În noua lui carte, If Our Bodies Could Talk, James Hamblin, medic și editor senior pentru The Atlantic, răspunde la întrebări despre corpul uman. Mai jos am extras câteva subiecte abordate în carte.
De ce sunt sfârcurile sexualizate?
În Polonia, unde este ilegal să faci topless, antropologii Agnieszka M. Zelazniewicz și Boguslaw Pawlowski au studiat în detaliu natura atracției umane față de sâni. Ei notează într-un jurnal academic că „sânii mari sunt percepuți ca atrăgători” pentru bărbații heterosexuali, deoarece asta poate semnala capacitatea femeii de a face copii. Copii nu se nasc datorită sânilor, dar femeile cu o proporție mică în talie și șolduri și cu sânii mari, tind să aibă un nivel mai ridicat al hormonului asociat cu fertilitatea. „Sânii mari pot fi un indiciu de o calitate mai bună a materialului genetic”, au scris antropologii.
Videos by VICE
Totuși, în studiul lor nu se aplică vorba „mai mare, mai bine”. Pentru bărbați, cele mai atrăgătoare mărimi de sutien au fost C și D și au exclus mărimile mici A și B, dar și pe cele mai mari, E. Antropologii estimează că odată cu creșterea sânilor în timpul sarcinii și a perioadei de lactație, „există o posibilitate ca sânii prea mari să fie un semnal că femeia nu este fertilă la momentul respectiv și prin urmare, mai puțin atrăgătoare, mai ales pentru partenerii de scurtă durată.”
Ei sugerează că bărbații ar putea discrimina o femeie cu sânii mai mari „din cauza unei infidelități anticipate”, precum au notat și alte studii, care spun că femeile cu bustul mare tind să fie mai promiscue și mai „deschise sexual”. Femeile cu sânii mici sunt percepute nu doar mai modeste și mai morale, dar și competente, ambițioase și inteligente. Alți cercetători au descoperit că preferințele masculine pentru femeile cu sânii mai mari pot fi și mai arbitrare, iar un studiu a analizat dacă bărbaților le era foame în momentul în care au fost puși să aleagă între două mărimi de busturi. Asta face parte dintr-o ipoteză de deficit de resurse, în care bărbații care nu satisfac nevoile primare, tind să prefere femeile cu sâni mari.
După ce a petrecut doi ani topless prin New York, Holly Van Voast este succintă și universală în înțelepciune: „Toată lumea iubește țâțele. Te atrag și suntem învățați de bebeluși să căutăm țâța. Oamenii sunt programați să iubească sânii.” Ea folosește des termenul de disonanță cognitivă atunci când povestește despre oamenii care s-au ofensat și au reacționat chiar violent din cauza sânilor ei expuși în locuri publice. Cea mai nasoală reacție a venit din partea unei femei cu copil, care a împins-o într-o baricadă de poliție. „Să te porți ca și cum urăști sânii este absurd. Nu sunt lesbiană, dar sânii sunt atrăgători.”
Atunci când bărbații se ofensau, deseori făceau analogii la penisurile lor. Ceva de genul: „Ce-ar fi dacă aș umbla și eu cu scula p-afară?”. Van Voast a fost surprinsă de cât de des făceau oamenii analogii la penis. Echivalența dintre penis și sân este mai mult una culturală decât anatomică, iar analogia anatomică a penisului ar fi clitorisul. Ea a asociat sexualizarea sânilor ca o proiecție a psihologiei masculine. Odată cu asta, vine și intimidarea și prejudecățile, ca o consecință a suprimării sexualității, care poate avea efecte tangibile asupra sănătății. De exemplu, chirurgia estetică de micșorare a sânilor a devenit mai comună decât cea de augmentare și s-a dovedit a fi eficientă în prevenirea durerilor de gât și de spate, ceea ce îmbunătățește calitatea vieții. Totuși, din cauza stigmatul din jurul chirurgiei plastice mamare, operația de micșorare a sânilor nu este inclusă în asigurarea medicală.
Pentru a rezolva odată și bine această chestiune sfârcoasă, Van Voast a ajuns la concluzia că femeile trebuie să protesteze topless în Washington, ca în campania populară Free the Nipple: pur și simplu să-și vadă de activitățile zilnice, doar să fie topless. Deși ar fi nevoie de întăriri, ea spune că activiștii Free the Nipple „înoată la suprafața istoriei feminine și absorb șocul de batjocură și hărțuire.” Însă ea este mai echipată ca oricine pentru așa ceva. „Am capacitatea de a procesa lucrurile astea, iar majoritatea femeilor nu pot face asta. Nu știu de ce. E ca și cum aș fi testul Turing al țâțelor.”
