Un regim de dulciuri și cola n-o să te-ajute să ajungi prea departe în viață, doar pe vreun pat de spital sau în scaunul dentistului. Dar, conform unui studiu nou, nici părinții care controlează obsesiv tot ce mănâncă copiii lor și care le dau voie să mânânce dulciuri și snacksuri doar pe post de recompensă nu prea-i ajută pe copii pe termen lung.
Se pare că, dacă maică-ta ți-a dat voie, de exemplu, să bagi nițel mai mult Snickers pentru că ți-ai mâncat toate legumele când erai mic, riști într-o măsură mai mare să mănânci pe fond nervos mai târziu în viață.
Videos by VICE
O echipă de cercetători de la Universitatea Aston și de la universitățile Loughborough și Birmingham din Anglia au urmărit evoluția câtorva copii cu vârste de trei până la cinci ani, ca să studieze cum îi hrănesc părinții lor și să vadă dacă folosesc mâncarea pe post de recompensă. Apoi, cercetătorii i-au ținut pe copii sub observație până la șapte ani, ca să vadă cum se comportă sub presiunea unui grad scăzut de stres. Au, mai degrabă, tendința să se joace cu jucăriile sau să se-ndoape ca niște porcușori cu grăsime și zahăr? Cercetătorii au sesizat că cei cărora li se oferise mâncare pe post de recompensă când erau mai mici sunt mult mai predispuși să mănânce pe fond nervos.
E problematic, mai ales având în vedere că rata obezității la copii s-a dublat la cei mai mici și a crescut de patru ori în rândul adolescenților, în ultimii 30 de ani, conform datelor CDC. Și astea-s doar datele valabile în America. Toată lumea e mai grasă, pentru că, la nivel global, există astăzi mai multe persoane obeze decât subponderale. Obiectiv vorbind, e mai important să dezvolți obiceiuri alimentare sănătoase de mic.
„Rezultatele cercetărilor noastre preliminare arată că, prin astfel de comportamente, ne învățăm copiii să folosească mâncărurile astea ca să facă față variilor lor emoții. În consecință, fără să vrem, îi învățăm să mănânce pe fond nervos când se fac mai mari”, a spus Claire Fellow de la Aston University, cercetătorul care a condus studiul.
Cui îi mai trebuie sentimente când ai Taco Bell? Poză via utilizatorul de Flickr megaul
Un alt studiu publicat anul trecut în Jurnalul de psihologie experimentală a conchis că jucăriile sunt, probabil, recompense mai bune. Martin Reimann și echipa sa de la Universitatea din Arizona au constatat că promisiunea unei jucării sau a unei alte recompense non-alimentare poate să determine consumul unor porții mai mici și mai sănătoase.
Îi spune „efectul Happy Meal”. Când au avut de ales între un sandviș întreg și o jumătate de sandviș, plus o pereche de căști, 78% dintre respondenți au ales jumătatea de sandviș și căștile. Iar asta, hai să fim serioși, e la mintea cocoșului. Adulții s-au comportat asemănător, chiar când li s-au oferit recompense mai mici sau mai puțin certe, iar când oamenii au optat pentru porția mai mică, n-au compensat ulterior printr-o masă mai mare.
„Practic, am avut voie să le dau copiilor mâncare de la McDonald’s, ceea ce e tare pentru un cercetător de teren, pentru că dup-aia te iubesc, deci a fost genial”, a spus cercetătoarea Kristen Lane.
Citește și Cât de nasol te dezvolți când ești singur la părinți?
Studiile ulterioare au arătat că și atunci când garniturile nesănătoase sunt înlocuite cu variante mai bogate în nutrienți, participanții optează în continuare pentru jucărie. Lane speră că cercetările echipei vor contribui la dezvoltarea unor noi politici guvernamentale pe viitor. Cu toate astea, nu se știe dacă factorul de nou nu-și pierde efectul după o vreme.
Din păcate, cei mai mulți părinți nu au la dispoziție o rezervă inepuizabilă de jucării acasă.
„Ca părinte, am de multe ori instinctul natural să-mi apăr copiii de mâncărurile rele, cu conținut ridicat de grăsime, zahăr sau sare”, a zis Fellow. „În schimb, folosim de multe ori hrana de genul ăsta pe post de recompensă sau desert, sau chiar ca reacție la durerea sau supărarea copilului”.
Traducere: Ioana Pelehatăi
Urmărește VICE pe Facebook
Mai citește despre părinți:
Pozele tale cu copii, de pe Facebook, mă fac să nu-mi doresc niciodată să fiu părinte
Cum e să te muţi de la părinţi, când faci facultatea în orașul natal
Cum vorbesc părinții cu copiii lor despre droguri în 2016
