De ce niciun român n-o să-și permită aparate de realitate virtuală prea curând

La începutul anului scriam despre câteva tehnologii care vor fi interesante în 2016 și nu se putea să nu fie pe listă realitatea virtuală. Aproape o lună mai târziu am ajuns să testez cele mai populare două căști pentru așa ceva și am rămas mai dezamăgit. Cam ca atunci când am aflat că Moș Crăciun nu există, iar cadourile sunt proaste pentru că părinții și bunicii erau săraci.

Evenimentul de testare din România a fost organizat de Nvidia, companie care vrea să te convingă că fără plăcile sale video nu poți avea nicio realitate de-asta pixelată. Și are dreptate, că acele căști sunt inutile fără un fel de „computer” care să îți prezinte imaginile. Deși sunt trei mari companii care s-au lăudat cu produse pentru acest domeniu, adică HoloLens de la Microsoft, Vive de la HTC și Oculus de la Facebook, n-am ajuns să le testez decât pe ultimele două. Oricum, astea vor fi și cele mai populare pentru gameri.

Videos by VICE

Citește și Ne va salva printarea 3D în caz de dezastre naturale?

Poate te întrebi de ce se apucă toate aceste companii să ne dea niște „monitoare” noi pe care să vedem pornografie, jocuri video și filme. Ei bine, e vorba de bani. Din telefoane încă se fac bani, dar e bătaia prea mare acolo, ceasurile inteligente încă nu sunt mainstream, iar computerele sunt deja ieftine. Așa că trebuie niște produse noi, scumpe și care să îți pară mega futuriste. Deși sunt, în esență, cât se poate de banale.

Un monitor mic, două lentile în față ca să vezi cumva la 270 de grade și un computer puternic care să-ți arate imaginile. Aceasta e partea fizică a realității virtuale

Înainte să-ți spun dacă realitatea asta virtuală merită, îți zic la ce cost să te aștepți. Oculus are un preț clar: 600 de dolari, pe când despre Vive se speculează că va costa 1 500 de dolari. Între acestea două vor veni HoloLens și altele. Peste acest preț mai adaugă-l pe cel al computerului care va genera tot ce vezi în cască. Deși te descurci cu un procesor Intel i5 și 8GB de memorie RAM, prețul celei mai proaste plăci video începe de la circa 450 de dolari și al celei mai bune ajunge la 900 de dolari.

Toate astea se adună în ceea ce raportul Deloitte numea un domeniu care va genera vânzări de un miliard de dolari în 2016. Așa că dacă tot vrei aceste gadgeturi, e timpul să lași jobul în presă, copywriting sau „industrii creative” și să te apuci de ceva serios: droguri, valută, muncă pe vapor și în case de italieni bogați.

Viitorul virtual e frumos, dar nu e acum

Vezi masa asta? Acolo stă un hardware mai scump decât câștigă o familie de români în jumătate de an

Nu știu de unde venise ideea, dar, în urmă cu câțiva ani, era o chestie când Bogdan Naumovici comenta cu un coleg, câteva minute, un episod din Seinfeld, înainte să fie difuzat de ProCinema. Poate îți mai aduci aminte:

Mă rog, într-una din conversațiile astea, Naumovici se enerva că se duc oamenii la sală și aleargă pe bandă, în timp ce se uită la un televizor și se prefac că sunt prin pădure. Ei bine, am înțeles ce spunea atunci abia când am testat casca Oculus.

Stăteam pe un scaun destul de comod, cu casca asta pe cap – destul de incomodă, cu un gamepad în mână și încercam să mă conving că din exterior nu arată deloc caraghios. Ba arătam! Am și poză care s-o dovedească. Și, iată-mă, cu casca pe cap, am început să cutreier muntele, am devenit o veveriță într-un joc parcă lansat în anii ’90 și m-am transformat într-un robot care ar trebui să-și apere baza. Toate acestea erau niște demo-uri destul de nefinisate, la fel de convingătoare ca un domn care te invită să câștigi milioane la alba-neagra.

Nu, serios, chiar vrei să fii tipul acesta de om care își mișcă capul ca nebunul, încercând să vâneze zombii și veverițe?

Problema nu e atât în hardware, cât e în software, în conținut, cum ziceam și în ianuarie. Încă nu s-a ajuns în acel punct în care computerul să aibă de rulat un joc complet, cu o grafică frumoasă, imersivă, iar acțiunea să fie cursivă. Desigur că se va rezolva asta în viitor, în următorii doi ani, dar cu Oculus m-am simțit ca în Truman Show: am tot auzit că realitatea virtuală e mișto, numai eu vedeam altceva.

