Dacă în următoarea perioadă o să ai tot mai des impresia c-ai intrat din greșeală într-un talcioc aglomerat unde o grămadă de băieți se-mbulzesc să-ți vândă ceva „ieftin și bun, șefu'", nu te panica. De vineri, 5 mai, a început oficial campania electorală pentru alegerile locale din iunie, așa că ai în față patru săptămâni în care o să te tot lovești de candidați care-și vând marfa și-ți cer la schimb votul.

Fii pregătit: pe măsură ce se-apropie data alegerilor, candidații se vor transforma. O să-i auzi cum recită poezioare pompoase, cum îți repetă întruna cât de mult contează cetățeanul din tine sau cum se jură că opiniile și doleanțele tale sunt importante. Pe de-o parte, șarada asta poate fi măgulitoare, mai ales dacă n-ai trecut prin multe campanii electorale până acum. Na, e plăcut și distractiv să-i vezi pe oamenii ăștia cum se străduiesc să-ți intre pe sub piele și s-o facă pe adorabilii, chiar dacă între alegeri nici nu te bagă-n seamă.

În același timp, nebunia asta din campanie poate deveni extrem de nocivă. Ca să eviți să te trezești peste o lună că ai de ales între cele mai mișto proiecte din lume, înconjurat de sute de pliante electorale și certat la cuțite cu rudele și prietenii apropiați, ți-am făcut un mic ghid util pentru perioada asta:

O să fii spamat la greu luna asta. Prinții nigerieni de pe net sunt mici copii față de candidații noștri. Afișe pe toate stâlpurile, plus zeci de pliante, broșuri sau scrisorele electorale îndesate în cutia ta poștală. Spre exemplu, chiar în prima zi de campanie eu am primit o epistolă de adio de la primarul sectorului 1, Andrei Chiliman. Omul mă anunța că nu mai candidează pentru un nou mandat, dar a considerat c-ar fi cazul să le reamintească cetățenilor din sector realizările sale formidabile din ultimii 12 ani. Partea nasoală e că despărțirea asta ca-n telenovele se-ntinde pe două pagini, adică în jur de cinci minute din viață irosite.

Îți dai seama că dacă spamează până și-un tip care nici măcar nu candidează, cei care aleargă după locuri în primării ar fi în stare să-ți promită și-un iPhone pe Facebook ca să-ți atragă atenția. Iar ca să nu ajungi să culegi din cutia poștală tone de maculatură inutilă, uite cum să triezi facturile sau hârțoagele importante de materialele de propagandă electorală: e simplu, tot ce n-are adresa ta pe ele și nu e ofertă promoțională de la vreun hypermaket poate să meargă fără probleme la coșul de gunoi.

Nu-i un secret că partidele și echipele de campanie au baze de date cu numere de telefon mai ceva ca marile companii de telefonie mobilă. Nu știu cum, dar de vreo câțiva ani echipa de campanie a lui Onțanu are numărul meu și mă asaltează cu sms-uri. Nu doar în perioada alegerilor. M-am obișnuit să primesc câte-o felicitare de sărbători, inclusiv de 8 martie. Iar în ziua votului sunt invitat să-mi exprim opțiunea, „dacă nu am făcut asta deja". Că n-au voie să-ți scrie direct „băi, votează-ne, te rugăm noi, că ți-om face și noi un bine cândva". În fine, eu le-am dat niște reply-uri la mișto, cu gândul c-or să mă scoată din baza lor de date. Degeaba. Oamenii ăștia au lista-n față și se țin cu sfințenie de ea, indiferent câte înjurături sau mesaje cu „dezabonare" primesc.

Probabil că scapi de spamul ăsta doar când îți schimbi numărul de telefon. Așa că, dacă tot n-ai cum să eviți sms-urile astea electorale, ia-i la mișto cum știi tu mai frumos. După care pune screenshotul pe net. Măcar să râdem împreună.

Bun, s-o recunoaștem: e al naibii de plictisitor să citești o știre reală, pe bune, dintr-o sursă de încredere. Una care nu te face să te rostogolești pe scaun de uluit ce ești și fără expresii ca „răsturnare incredibilă de situație" sau „detaliul neștiut până acum care schimbă tot". Pe deasupra, sigur că-i mai antrenant să citești analize superficiale și păreri emise de eminențe de Facebook, după care să intervii cu un comentariu haios și acid, decât s-arunci un ochi pe-o știre importantă de campanie.

În caz că există momentul ăla în care chiar trebuie să acorzi ceva atenție site-urilor serioase de știri, atunci ăsta e. Pe bune, dacă tot te-ai decis să fii un cetățean implicat și vrei să pui ștampila în cunoștință de cauză, trebuie să ai habar ce se-ntâmplă în jurul tău.

Evită toate siteurile alea care lansează aberații, manipulează sau construiesc teorii conspiraționale în pauzele de masă. Uite de ce e important să faci asta: dacă cetățenii din sectorul 4 ar fi mai informați și-ar citi știrile mai des, sigur n-ar mai exista situația-n care jumătate dintre ei să-l vrea tot pe Piedone la primărie.

Am trecut prin câteva campanii electorale până acum și, dacă am învățat ceva, e chestia asta: printre cei mai toxici candidați sunt ăia care-ți promit câte-n lună și-n stele. Știi, ăia care se bat cu pumnu-n piept c-or să schimbe din temelii totul și-or să facă ce nu s-a făcut în ultimii 25 de ani în comunitatea ta. Pe ideea „dacă mă votați, va fi altceva, o să curgă lapte și miere". Sunt ușor de identificat. De exemplu, un nene care îți garantează că-n câteva luni de la alegeri o să ai stație de metrou la ieșirea din bloc ori autobuze cu aripi, ca să nu mai pierzi vremea-n trafic.

