FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

De ce românii vor avea, mulți ani de acum înainte, WC-ul în fundul curții

În ultimii trei ani, România nu a atras aproape niciun euro din fondurile europene destinate dezvoltării regionale.
Fotografie de Aivar Ruukel, via Flickr

În 2017, România arată, din multe puncte de vedere, ca o țară subdezvoltată. Vedem în continuare știri despre copii care învață în containere, pentru că autoritățile nu au avut bani să le facă școli. Sunt spitale în care nu s-a mai investit un leu de 20 de ani și drumuri proaste pe care-ți rupi mașina. Nu avem bani pentru a construi tot ce ne dorim, este răspunsul dat frecvent de politicieni în astfel de situații. Problema e că scuza asta nu prea mai ține în zilele noastre. Există fonduri europene gândite exact pentru reparații de școli și spitale sau pentru construcția de drumuri. Numai că România a ajuns în situația absurdă ca, în ultimii trei ani, cu două guvernări PSD și una tehnocrată, să nu reușească să absoarbă mai nimic din banii ăștia (ca să fiu mai exact, a obținut doar 0,5% din așa-numitele fondurile structurale și de coeziune). Vestea proastă ne-a fost dată acum două zile chiar de comisarul european Corina Crețu. Iar vestea și mai proastă este că PSD și-a construit bugetul în ideea că va obține anul acesta 20 de miliarde de lei din fonduri europene. Deci dacă nu se pun mâna pe banii ăștia, vom fi cu adevărat în plop cu bugetul statului.

Publicitate

Dar cum am ajuns totuși printre cei mai slabi din Europa la fondurile europene? Am să încerc să explic mai jos.

Avem foarte multe proiecte, dar care au rămas pe hârtie

Ca să înțelegi dimensiunea eșecului, am să încep cu câteva cifre seci. Între 2014 și 2017, Comisia Europeană a pus la bătaie 36 de miliarde de euro, special pentru dezvoltarea infrastructurii și pentru investiții din România. Din tot mormanul ăsta de bani, noi nu am reușit să încasăm efectiv decât 160 de milioane de euro, adică 0,5%. Mai proști decât noi în acest top al rușinii nu sunt decât austriecii și irlandezii. La ei însă nu prea se cunoaște lipsa banilor europeni, vorbim de două țări cu un nivel ridicat de trai, nu de una în care două treimi din populația rurală are încă toaleta în fundul curții.

Citește și: 5 motive pentru care România (probabil) o să facă praf Uniunea Europeană în 2019

Prima întrebare care se pune aici ar fi următoarea: bun, dacă există sumele astea, de ce nu facem proiecte pe care să le trimitem la Bruxelles și ăia de acolo să ne dea banii?

Proiecte avem, dar doar pe hârtie. Spre exemplu, politicienii au promis că vor repara peste 2 250 de kilometri de drumuri, vor construi 69 de kilometri de linii pentru metrou și vor conecta la internet peste 400 de mii de gospodării. Sunt doar câteva proiecte pentru care România nu a obținut nici măcar un eurocent. Poți vedea, aici, detaliat, fiecare proiect în parte.

Publicitate

Deci dacă, teoretic, știm ce trebuie să facem cu banii atunci de nu-i primim?

Traseul birocratic al unui proiect european este absolut infernal

Sevil Shhaideh. Fotografie de Ministerul Dezvoltării Regionale, via Wikimedia Commons

Fiecare proiect care se face în România trebuie aprobat de o autoritate de management. În România sunt opt astfel de instituții, toate fiind în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice și Fondurilor Europene, condus de Sevil Shaidehh. Tot ce fac însă autoritățile de management (proceduri, modul de circulare a informațiilor, fișele de post) trebuie aprobat de Curtea de Conturi a României, altă instituție stufoasă din România. Pentru că așa e birocrația românească, cu documente justificative peste documente justificative. Pe de o parte este normal să se întâmple asta, având în vedere câți bani sunt în joc. Pe de altă parte, când lanțul birocratic este atât de lung trebuie și oameni performanți care să se miște foarte repede. Iar aici, noi românii, din nou stăm foarte prost.

Citește și: Manifestația pro UE din București a fost mai mult ca o întâlnire cu prietenii

Acum, ca să fim sinceri, nici la Comisia Europeană lucrurile nu se mișcă atât de repede. Birocrații au întârziat cu actele, iar negocierile pentru bugetul UE au durat foarte mult.

În fine, numai după ce se parcurge tot acest traseu, proiectele pot fi trimise la Bruxelles pentru a fi aprobate. Și abia după aceea încep să vină banii pentru drumuri, școli, spitale și celelalte.

