18+

Cum i-am zis iubitului și soțului că mă văd cu un alt bărbat

Eram aproape sigur că am o aventură şi eram destul de sigur că am depăşit regulile relaţiei noastre deschise.
22 Iulie 2016, 5:00am
Illustraţie de Kitron Neuschatz

Aveam de făcut o mărturisire. Soţului meu, Alex, şi iubitului nostru, Jon. Eram aproape sigur că am o aventură şi eram destul de sigur că am depăşit regulile relaţiei noastre deschise.

Numele lui e Conor. Iniţial, trebuia să fie doar un tip cu care m-am futut după o bere de duminică după amiază la Faultine, barul gay din Los Angeles unde lucrez ca bodyguard. Pe vremea aia, nici nu ştiam că sunt atras de el. M-am lăsat impresionat de jocul său.

De nicăieri, Conor a apărut lângă mine şi a început să-mi vorbească prea încet ca să-l aud. M-am apropiat și l-am întrebat: „Ce? Nu te aud." Apoi, când am ajuns chiar în dreptul lui, mi-a spus: „Nimic. Voiam doar să vii mai aproape."

Am vorbit câteva minute, apoi l-am dus în cabina de probă. Duminica următoare, ne-o trăgeam în baie.

Trebuia să fie doar un futai. Atât.

Nu aveam nevoie de încă un tip în viaţa mea. Aveam deja un soţ şi un iubit. Aveam deja tipi pe care îi puteam fute oricând doream. Aveam destui.

Când m-am îndrăgostit de Jon, am învăţat că abilitatea de a iubi şi alţi oameni e infinită şi, cu cât experimentam mai multă iubire, cu atât îl iubeam pe Alex mai mult. Alex e sufletul meu pereche, soţul meu şi cel mai bun prieten. E cel mai sexy bărbat pe care l-am cunoscut vreodată.

Când am început să ies cu Alex, mi-am dorit să fiu singurul pe care îl iubeşte, singurul dorit, centrul universului său. Problema acestui scenariu e că nu am fost niciodată capabil să returnez favorul. Am înşelat în fiecare relaţie pe care am avut-o.

Maturizarea m-a învăţat să fiu sincer cu mine însămi, adică să-mi accept şi partenerii pentru ceea ce sunt ei, chiar dacă nu era tocmai confortabil. Însemna să accept că nu voi fi fidel unei singure persoane şi să învăţ să fiu sincer în privinţa asta cu oamenii pe care îi iubesc.

A fost uşor să-i povestesc lui Jon despre Conor. Jon era în LA, trăia cu mine tot timpul, în timp ce Alex era în Spokane, Washington, lucra de vreo şase luni la o emisiune TV şi avea un program chinuitor. Era deseori indisponibil să avem discuţii importante. Jon e diferit faţă de mine şi Alex. E mai permisiv, nu simte nevoia să deţină controlul. Alex şi cu mine suntem alpha, teritoriali.

Jon m-a încurajat. A fost entuziasmat să vadă cum se dezvoltă noua mea relaţie. Şi asta însemna că pot împărtăşi cu cineva temerile şi anxietăţile mele.

Citește și Am întrebat oamenii de ce rămân în relație cu cei care-i înșală

Plănuisem să petrec o săptămână cu Alex în Spokane, pentru a sărbători ziua lui de naştere. Închiriasem o casă mare, ca să putem fi singuri. Ştiam că dacă las lucrurile să evolueze fără să fiu sincer, aş fi redevenit un infidel.

Probabil că urma să ne certăm, iar certurile noastre pot deveni de neuitat. Dar puteam totodată să purtăm discuţii interminabile, pe care le adoram. Nimic nu-mi plăcea mai mult decât să pierd toată noaptea cu Alex, doar vorbind.

Nimic nu mai conta dacă îmi puteam împărtăşi sentimentele cu Alex, dar îmi era teamă.

Recent, lucrurile nu au fost atât de roz între noi doi. Întotdeauna am crezut că Alex şi cu mine suntem permisivi unul cu celălalt, că ne lăsăm să experimentăm lumea ca indivizi şi nu ca oameni captivi în instituţia căsătoriei. Dar ne era frică să fim abandonaţi, să nu fim iubiţi, să nu fim suficient de buni. Tot încercam să ne forţăm unul pe altul în parametri care nu se mulau pe personalităţile noastre reale. Tot încercam să ne schimbăm unul pe altul în funcţie de propriile nevoi şi nesiguranţe.

