Publicitate
High hui

Mi-am făcut o mașină de vise ca să mă tripez pe lumină

Când am auzit că poți avea halucinații cu ajutorul unei lămpi și al unui cilindru – un sistem numit Mașina de Vise – n-am ezitat să-l încerc.

de Kristian Nielsen
23 August 2016, 12:05am

Fotografii de Janus Engel

Îmi place rău de tot să mă tripez. Îmi place să nu-mi dau seama unde mă termin eu și unde începe restul lumii. Dar, deși nu există un sentiment mai plăcut decât cel în care zaci pe iarbă și simți cum lumea respiră la sincron cu tine, drogurile halucinogene au și dezavantaje. Pot avea efecte periculoase dacă sunt folosite la un dozaj greșit sau în circumstanțe greșite, sunt ilegale și, în plus, un trip se poate întinde pe o zi întreagă.

Așadar, când am auzit că poți avea halucinații cu ajutorul unei lămpi și al unui cilindru – un sistem numit Mașina de Vise – n-am ezitat să-l încerc. Funcționează pe același principiu ca atunci când ești în mașină sau în tren și te uiți pe geam și începi să te miști lent. Dacă soarele e pe cer și strălucește printre copaci, lumina o să pâlpâie intermitent în spatele pleoapelor închise. Aceste flashuri repetitive creează niște modele în spatele pleoapelor. Experiența aceasta l-a inspirat pe pictorul, scriitorul și poetul britanic Brion Gysin să inventeze Mașina de Vise.

Gysin a creat această instalație simplă de lumini în 1959 împreună cu inginerul Ian Sommerville – care, la fel ca Gysin, făcea parte din generația Beat. Mașina de vise e un cilindru gol cu niște tăieturi plasate matematic și o lumină puternică înăuntru care se învârte pe un pickup. Când ești cu fața spre ea, cu ochii închiși, lumina stroboscopică îți dă halucinații.

Lumina emană din cilindru la o frecvență de 8 până la 13 herzi și imită așa-zisele unde alfa ale creierului. Aceste unde se manifestă chiar înainte să adormim, când visăm cu ochii deschiși sau când medităm. Timp de secole, artiștii și oamenii de știință au asociat această stare mentală cu creativitatea – în special suprarealiștii ca Salvador Dali.

Găsești ușor online instrucțiuni despre cum să-ți construiești propria mașină de vise – n-ai nevoie decât de o bucată mare de carton, un cuțit, o riglă, un creion, un pick-up vechi și multă răbdare.

Când s-a inventat mașina de vise, majoritatea pick-up-urilor se învârteau la 78 de rotații pe minut, dar e greu să găsești unul ca ăsta în ziua de azi. Eu n-am găsit, așa că a trebuit să adaptez formula găurilor din cilindru la un pick-up cu 45 de rotații pe minut.

Am găsit tot online un ghid care te învață cum să convertești mașina de vise de la un pick-up cu 78 rpm la unul cu 45 rpm. Pagina a fost creată de un francez care a demonstrat cum să convertești primele numere, dar apoi te lasă pe tine să calculezi restul. După cum spune și el, tot scopul mașinii e să deschidă mințile oamenilor, deci ar fi prea ușor să-ți servească toate dimensiunile găurilor din cilindru pe tavă.

Citește și: M-am lăsat de fumat după un trip pe acid

Așa am ajuns eu să-mi amintesc toate lecțiile de matematică din școală. Am măsurat și am calculat toată noaptea. Apoi am tăiat toate găurile cu cuțitul, activitate care a durat alte câteva ore. Când cilindrul a fost gata, l-am vopsit cu spray – doar din motive estetice. Apoi l-am montat deasupra pick-up-ului și am suspendat lumina de un cârlig din tavan. Mașina de vise era gata.

Am invitat la mine câțiva prieteni care îmi împărtășeau pasiunea pentru substanțe psihedelice și ne-am petrecut toată după-amiaza în jurul luminii stroboscopice, ascultând techno islandez.

Primii care au încercat-o au fost prietenii mei Christoffer și Katrine și, deși mașina de vise oferă experiențe individuale și personalizate, au reușit să-mi explice destul de clar experiența lor.