Publicitate

Poate fi invocată acum „greaua moștenire" a guvernului tehnocrat? Evident, nu

Din 2014, România s-a mișcat foarte greu din acest punct de vedere. Iar acum, în 2017, suntem în același punct mort. Oricum, greaua moștenire a guvernării tehnocrate nu ține, pentru că, dacă la preluarea mandatului, în 2016, nu era niciun pachet de desemnare pregătit și nicio autoritate acreditată, guvernarea tehnocrată a lăsat la final moștenire pentru guvernul lui Dragnea trei autorități (din opt) desemnate și alte șase pachete erau în stand-by.

„Am găsit 10 apeluri lansate în valoare de un miliard de euro și nicio sumă contractată. Nu era niciun contract semnat pe perioada 2014-2020, în schimb, am lăsat alte 41 de apeluri, totalizând 13 miliarde de euro. Am început contractarea, semnand contracte de peste 1.5 miliarde euro", mi-a spus Dragoș Dinu, cel care a ocupat funcțiile de secretar de stat și de ministru pentru două luni la portofoliul Fondurilor Europene, la finalul mandatului cabinetului Cioloș.

Statul nu are bani nici pentru partea de cofinanțare a proiectelor europene

La începutul lunii martie, Sevil Shaidehh, ministrul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice și Fondurilor Europene, a făcut o ședință cu primarii marilor orașe ale țării și le-a transmis că statul nu mai are bani pentru cofinanțarea și prefinanțarea proiectelor de dezvoltare locală care se fac cu fonduri europene.

Ăsta a fost un semnal foarte prost și inclusiv primarii pesediști au rămas cu gura căscată. Chiar dacă statul ar da bani din Trezorerie sau primarii ar munci mai mult și ar obține partea de cofinanțare de la bănci, ei tot nu vor putea obține fondurile europene prin acele programe, deoarece autoritățile de management nu sunt autorizate.

Publicitate

Citește și: Cum te-a mințit PSD că ne amendează masiv Europa, dacă nu eliberează corupții

Spre exemplu, pentru unul din programele naționale de dezvoltare locală, Sevil Shaidehh avea prevăzuți 30 de miliarde de lei, însă primarii au depus la începutul lui aprilie proiecte în valoare de 80 de miliarde de lei. Statul român nu are disponibili decât două miliarde, restul de 28 de miliarde urmând a fi obținuți din credite. Oricum, explicația lui Sevil Shaidehh nu este credibilă, pentru că în ceea ce privește prefinanțarea, România are banii alocați cu titlu de avans de la Comisia Europeană.

România nu a absorbit bani europeni nici din cei destinați tinerilor șomeri

O altă categorie de fonduri care pot fi primite de la Uniunea Europeană se adresează tinerilor șomeri. La noi, șomajul în rândul categoriei de vârstă până în 25 de ani este la un nivel ridicat, 21.7%, peste media europeană, care este de 20.3%. Cu toate acestea, din cele 230 de milioane de euro alocate României în acest scop, nu am primit absolut nimic. Banii puteau fi folosiți pentru traininguri, educație suplimentară în vederea obținerii unei calificări, pentru crearea de locuri de muncă și pentru programe de ucenicie.

Citește și: Am vorbit cu tineri români ca să văd ce cred despre noul guvern Dragnea (bine, Grindeanu)

În anul 2014, fostul guvern PSD lansa programul „Garanția pentru tineret", prin care cei cu vârsta mai mică de 25 de ani care își pierd locul de muncă sau care nu găsesc un loc de muncă după terminarea studiilor primesc, în decurs de patru luni de la înregistrarea la agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau la centrele de garanții pentru tineret, o ofertă de bună calitate de angajare, de continuare a educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu.

Peste 400 de mii de tineri români sunt în această situație, dar Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă a refuzat să pună bazele de date proprii la dispoziția companiilor care derulau proiecte similare paralele. Motivul? Acești tineri, de fapt, nici nu figurau în evidența instituției. Nici astăzi nu există vreo bază de date la nivelul ANOFM cu privire la această categorie de tineri.

Citește și alte articole despre PSD și Uniunea Europeană:
Sunt gălățean și tot orașul meu a rămas pe vecie fără apă caldă și căldură (Mulțumesc, PSD!)
Toate modurile în care PSD o să-ți facă viața mai grea în 2018
Dacă voiai un job bănos în Europa civilizată și te-ai născut român, acum nu te mai vrea nimeni