Promisiunile sunt gratis și sună bine, dar ține cont de regula asta: dacă ceva sună prea bine, atunci cel mai probabil nu e adevărat. Totodată, ăsta e și un criteriu bun de triere a candidaților. Da, e greu să te decizi cine-ți merită votul, dar poți să-ncepi prin a-i exclude pe ăștia care se laudă cu proiecte și programe fanteziste.

După care, trece-i cu încredere pe lista aia de „sigur nu" și pe băieții și fetele care candidează pentru noi mandate, deși au condamnări sau procese penale pentru corupție pe rol. Vezi că-s destui tupeiști din ăștia care au fost prinși cu mâța-n sac, dar aleargă după mandate pe la primăriile din țară. N-ai de ce să le dai o mână de ajutor, chiar dacă prin popor o s-o mai auzi pe aia cu „mai bine ăsta, că a furat destul și acum e sătul". Nu stă-n picioare. Serios, dacă au făcut matrapazlâcuri și au dat iama-n banii publici în trecut, e evident că oamenii ăștia ar proceda fix la fel pe viitor, dacă ar avea ocazia.

Ca-n orice campanie electorală mioritică, și-n asta o să ai destule motive să râzi de ei. Mult și bine. Candidații se vor înghesui să arunce cu tone de rahat unul într-altul. În ideea să iasă ei ăia mai curați, mai integri și mai votabili în ochii alegătorilor. O să fie ceva gen „Ăla e rău, fură de rupe, eu sunt soluția, cetățeni!" versus „Ba nu, tipul ăsta mă acuză pentru că, de fapt, el e hoțul, așa că eu sunt omul care vă poate salva, dragi alegători!". Mhm, da, chiar o să fie distractiv.

Uite, a dat tonul fostul președinte Traian Băsescu, care a sărit la gâtul partidelor rivale chiar în prima zi de campanie. Și ține-te bine, că-i doar preludiul. Pe măsură ce înaintăm în campanie, o să apară acuzații mult mai spectaculoase. Iar pe final, cu câteva zile înainte de alegeri, se va apela la muniția hardcore. Gen secrete dezgropate sau dezvăluiri incendiaro-oteviste din trecutul contracandidatului. Evident, ping-pongul ăsta cu fecale între candidați n-are de ce să cântărească în economia votului tău. Merită tratat strict ca sursă de amuzament.

Ca de obicei în campanie, se vor încinge discuții aprinse între cei care văd votul ca suprema îndatorire cetățenească și cei care, din contra, nu văd rostul să meargă la urne. O să le auzi la televizor, pe net, în scara blocului sau în stația de tramvai. E o perioadă-n care nu mai ai loc de oameni care se mândresc că votează, ca și cum ar merita un premiu pentru asta. Sau, dimpotrivă, indivizi care au impresia c-au atins nivelul maxim de rebeliune dacă stau acasă sau scriu „Gheorghe Hagi" sau gen pe buletinele de vot.

Cum ziceam, sunt destui antipatici din ăștia, care încearcă să-și convingă prietenii de bere de utilitatea sau inutilitatea votului, așa că nu e cazul să devii și tu unul din ei. Până la urmă, fiecare cetățean are prioritățile lui și decide singurel dacă merită sau nu să se dea jos din pat ca să dea cu ștampila.

Știm deja cele trei comportamentele electorale: unii merg până-n pânzele albe pentru candidatul din partidul pe care-l susțin, alții evită în mod expres un anumit partid, dar cei mai mulți votează omul pe care-l consideră competent și potrivit pentru comunitatea lor. Nu uita, de data asta sunt alegeri locale, deci culoarea politică nu contează atât de mult ca la cele parlamentare, de exemplu. Și mai știm o chestie: oricum ar fi, ție o să ți se pară că foarte mulți oameni din jurul tău greșesc grav. Dar, hei, și lor li se va părea la fel.

O să descoperi o grămadă de rude și cunoștințe cu care n-o să fii de acord. Probabil că vor fi o grămadă de discuții despre cum părinții și bunicii noștri se lasă manipulați și de asta votează fix pe dos decât ar trebui. Apoi, o să dai peste prieteni despre care aveai o părere decentă până când ai aflat că-și bazează votul pe stilul vestimentar al candidatului. Și-o să te enervezi când o să auzi, din nou, o groază de persoane care-și argumentează opțiunile pe ideea „a furat destul nenea ăsta, poate acum face și el ceva".

Da, o să-ți vină să împarți blockuri pe Facebook și să ștergi numere de telefon din agendă. Poate și să arunci pe geam televizorul părinților tăi. Gândește-te, însă, că n-are rost să strici prietenii sau să ajungi la cuțite cu ai tăi, mai ales că nici măcar așa nu-i faci să se răzgândească. Serios, nu-i ca și cum, după o discuție aprinsă în care s-a aruncat cu argumente solide, concluzia cuiva o să fie: „Câtă dreptate ai, bine că m-ai luminat. Eram pe cale să fac o greșeală imensă, dar tu m-ai salvat. Mulțumesc!".

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe din campania electorală:
Am vorbit cu primarul din România care amenință că nevastă-sa va candida împotriva lui
Care-s candidații la Primărie care se folosesc de Dumnezeu ca să facă politică
Cât de penibili sunt cei care vor strica Bucureștiul - Firea vs. Orban