Acum zece luni m-am despărțit de iubita și concubina mea, Sarah, după o relație de doi ani și jumătate care, o vreme, mi-a oferit cea mai mișto combinație de prietenie, compasiune și dragoste pe care am trăit-o vreodată. Decizia de a încheia această relație a fost unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut vreodată. Deși n-o mai percepeam pe Sarah ca pe o parteneră de viață, așa cum o percepeam mai demult, tot simțeam grijă și admirație față de ea. N-am vrut s-o rănesc, dar pur și simplu nu mai eram fericit. Nu cred că mai eram fericiți niciunul dintre noi.

Așa că am ales o seară în care să livrez mesajul, mi-am făcut bagajul și am spus cuvintele arzătoare. În seara aceea și în numeroasele mesaje și apeluri care au urmat, Sarah mi-a zis că nu mă pricep deloc la comunicare. Mi-a zis că nu sunt pregătit pentru o relație pe termen lung. După care mi-a zis că nu vrea să mai vorbească niciodată cu mine.

„După tot ce am făcut pentru tine…”, mi-a zis.

Mă așteptam cât de cât la asta, dar după cum merseseră lucrurile între noi în ultimul an – cu certuri și puțin sex – nu credeam că o să fie atât de surprinsă de propunerea mea.

„Așadar, vrei să spui că ești fericită?” am întrebat-o la un moment dat.

„DA!” mi-a răspuns rapid, fără niciun dubiu.

De atunci, n-am mai avut niciun contact cu Sarah. Am rezolvat niște chestiuni financiare strict prin sms. Sunt sigur că e mai bine că eu și Sarah nu vorbim; cu alte foste am încercat să rămân prieten și s-a terminat prost. Totuși, după ce m-am mutat în alt apartament, am plâns după Sarah și am ieșit cu câteva fete, am început să mă întreb dacă am luat decizia corectă. Aveam nevoie de mai multe lămuriri, deși eu fusesem cel care încheiase relația.

Google nu prea m-a ajutat când am căutat ce trebuie să faci când nu poți trece peste o despărțire. În principiu, mi-a zis că e un rahat, că ar trebui să fiu puternic și să merg mai departe. Dar m-a informat și că lămurirea finală e foarte importantă într-o despărțire, chiar și pentru persoana care a luat decizia.

„Când cineva e respins și nu primește răspunsuri sincere ca să înțeleagă de ce s-a încheiat relația, simte că și-a pierdut demnitatea”, a scris Mariana Bockarova, terapeută specializată în relații de la Universitatea din Toronto, într-o postare pentru Psychology Today. Persoana de care partenerul s-a despărțit rămâne derutată și îi e greu să treacă peste decizia luată de celălalt.

Dar de ce îmi era mie atât de greu să trec peste despărțire dacă eu luasem decizia s-o rup? Am contactat-o pe Bockarova ca s-o întreb.

„Presupun că ai știut de ce vrei să vă despărțiți”, mi-a zis Bockarova. „O vedeai într-un anumit fel și simțeai că ești incompatibil cu ea pentru că deja ți-o scosesei din minte, dar poate că ea a zis ceva ce te-a făcut să te îndoiești că ești sigur cine e ea, de fapt. Sau poate că ți-a spus ceva despre caracterul tău despre care nu te gândeai că știe.”

Așa a fost, mai mult sau mai puțin. Eram sigur că eu și Sarah nu suntem fericiți, dar când am inițiat despărțirea, Sarah mi-a zis că era convinsă că suntem. Oare percepusem greșit relația noastră? Mai mult, remarca lui Sarah despre câte făcuse ea pentru mine m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva sunt egoist. Oare nu cumva eram superficial? Poate trebuia să muncesc mai mult pentru o relație fericită.

Cred că experiența ta e una răspândită, despre care nu se vorbește suficient, mi-a zis Lisa Marie Bobby, consilier de divorț. Toți ne construim povești ca viața noastră să aibă sens. Dacă avem o poveste coerentă despre ce s-a întâmplat, ne putem înțelege experiențele de viață. Când oamenii caută lămuriri după o despărțire înseamnă că n-au înțeles ce s-a întâmplat și sunt disperați după un sens. Se pare că treaba asta e valabilă uneori și pentru persoana care inițiază despărțirea.

E adevărat că aș fi putut comunica mai bine. Dar pe măsură ce trece timpul, îmi amintesc de multe conflicte de-ale noastre pe care nici ea nu le-a gestionat bine. Asta m-a făcut să mă retrag, treptat, din relație, după cum mi-a explicat Bockarova. Poate că pe asta trebuie să mă concentrez ca să-mi explic cum am ajuns să ne despărțim și să pot merge mai departe. În perioada post-despărțire, mulți oameni se gândesc că ar fi putut face lucrurile altfel, a zis Bockarova. Poate, dar sunt mai mulți factori care duc la o despărțire.

Mai mult, uneori îți poate face rău disperarea asta nesfârșită de a înțelege de ce s-a terminat. Bobby mi-a zis că discuțiile cu foști parteneri sunt de multe ori nesincere și contraproductive, pentru că una dintre părți continuă s-o rănească pe cealaltă cu banalități de genul „nu e vina ta, e vina mea.”

Bockarova a zis că oamenii care au nevoie de lămuriri trebuie să examineze de unde provin sentimentele lor. Dacă îți vin dintr-o dată, într-o noapte de sâmbătă în care ești melancolic, poate că e de vină singurătatea. Nu e neapărat un semn că relația ar fi putut fi reparat. A mai accentuat că, în cazurile de abuz, victima nu trebuie niciodată să caute lămuriri, pentru că abuzatorul va profita de ocazie ca s-o manipuleze. În orice caz, mi-a recomandat să-i respect dorința Sarei de nu fi contactată.

Poate că o să mă întreb toată viața dacă aș fi putut salva relația cu Sarah. Dar deocamdată cred că e mai bine să rămân la povestea pe care mi-am construit-o singur. Poate că nu-mi oferă toate lămuririle necesare, dar mă ajută să merg mai departe.

Articol publicat inițial de VICE US.

https://www.facebook.com/viceromania/