În 2013, viața mea digestivă s-a dus dracului. Am început să am episoade dubioase în care stomacul mi se strângea de durere și mă obliga să stau în baie ore în șir. Apoi m-am trezit cu erupții pe brațe și în jurul gurii. Alteori simțeam că mă ustură gâtul și nu pot respira. Ajungeam să am atacuri de panică. Am mers la doctor să-mi spună ce naiba am.
Tipa m-a trecut pe un regim de eliminare, în care se renunță la primii opt alergeni și m-a programat la un test de alergie alimentară. Nu mai fusesem alergică la nimic înainte (deși sunt intolerantă la lactoză), așa că eram sceptică, nu credeam că ar fi de vină o alergie.
Videos by VICE
Dar câteva săptămâni mai târziu, mi-a dat rezultatele: Felicitări, ești alergică la soia. (De atunci mi s-a confirmat asta în repetate rânduri.)
Am mâncat soia toată copilăria. Mama e chinezoaică și gătea mereu rețete cu soia: sos de soia, tofu, edamame, tempeh. Cum să fi devenit deodată alergică?
Răspunsul doctoriței: „Nu știu.”
Alergiile alimentare sunt o tulburare misterioasă și poate singurul lucru sigur pe care îl știm despre ele e că sunt în creștere – cu douăzeci de procente în ultimul deceniu. Un studiu care a apărut în prima săptămână din 2019 în The Journal of the American Medical Association (JAMA) a raportat că, dintr-un sondaj pe 40 443 de adulți, 10,8 procente dintre ei aveau o alergie alimentară, iar jumătate dintre aceștia dezvoltaseră alergia la maturitate. Un sfert dintre ei, la fel ca mine, nu suferiseră de nicio alergie alimentară în copilărie.
„A fost destul de surprinzător pentru mine”, a zis unul dintre autorii studiului, Ruchi Gupta, profesor de pediatrie și medicină la spitalul pentru copii Lurie. „Dacă extrapolăm, se poate spune că cel puțin jumătate dintre adulți rămân cu alergii alimentare din copilărie până ajung la maturitate. Și mai există un grup adițional care dezvoltă alergii la maturitate.”
Gupta confirmă că e o situație derutantă pentru pacienți. Ne întrebăm ce s-a întâmplat cu corpul nostru. Ce s-a schimbat?
Cathryn Nagler, om de știință și profesoară la Universitatea din Chicago, a zis că viteza cu care s-au răspândit alergiile alimentare exclude anumite cauze. „Nu poate fi vorba de genetică, genetica nu se schimbă atât de repede. Probabil e din cauza mediului.”
Mi-a zis că ea și alți oameni de știință cred că această creștere se datorează factorilor de mediu care ne schimbă microbiomul, flora bacteriană care trăiește în corpul nostru.
Cei mai mari vinovați? „Utilizarea greșită a antibioticelor și pierderea fibrelor alimentare din dietele oamenilor. Chiar dacă tu, personal, nu iei antibiotice, ele sunt prezente în mâncare și în apă mult mai mult decât ai vrea să crezi. Iar pierderea fibrelor alimentare din dietă e un fenomen confirmat. Oamenii consumă foarte mult fast food și mâncare procesată, cu un conținut scăzut de fibre”, a zis Nagler.
Anumite bacterii se hrănesc cu fibre, iar dacă nu consumi suficiente fibre, au de suferit. Similar, antibioticele schimbă tipurile și cantitățile de bacterii care ne compun flora bacteriană, pentru că le ucid pe unele și le favorizează pe altele.
Într-un alt studiu publicat săptămâna trecută în Nature, Nagler și colegii ei au făcut încă o descoperire despre legătura dintre microbiom și alergiile alimentare. Au descoperit că atunci când au introdus bacterii intestinale sănătoase de la bebeluși umani în corpul unor șoareci, aceștia au fost protejați de o reacție alergică la laptele de vacă. Dar dacă șoarecii au primit bacteriile de la bebeluși care erau alergici la lapte, și ei s-au ales cu alergie la lapte. Mai exact, au făcut șoc anafilactic.
„S-a văzut clar că șoarecii care au primit bacterii de la bebeluși sănătoși au fost total protejați de orice reacție alergică”, a zis Nagler.
Cercetătorii au analizat ce microbi sunt prezenți atât la șoarecii sănătoși, cât și la cei alergici, și au descoperit că o anumită specie de bacterii, numită Anaerostipes caccae, i-a protejat de reacția alergică.
Când au comparat diferențele din expresia genelor șoarecilor sau care erau mai mult sau mai puțin active, au observat diferențe în epiteliul intestinal, căptușeala intestinului subțire și a intestinului gros. Următorii pași sunt să descopere cum schimbă Anaerostipes caccae această căptușeală și cum alterează treaba asta reacția sistemului imunitar.
Noile descoperiri sunt pe aceeași direcție cu alte lucrări mai vechi de-ale ei și ale colegilor ei: În 2014, Nagler și echipa ei au descoperit că o categorie de bacterii numită Clostridia protejează corpul de alergiile la nuci. Anaerostipes caccae face și ea parte din categoria Clostridia. Această clasă de bacterii produce un compus numit butirat, care e un nutrient important pentru sănătatea microbiomului.