O fi viitor, dar tot cu cablu la pachet vine

Am escaladat pe Everest și nu înțeleg de ce trebuia un decor pe care oricum nu îl vedeam

La HTC Vive experiența e mult mai bună și nu e atât despre grafică și demo-uri mai bune, ci despre ceea ce faci cât ai casca pe cap. Arăți la fel de caraghios, ba chiar ai și două telecomenzi în mâini ca să poți interacționa cu jocul, dar nu mai ești static, ci te miști prin cameră. Te miști, dacă nu te împiedici de cablul care conectează casca la computer. Probabil că te gândești deja: „Serios, cablu?!” Da, serios, cablu. Și dacă nu e cineva în spatele tău care să-l țină întins riști să ajungi ca acei bebeluși spânzurați cu cordonul ombilical.


Urmărește documentarul VICE despre cum relitatea virtuală este folosită în tratarea veteranilor de război


Odată ce treci de acest disconfort, poți desena în aer și să te învârți în jurul desenului, poți ucide zombii, vezi balene în adâncul oceanului și escaladezi Everestul. Toate acestea se întâmplă în doi până la patru metri pătrați de casă, asta cu condiția să nu stai într-o garsonieră din București sau Paris. Grafica e ceva mai bună, dar contează foarte mult cât a muncit creatorul la ea. Cert e că nici măcar Vive, deși oferă o experiență mai bună și chiar ți se pare că jocul video e altfel, nu este la nivelul la care în 2016 să dai aproape patru salarii medii pe ea.

Gândește-te doar la asta: dacă dai cu capul în perete, îți vei face un cucui de 1 500 de dolari

Apoi, fiecare produs se simte nefinisat. Bateriile telecomenzilor la Vive se termină destul de repede, senzorii nu îți arată mereu corect perimetrul în care ai voie să te învârți fără să dai cu capul de perete, iar casca e destul de grea. Nu grea cât să-ți rupă gâtul, dar grea cât să vrei s-o dai jos după jumătate de oră de folosire. Iar în cazul Oculus, demo-urile sunt pixelate, ca un joc făcut într-o noapte de doi politehniști.

Citește și Robotul care face sexul virtual să pară real

Știu că muncesc mulți oameni la aceste produse, dar nu sunt aici să empatizez cu ei, ci să le testez produsele. Iar acestea sunt acum de evitat, nu de cumpărat. Poate la anu’, poate în 2018.

Viitorul mereu întârzie, iar acesta e cel mai lent

Cărțile sunt cât se poate de reale, dar despre plantă nu știu ce să spun

În 1964, Isaac Asimov scria în New York Times despre ce crede el că va fi la modă în 2014. A dat-o în bară la multe capitole, dar a nimerit-o cu roboții: „Roboţii nu vor nici prea buni, nici prea populari până în 2014, dar ei vor exista”. Oamenii se chinuie de vreo 30 de ani să creeze produsul de realitate virtuală cu mare priză la public, dar un eșec recent le arată tuturor de ce este un vis iluzoriu.

Glass a fost promovat cu mare entuziasm de Google și, în esență, e un gadget de dorit, deși costa 1 500 de dolari. Între 2012 și 2014 a fost „viitorul” și rețeta era clară: puterea unui telefon în spatele urechii, iar toate informațiile în fața ochiului tău. Da, în filme SF mereu vezi asta, deci de ce nu și în realitate? Ei bine, pentru că apare o chestie „măruntă”: jena socială. Și celor mai mulți oameni nu le place să fie judecați de străini.

Un exemplu concret e al căștilor Bluetooth. Păreau perfecte: erau mici, vorbeai fără să folosești telefonul și prețul lor scăzute foarte mult. Totuși, păreai că vorbești singur, ca un nebun. Tocmai de-aia nu vezi oameni cu Glass pe capul lor, de-aia nici nu vei vedea aceste căști pe stradă, fiind reduse la sufragerie și câteva domenii, cum ar fi designul, medicina și poate intervențiile pompierilor și polițiștilor. În evoluția noastră am învățat să ne bazăm pe privirea celuilalt, să citim în ochii lui și pe față încredere, teamă, bucurie și alte emoții. Și, dintr-o dată, vin astfel de gadgeturi care acoperă jumătate de față. E acesta viitorul, dar niciodată nu va fi mainstream, contrar a ceea ce vezi în filme.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre tehnologie:
Părinții habar nu au cum funcționează internetul
Printarea 3D cu grafen va cuceri viitorul
Ne-am săturat de bătrânii care se plâng că internetul distruge lumea