„Văd cruci și svastici – în special roșii și albastre", a zis Christoffer cu ochii închiși. „În centrul viziunii mele e un soare puternic care se mișcă dintr-o parte în alta. E ca și cum mă uit la ceva cu ochelari 3D. Uau, acum sunt triunghiuri. Simt că-mi vibrează pleoapele – mă simt de parcă aș fi în interiorul ochilor unei muște."

Katrine era așezată chiar lângă el și se uita la lumină din același unghi, dar era clar că mașinăria funcționa diferit pe creierul fiecăruia. „Văd flăcări. Portocalii și roșii. Sunt foarte intense. Trebuie să respir adânc ca să pot continua ", a zis ea și a respirat adânc.

Experiența poate fi foarte vizuală chiar și cu ochii închiși: „Văd o pădure care devine un soare cu toate culorile curcubeului. Lumina emană din centru", a continuat ea. „Mă simt ca înăuntrul unei floarea soarelui – totul mă îmbrățișează. Văd lumină și din spatele meu. E aproape insuportabil."

Citește și: Te poți face praf cu droguri digitale?

După vreun sfert de oră, Katrine a avut nevoie de o pauză. Erik i-a luat locul lângă Christoffer și apoi s-a băgat și Mads. După puțin timp, Erik a exclamat: „Uau, acum sunt buline peste tot!"

Le-am cerut să-mi descrie mai detaliat ce vedeau. Christoffer s-a rezemat de dulap ca să scadă intensitatea luminii, dar a păstrat ochii închiși și a rămas în trip. „Văd un cer înstelat care vine spre mine", mi-a zis el. „Ca un fel de screensaver Windows. E frumos când te uiți în altă parte și ții ochii închiși. Arată ca și cum ninge în mintea mea."

Băieții au început să încerce tot felul de trucuri – se mișcau, deschideau ochii pe jumătate – și și-au dat seama că diferențele erau mari. „Când te lași cu capul pe spate și ții ochii închiși, e o nebunie", a zis Erik. „Pentru mine totul e bleumarin intens, ca o beznă bleumarin", a adăugat Mads. Dacă țin mâna între ochii închiși și lumină, îmi pot vedea mâna printre pleoape."

Au încercat și ceilalți și au fost de acord. Când închizi ochii mai strâns e ca și cum te-ai uita printr-o membrană, iar când eliberezi presiunea, apar explozii de culori. Ca un caleidoscop colorat, a zis Christoffer și s-a lăsat pe spate din nou. După o jumătate de oră a avut nevoie de o pauză – era total amețit. E recomandat să stai în lumină cel puțin zece minute ca să ai halucinații, dar dacă crești cantitatea de timp de trei ori, experiența devine foarte intensă. Erik și Mads au rămas pe podea, încântați.

„E ca un apus minunat", a zis Erik, zâmbind. „Dacă țin mâna în fața ochilor, se transformă într-un bâzâit ca la TV după terminarea programului. Dar întunericul are profunzime, mai multe dimensiuni. Și multe luminițe albe. "

Citește și: Jocul cu delfinul Ecco e inspirat de un trip cu ketamină

M-am așezat lângă ei cu iubita mea, Rosa. Mi-a fost greu să mă concentrez pentru că ceilalți își povesteau experiențele. Cineva a rulat un joint și altcineva a schimbat discul la pick-up. După câteva minute în care culoarea roșie s-a transformat în niște puncte verzi care pulsau, am renunțat, am deschis ochii și m-am uitat la prietenii mei.

Mașina de vise e o experiență vizuală care trebuie trăită cu ochii închiși. Dacă ai răbdarea necesară, poate fi intensă – dar nu-ți va induce o stare euforică. Nu va transforma lumea din jurul tău și nu-ți va provoca o experiență transcedentală. Dar asta nu înseamnă că experiența va fi mai puțin frumoasă. Nu pot decât să-ți recomand să-ți creezi propria mașină de vise – în cel mai rău caz, o să te alegi cu niște exerciții de matematică și cu o lampă frumoasă.

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe tripuri psihedelice fără ajutorul drogurilor pe VICE:
Am încercat să mă tripez doar cu ajutorul respirației
Zece zile de meditaţie în tăcere îţi dau halucinaţii ca pe trip şi fantezii cu căţei
N-am nevoie de droguri, mă tripez pe lumină

Tagged:
Luminal
trip
Vice Blog
halucinatii
culori
masina de vise
substante psihedelice
trip psihedelic