În 2015, Nagler și colaboratorul ei Roberto Berni Canani de la Universitatea Federico II din Napoli au descoperit că există diferențe majore între bacteriile intestinale ale bebelușilor care au alergie la laptele de vacă și cei care nu au. Copiii care au devenit toleranți la laptele de vacă după un tratament nutrițional prezentau un nivel crescut de butirat în fecale, ceea ce înseamnă că butiratul ar putea avea un rol important în protejarea corpului de alergii.
În iunie 2016, Nagler a co-fondat ClostraBio, o companie dedicată creării unei pastile care ar putea reintroduce o versiune artificială de butirat în intestine.
În prezent, persoanele care suferă de alergii alimentare nu au multe opțiuni. Cel mai bun sfat pe care îl pot primi e să evite alimentele respective. Eu citesc obsesiv etichetele de pe alimente și mă cert cu chelnerii în restaurante, dar nu e un sistem perfect. Ultima oară mi s-a declanșat alergia de la o bomboană pentru tuse. Avea soia în ea. N-a fost deloc plăcut, dar măcar alergia mea nu e letală. Anul trecut, o fată de 15 ani a murit în avion după ce a mâncat un sandviș cu susan.
Persoanele care au alergii letale au nevoie de soluții urgent. Unele încearcă imunoterapia orală, care le expune la cantități minuscule din alimentul la care au alergie, ca să le desensibilizeze. Într-un articol din Science Magazine din 2018, Jennifer Couzin-Frankel a raportat că peste trei mii de persoane din toată lumea încearcă în prezent imunoterapia la alune și că tehnica a fost extinsă și la ouă, lapte și nuci. „Imunoterapia e o schimbare enormă pentru domeniu”, a scris Couzin-Frankel.
Tratamentul nu e lipsit de pericole, pentru că expune persoanele alergice la alimente periculoase pentru ele. În 2017, un copil de trei ani din Alabama a murit în timpul imunoterapiei.
Eu una aș prefera să iau o pastilă care simulează un microbiom sănătos decât să mănânc soia în cantități mici și să risc să mă simt nasol. Dar Nagler mi-a zis că orice tratament inspirat de microbiom va fi folosit, probabil, împreună cu imunoterapia. Crede că toleranța are nevoie atât de desensibilizare, cât și de o barieră protectoare din bacterii.
„Dacă te desensibilizezi fără bariera protectoare de bacterii, tot o să ai probleme”, a zis Nagler.
Alergologul Ahmad Hamad de la Universitatea North Carolina Chapel Hill mi-a zis că a descoperit, în cadrul unui alt test controlat, că adăugarea de probiotice la imunoterapia orală la alune i-a ajutat pe copii să nu reacționeze la alergen, ceea ce înseamnă că cele două metode merg mână în mână.
Când le spun oamenilor că sunt alergică la soia, mulți mă întreabă dacă nu cumva a fost declanșată de faptul că am mâncat prea multă soia. Nici chelnerii din restaurante nu mă iau în serios, din cauză că sunt multe persoane care evită soia din tot felul de motive care li se par lor stupide.
Gupta mi-a zis că atunci când studiul ei a fost publicat în JAMA, multe surse media s-au concentrat pe o singură statistică din el: Deși una din zece persoane avea o alergie alimentară, un număr dublu credeau că au o alergie alimentară, dar simptomele nu se potriveau cu cele ale unei alergii reale.
Chestia e că nu e vorba de ipohondrie, ci de o altă reacție – intoleranța. Alergiile sunt reacții ale sistemului imunitar, pe când intoleranțele sunt o reacție negativă la un anumit aliment, dar nu implică sistemul imunitar. Gupta a zis că e de părere că intoleranțele sunt reale. De exemplu, intoleranța la lactoză e foarte reală, dar e cauzată de lipsa unei enzime și nu de sistemul imunitar.
Când oamenii mă întreabă dacă am mâncat prea multă soia, mă simt prost, de parcă ar fi vina mea și nu produsul unor factori de mediu. Gupta mi-a zis că o analiză a alergiilor alimentare de pe glob arată că există mai multe alergii la alimentele pe care oamenii le consumă cel mai des și fiecare țară are alergeni predominanți răspândiți. De exemplu, una dintre cele mai răspândite alergii din Europa e alergia la alune. Dar în Statele Unite nu e atât de întâlnită. Totuși, nu există nicio dovadă că dacă mănânci mult un aliment dezvolți o alergie la el.
Nagler a zis că probabil alergia mea nu depinde deloc de mine sau tiparele mele alimentare.
„Probabil că s-a schimbat ceva în compoziția microbiomului tău și corpul a devenit sensibil. Poate s-a defectat bariera de protecție sau s-a împuținat populația de bacterii sănătoase.”
Nu e clar cât timp poate dura o alergie. Unii copii scapă de ele la maturitate, dar dacă eu sunt deja adult, ce se poate întâmpla? „E o întrebare la care și noi încercăm să aflăm răspunsul”, a zis Gupta.
Deocamdată, adulții care au dezvoltat alergii pot hotărî să încerce imunoterapia orală sau să aștepte până vor ieși pe piață medicamente cu bacterii. Până atunci, fii blând cu prietenii tăi alergici și nu-i lua în derâdere, pentru că nu e ușor să trăiești cu alergii.
Articolul a apărut inițial pe VICE US.
More
From VICE
-
Screenshot: Sony Interactive Entertainment -
Screenshots: HBO, Sony Interactive Entertainment -
Screenshot: ASUS -
Screenshot: WWE/USA Network
