De ce traficul aglomerat îți distruge creierul

Autostrăzile din zona în care locuiesc în Portland, Oregon, sunt ca niște viduri congestionate - găuri negre sau oceane fără limite. Intri cu speranța că vei reapărea undeva în oraș sau chiar dincolo de el, dar fără vreo siguranță că vei ieși complet; timpul și spațiul nu mai au niciun sens când valuri și valuri de Subaru trec la orizont. Simți deja cum nebunia ți se strecoară pe sub piele.

După cum se vede, să te afli în trafic pentru perioade de timp mai îndelungate poate avea un efect real asupra creierului uman. Asta conform unei cercetări publicate luna asta în Lancet și finanțate de Health Canada, care a analizat sănătatea neurologică a două populații formate din câteva milioane de adulți fiecare, din Ontario,. Studiul a descoperit că indivizii care locuiesc în apropierea străzilor extrem de circulate aveau un nivel mai ridicat de demență, un simptom al neurodegenerării ireversibile.

Mai exact, studiul a descoperit că unul din zece cazuri de demență poate fi atribuit expunerii la trafic. Asta susține un studiu anterior care a descoperit că locuitul în apropierea autostrăzilor - și asocierea cu poluarea aerului - poate fi legat de „efecte insidioase asupra îmbătrânirii structurale a creierului".

Studiul de la Health Canada a analizat adulți cu vârste între 20 și 85 de ani care locuiesc în Ontario, o populație de aproximativ 6.6 milioane de oameni. A folosit coduri poștale ca să determine proximitatea străzilor circulate și înregistrări din sistemul de sănătate ca să determine apariția demenței, Parkinsonului sau a sclerozei multiple. Nu a fost găsită nicio corelație între ultimele două afecțiuni și locuitul în apropierea traficului exagerat.

Riscul de demență, totuși, a variat în cazurile aproape de drumuri aglomerate. Cei care locuiau în intervalul 50 de metri de la un drum aglomerat erau cu 7% mai predispuși să dezvolte demență. Între 50 și 100 de metri, numărul a scăzut la 4%, în timp ce între 100 și 200 de metri procentul a ajuns la 2%. În cazul distanțelor mai mari, nu s-a găsit vreo creștere.

Prin controlul a doi poluanți ai aerului - dioxid de azod și a particulelor fine de praf - cercetătorii au putut să anuleze unele dintre riscuri. Asta indică faptul că o creștere a riscului de a dezvolta demență se datorează unei combinații de factori, printre care se numără și niveluri ridicate de zgomot găsite în trafic.

Studiul a controlat factorii care ar putea să complice descoperirile, cum ar fi statutul socioeconomic, nivelurile de educație, indexul de masă corporală și fumatul, dar ca studiu observațional - unde variabilele de interes nu se află sub controlul direct al cercetătorilor - nu poate evidenția o cauzalitate. Totuși, ținând cont de elementele de control de mai sus, e greu de imaginat care ar putea fi vinovatul.

Deci avem de-a face cu o problemă majoră de sănătate publică. Într-un comentariu separat din  Lancet, Lilian Calderón-Garcidueñas, cercetător la Universitatea din Montana, care studiază efectele neurologice ale poluării aerului, oferă concluzia asta: „Observația robustă a demenței care implică predominant locuitori din urban versus rural, deschide subiectul unei probleme cruciale de sănătate pentru milioane de oameni… Repercusiunile locuitului în apropierea traficului aglomerat variază considerabil printre populațiile expuse, mai ales dacă ținem cont de faptul că traficul include expunere la un amestec complex de noxe…"

„Trebuie să implementăm măsuri preventive chiar acum, decât să acționăm reactiv peste ceva ani."