Totuși, în ciuda puterii ei, a renunțat în 2013. Disonanța cognitivă devenise insuportabilă. Ea a câștigat 77 de mii de dolari într-un proces, în care a dat în judecată Poliția din New York pentru arestări necorespunzătoare și s-a mutat în Schenectady. „Se duc lupte intense pentru putere în societatea noastră”, explică ea, „iar mișcarea topless a fost doar o prezentare a acestor lucruri într-o manieră mai evidentă.”
De ce penisurile arată ca niște penisuri?
De ce mădularul și glandele penisului uman sunt cu atât mai mari față de cele ale clitorisului, e ca o curiozitate gândită, dar niciodată vociferată. O carte care explică de ce penisul are o glandă bulboasă la capăt, în loc să fie un cilindru simplu sau un con gol pe interior, cum se folosește pentru inseminare artificială, este cartea jurnalistului Jesse Bering, „Why is the Penis Shaped Like That?” În cartea asta, el descrie Teoria Dislocării Spermei.
Oricine a petrecut mai mult timp pe YouTube, a aflat că multe animale au penisuri. Însă, nu multe dintre ele folosesc penisul, ca masculul uman, pentru a penetra atât de persistent și agresiv. O parte din asta se trage din tradiția și mintea inimaginabilă a bărbatului. Dar o parte din problemă e de natură fiziologică. De ce se simte bine, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, acea mișcare de du-te/vino? De ce nu lași penisul să stea înăuntru, neclintit, până când își îndeplinește funcția și depozitează sperma?
Răspunsul ar putea fi același ca pentru glanda bulboasă. Teoria Dislocării Spermei susține că creasta coronală și capul, combinate cu mișcări repetate, au rolul de a extrage sperma din canalul vaginal. De ce să faci asta? Din același motiv pentru care bărbații fac multe lucruri: pentru că împerecherea e un sport competitiv. Ideea e că poate un alt mascul a depozitat sperma lui în vaginul respectivei femele. Această sarcină a bărbatului și a penisului este împărțită în depozitarea propriei sperme, dar și înlăturarea oricărei alte sperme, în acest proces.
Dacă a existat vreodată un argument fiziologic pentru monogamie, Teoria Dislocării Spermei ar fi ăla. Astfel, un penis mai mare e mai avantajos, din motivul romantic că e mai eficient pe post de lopată de spermă.
Psihologul Gordon Gallup, de la Universitatea din Albania, a testat mecanismele acestei teorii. El nu a pus oamenii să facă sex neprotejat cu mai mulți parteneri la rând, ci a folosit proteze de penisuri și se pare că a funcționat. Ai putea să te întrebi: asta nu e ceva contra productiv, în ideea în care un penis s-ar putea să ajungă să îndepărteze propria spermă? Asta e puțin probabil, deoarece, contrar sfaturilor despre cum să faci dragoste toată noaptea, majoritatea erecțiilor se disipează la scurt timp după ejaculare. Ăsta e un lucru mai puțin popular printre balade, cum și faptul că penisul post-ejaculare tinde să devină imun la stimulare. Dacă acum câteva momente era o plăcere, pentru care bărbații erau în stare de aproape orice, devine apoi ceva dezagreabil.
Dacă Teoria Dislocării Spermei este validă, asta ar avea logică din punct de vedere al reproducerii. Masculul ar vrea să țină departe lopata de înlăturare a spermei de stocul creat, să nu strice toată munca depusă. Poate cel mai bine e să adoarmă.
Când devine ejacularea prematură?
Durata medie de interacțiune sexuală între oameni este între trei până la 13 minute și se termină, de obicei, când bărbatul a ejaculat și a devenit letargic. Alte specii nu fac nici măcar atât. De exemplu, leii rezistă în medie de un minut. Dacă vorbești cu marmotele, o să zică că e mai bine, pentru că așa ai mai mult timp să vânezi și să protejezi familia de prădători.
Totuși, nu ar trebuie ca selecția naturală să favorizeze masculii care depozitează „bunurile” cât mai repede? (Oare mai e cazul să ne referim la spermă ca la niște „bunuri”?) Dacă crezi în Teoria Dislocării Spermei, ca explicație pentru forma absurdă și mărimea penisului, atunci o sesiune de du-te/vino ar putea fi un instinct subconștient de a curăța temeinic canalul vaginal. Apoi, și doar apoi, masculul poate să depoziteze marfa. Alan Dixson, un profesor de biologie de la Universitatea Wellington din Noua Zeelandă, chiar a postulat această explicație a predilecției umane de a prelungi sexul cu „mișcări repetitive de penetrare.”
De ce masculii nu au orgasm multiplu?
