și delicvență.

Publicitate

O altă chestie pe care o vei observa e că nu sunt persoane crescute în familii religioase. Există multe alte interviuri cu foști membri Daesh, cu prizonieri sau indivizi care au dat interviu după ce au fost prizonieri ai acestor oameni… N-am văzut urmă de Coran, nu l-am văzut pe unu' să se roage și în general habar n-au despre religie. Iar asta nu-i o surpriză, dacă te gândești că la bază au o furie bine înrădăcinată înainte să fie vorba de vreo ideologie. Așadar: ești furios, îți vine să-ți verși nervii deja pe lume și vei găsi ceva care-ți va justifica aceste sentimente.

Așadar, hai să analizăm recruții ISIS ce provin din Europa. Majoritatea sunt infractori, majoritatea au ceva experiență prin închisori, nu neapărat condamnați, dar provin din grupuri de oameni care au condamnări la activ. Desigur, te poți uita și la discriminarea care aruncă musulmmanii după gratii mai mult decât alte naționalități, iar în Franța lucrul ăsta se petrece la scară largă. Așadar, vorbim de contextul extins din care acești oameni provin. Nu e vorba de un caz simplu la modul: ei deschid Coranul, citesc un verset și majoritatea devin jihadiști.

Montreal tocmai a deschis un centru de deradicalizare. Crezi că va ajuta?
Ar putea ajuta, dar în dezbaterea din senat ce a tratat radicalizarea, mai ales în Quebec, ce să vezi, 75 la sută din cazurile de extremism nu erau motivate religios, ci erau comise de extremiștii care susțin supremația albă. Așa că eu cred că aceste centre de deradicalizare au o viziune atât de largă încât pot trata atât problemele de extremă dreapta, cât și extremismul motivat religios. Nu vrem să alegem doar un grup specific de extremiști. Dacă suntem cu adevărat interesați de contracararea extremismului violent, atunci trebuie să includem toate grupurile ce aparțin acestei categorii.

Publicitate

Se pare că-n Quebec există o problemă aparte prin faptul că un procent mare de musulmani tineri se radicalizează și există un sentiment puternic de islamofobie între oameni. Ce ar trebui făcut?
Contextul Quebecului e strâns legat de cel francez. În Quebec, statul își face prorpria politică de imigrare. Prin urmare, vin o grămadă de musulmani vorbitori de franceză din Africa de Nord, mai precis statele arabe ce-au fost colonizate de francezi. Așa că revenim la retorica asta a nedreptățirii musulmanilor, care persistă și care hrănește mentalitățile acestor indivizi radicalizați. Clar există un grup de astfel de indivizi în Quebec. Nu ajută deloc faptul că acești radicali au un fel de simbioză ciudată cu cei ce urăsc musulmanii, pentru că fiecare grupare trăiește de pe urma celeilalte.


Urmărește documentarul VICE despre Statul Islamic


Ai lucrat ca un agent al serviciilor secrete canadiene și ai ajutat la deconspirarea unui complot. Care a fost rolul tău, mai exact?
Am fost agentul lor în mai mute investigații, unele dintre ele online. Am stat pe camere de chat ca să văd cine recrutează și cine sunt cei recrutați, ca să identific amenințările în acel context. Infiltram grupuri și raportam mai departe ce puneau la cale. Așa că, în multe cazuri, îi scăpam pe oameni de acuzații false de extremism.

Când ai lucrat ca agent, chestia asta a dăunat credibilității tale în cadrul comunității?
În general, atât publicul canadian, cât și comunitatea de musulmani trăiau în negare legat de radicalizarea tinerilor islamiști. Nu ne puteam imagina că lucrul ăsta se poate întâmpla aici, pentru că Canada e un loc atât de ok, unde toată lumea e tolerantă și primitoare. Dar lucruri rele se întâmplă oamenilor buni, nu? Dar chiar și-n cele mai tolerante societăți vei avea oameni care-s înstrăinați și care se agață de o ideologie care le dă sentimentul că au un scop, că aparțin de ceva și au o identitate, cu care nu poți concura, așa că trebuie să o înfrunți. Înțeleg pe deplin mentalitatea de asediu pe care o resimte comunitatea musulmană. Cred că asta explică de ce negau cele petrecute în cazul celor 18 din Toronto. A urmat o grămadă de dezinformare după aceea. Am fost acuzat că i-am provocat să comită infracțiunea, lucru imposibil din punct de vedere fizic, pentru că ei deja aveau complotul în minte, deja găsiseră un loc unde să facă o tabără de antrenament și deja-și invitaseră toți cunoscuții în acel loc. Toate acestea înainte ca eu să fiu trimis să infiltrez grupul.

La doi ani după aia, am aflat dintr-o apostilă de la proces că cei de la CSIS știau toate chestiile astea cu 12 zile înainte să mă trimită acolo. Așa că e imposibil să fi făcut vreo capcană de genul ăsta. Dar pot spune că șapte acuzațiile aduse la șapte persoane au fost retrase datorită mărturisirii mele. Statul dorea să-i prezinte drept niște indivizi hardcore antrenați de Al-Qaida. Și nu era cazul. Erau doar niște amatori care încercau mai mult decât puteau. Da, existau niște idei mărețe de asaltare a parlamentului, de răpire a membrilor acestuia și de decapitare a lor, dar chiar n-aveau niciun mod să realizeze așa ceva.

Comunitatea musulmană înțelege. Aceasta realizează: „Uite, o să ne pierdem copiii. Și va trebui să răspundem de fiecare dată când are loc un nou atac și să spunem că islamul nu are nimic de-a face cu terorismul. Acum e nevoie în comunitate să se strângă rândurile în sensul ăsta, ca să înțelegem că suntem în prima linie, suntem primele ei victime — din ambele părți — și suntem cei care pot găsi o soluție mai bună decât oricine altcineva."

Urmărește VICE pe Facebook

Interviul a fost editat din considerente de context și lungime.

Citește mai multe despre radicalizare:
Valul de extremism din lume mă face să mă simt bine că-s român
Am vorbit cu unul dintre teroriștii care au bombardat turnurile gemene despre ISIS și uciderile în masă
Când anul începe cu Dan Puric și Florin Chilian știi c-o să iasă urât