Credeam că, dacă pot rupe cercul ăsta vicios, vom reuşi să ne iubim pentru ceea ce suntem şi nu pentru ce vrea fiecare să fie celălalt. Pentru a ne încuraja reciproc să fim noi înşine, chiar dacă asta ne-ar putea speria.

De asta nu voiam să renunţ la Conor. Când am decis într-un final să-mi dau voie să fiu eu însumi, am deschis o uşă pentru ca Alex să poată fi el însuşi. Căsătoria nu trebuia să mai însemne că soţul meu e o proprietate. Nu mai însemna că eu decid cine este sau cine trebuie să devină. Nu mai urma să-i spun cum să-şi trăiască viaţa. Şi nici el pe a mea.

În drum spre Spokane, zborul meu a fost întârziat în Salt Lake City. Mi-am imaginat fiecare turnură pe care ar putea să o ia conversaţia noastră. Mi-am imaginat maşinării uriaşe în mintea mea. Urma să explodez. Alex urma să-mi arunce bagajele pe fereastră. S-ar fi încheiat cu noi doi pe gazon, făcând sex, în timp ce tot Spokane-ul ne-ar fi aplaudat.

Când l-am văzut pe Alex la sosiri, am crezut că o să plâng. Mereu simt asta după ce nu-l văd vreme îndelungată. Tot golul lipsei lui se umple brusc cu prezenţa sa. Brusc, mă simt acasă şi în siguranţă.

Citește și Ce înveți la douăzeci și ceva de ani, când relația ta pe termen lung se duce dracu'

Am poposit la Satellite Diner în centrul Spokane-ului, înconjuraţi de tipi hetero beţi şi de prietenelor lor şi mai bete.

„Trebuie să-ţi spun ceva.", am zis. „Dar nu vreau." Cuvintele pe care am reuşit să le scot pe gură nu au fost pe cât de poetice mă aşteptam. Unde erau toate chestiile pe care le repetasem pe drum? Toate replicile superbe care exprimau dragostea mea pentru el? Am început să mă îndoiesc de credinţa mea.

„O, o...", a spus Alex.

I-am spus tot. Am vorbit neîntrerupt vreme de treizeci de minute.

Când am terminat, când totul a fost clarificat între noi, a spus pur şi simplu: „Hmm... OK.". Şi a luat o gură de biscuiţi cu sos.

„Iubire, eşti furios pe mine?" Am întrebat

„Probabil. Sigur, sunt furios. Dar nu pe tine. Pur şi simplu nu asta voiam să aud."

Apoi mi-a povestit despre Greg, care trăieşte în LA. Greg şi cu el au tot vorbit. Se gândea să-l invite pe Greg în Spokane pentru un weekend.

I-a luat patru minute să spună tot ce avea de zis. Patru minute faţă de treizeci ale mele. Omul e scurt şi la obiect.

Mi-am imaginat un weekend cu Greg şi Alex singuri. Mi-am permis să mă simt rănit şi apoi furios, dar sentimentul a durat câteva secunde. A fost înlocuit de bucurie pentru soţul meu. Şi empatie: era singur în Spokane. Îi era greu departe de mine şi Jon, de viaţa lui. M-am bucurat că mai există cineva acolo care poate avea grijă de el. Voiam ca Alex să primească toată iubirea din lume. Cu cât are mai mulţi oameni în preajmă, cu atât va fi mai în siguranţă.

Îmi doresc asta pentru toţi. Pentru Alex, Jon şi Conor. Vreau să fie iubiţi şi fericiţi. Nu mai simt nevoia să fiu singurul dorit, iubit. Cu cât avem mai mulţi oameni, mai multă iubire, sex, prietenie şi îmbrăţişări şi săruturi, cu atât vom fi cu toţii mai în siguranţă.

„Ar fi grozav", am spus.

Alex era tăcut. Discuţia noastră era departe de a fi terminată. Nu se va termina niciodată. Va trebui să mai vorbim despre asta din nou. Şi din nou. Şi din nou. Ne vom certa şi ne vom arunca lucrurile prin casă şi ne vom fute şi ne vom certa şi ne vom fute iar. Dar orice vom face, vom face împreună. Viaţa asta e viaţa noastră şi suntem împreună în ea.

S-a întins peste masă şi m-a luat de mână.

„Mă bucur că eşti aici, iubire", a spus. „Mi-a fost dor de tine. Mi-a fost tare dor."

Traducere: Alexandra Andrieş

Mai citește despre înșelat:
Ce am învățat, după ce mi-am înșelat iubiții
Oamenii mi-au explicat motivele pentru care și-au înșelat partenerii
Am întrebat oamenii dacă flirtul prin mesaje înseamnă înșelat