La hotelul Marriot din centrul orașului Charleston, Carolina de Sud, s-a desfășurat conferința oamenilor de știință din 2016, a Societății Internaționale de Studii ale Sănătății Sexuale Feminine. Acești cercetători au raportat descoperiri de la cel mai mare studiu național de „satisfacție feminină” (așa l-au numit ei). Nu e o încercare de a înlocui cuvântul orgasm, dar ca să sublinieze că contracțiile mușchilor din zona pelvisului nu reprezintă singurul element de plăcere dintr-o interacțiune sexuală. Cercetătoarea Debby Herbenick, de la Institutul Kinsey al Universității din Indiana, m-a asigurat că femeile pot avea experiențe plăcute și fără orgasm.
Chiar însuși Alfred Kinsey, care a plecat în Indiana pentru a studia viespi și a ajuns cel mai mare cercetător al obiceiurilor sexuale umane, a raportat în cartea lui din 1953, „Sexual Behaviour in the Human Female”, că majoritatea femelelor umane au capacitatea de a avea orgasm multiplu. Pentru comunitatea științifică din perioada respectivă (majoritatea bărbați), a fost o revelație. Virginia Johnson și William Masters de la Universitatea Washington din St. Louis au continuat munca lui Kinsey și au transformat teoria lui într-un adevăr universal. Într-un laborator, femeile stimulate de un vibrator ajungeau să aibă mai multe orgasme în doar câteva minute. Unele au avut chiar și 50.
Studiul Satisfacției Sexuale Feminine a implicat interviuri detaliate cu peste două mii de femei, în decursul a trei ani și a descoperit că 47% dintre femei au avut orgasm multiplu. „Intuiția noastră spune că e posibil la mai multe femei”, mi-a spus Herbenick, „dar, de cele mai multe ori e o chestiune de partener. Unele femei devin prea sensibile ca să continue după orgasm. Altele au un orgasm și le este suficient.”
Ea explică că după primul orgasm, femeile descoperă tehnici diferite pentru a ajunge la al doilea. Deoarece sensibilitatea este mărită după primul orgasm, aceeași mișcare poate părea inconfortabilă sau chiar dureroasă. E o greșeală să spui că asta e un semn că o femeie nu poate avea orgasme multiple, ci doar că se va excita într-o altă manieră. Un al doilea, al treilea, chiar al patrulea orgasm consecutiv nu este de obicei rezultatul unei intensități ridicate, ci a unei presiuni mai puțin directe și a unor mișcări mai lente.
Deși pentru femei e o capacitate comună, majoritatea bărbaților au o perioadă de refractare. Însă, Herbenick îmi spune că există „o mână de bărbați care pot avea o erecție până în punctul ejaculării multiple.” Dar în astfel de cazuri, numărul de spermatozoizi din lichidul seminal scade considerabil după prima ejaculare. Alea nu sunt ejaculări funcționale, ci de ego și desfrâu. Dacă un mascul are capacitatea de a avea orgasme multiple, nu ar avea logică din punct de vedere biologic. Corpul nu are aproape deloc capacitatea de a stoca mai mult decât o tură de spermă. În interiorul corpului, sperma moare și se deteriorează rapid. Testiculele trebuie să atârne departe de corp, deoarece sperma se poate produce doar la temperaturi un pic mai mici decât temperatura corpului uman. După asta, nu poate fi stocată decât în cantități limitate și trăiește doar câteva zile. Deci de ce un mascul ar avea orgasme multiple, dacă poate produce doar suficientă cantitate de spermă pentru o sarcină? Adevăratul factor care limitează situația este durata de valabilitate a spermei stocate. Poate e vorba de un săculeț atașat de perineu? Nu știu. De aia există capital de risc.
Femeile, care nu au probleme în a stoca gameți, au ovulele prezente și stocate de la naștere, așa că pot avea câte orgasme vor ele. Totuși, Herbenick, și mulți alții, se lamentează că acest potențial este deseori nerealizabil. Diferența comună dintre femeile care sunt active sexual și cele care nu sunt, este de puține ori fiziologică, ci mai mult socială. Femeile care simt că pot vorbi confortabil și deschis cu partenerii sunt mai des satisfăcute. Deși orgasmele multiple sunt grozave, Herbenick punctează că atunci când un sex nesatisfăcător devine o normalitate, vor apărea și discuții. De asemenea, studiul a descoperit că femeile care pot vorbi deschis cu partenerii lor despre ce anume le place sexual sunt de opt ori (8 ori) mai satisfăcute în relațiile intime. Încă o dată: OPT ori. O cultură în care discuțiile despre sex sunt încă tabu, nu poate lua în serios ideea de „valori de familie”. Cum a spus și Herbenick, „o valoare familială principală ar fi să vorbești deschis și explicit despre plăcerile sexuale.”
Din cartea If Our Bodies Could Talk de James Hamblin.
Copyright © 2016 by James Hamblin
Traducere: Diana Pintilie
Citește mai multe despre sexualitate:
Mașina de orgasme
Cum să ai orgasm vaginal
Cum se simte un orgasm de prostată
