Publicitate
21 de ani
Toronto
A vândut coca, acum vinde doar iarbăPrima oară am început să vând coca pentru că am încercat să mă las de ea când aveam 18 ani. Cu un an înainte de asta, trăgeam des la petreceri, dar la câteva săptămâni după majorat, am început să trag câte o liniuță înainte de muncă. Uneori băgam în loc de cafea.Mă simțeam deștept și îmi ziceam că nu sunt dependent și că pot controla situația, dar la un moment dat am realizat că mă depășește și am hotărât să intru în afaceri ca să-mi schimb atitudinea. Am început să le vând prietenilor, după care am câștigat tot mai mulți clienți. Le-am dat și câtorva prieteni să vândă, dar nu știau să fie discreți, așa că am renunțat. Erau total neglijenți. Apoi am colaborat cu un tip care nu mă cunoștea. Îl foloseam doar pentru distribuție. El doar avea numărul meu și ridica marfa.Încă eram la școală când făceam chestia asta și mai luam câte o liniuță din când în când, mai ales când simțeam nevoia să mă concentrez pentru examene. Într-o zi, am fost neglijent și am tras o liniuță în bibliotecă, în spatele unui teanc de cărți. Zece minute mai târziu, am observat șase gardieni care veneau spre mine și mă arătau cu degetul. Mi-a stat inima în loc. Am fugit până în baia pentru persoane cu handicap și am aruncat cele opt grame pe care le aveam la mine în budă. M-am prefăcut că avusesem o cădere nervoasă, așa că m-au lăsat în pace până la urmă.
Publicitate
Citește și: Viața mea ca dealer de Ecstasy în cluburile anilor '90
28 de ani
Ontario
Vinde MDMALa început, când m-am apucat de treaba asta, clienții mei erau petrecăreții din cluburile din Toronto. Situația s-a schimbat după răspândirea festivalurilor cu muzică EDM. Atunci am început să am tot mai mult succes.În vara anului 2013, am umblat pe la toate festivalurile mari ca să fac vânzare, dar nu puteam să bag foarte multă marfă. Scoteam cam trei sute de dolari la un festival.La Luminato și Digital Dreams am făcut un profit de 1900 de dolari, deci nu mă pot plânge, mai ales că m-am și distrat. La VELD mă așteptam să dau lovitura, așa că mi-am cumpărat niște bocanci Timberland și le-am făcut un compartiment în talpă unde am băgat drogurile. Am fost mândru de operațiunea mea, arăta perfect.Dar când am ajuns la poartă, mi-am dat seama ce varză arătam. Eram în tricou, blugi și bocancii Timberland. N-aveam niciun bagaj, doar o sticlă de apă și un portofel. Nici nu adusesem pe nimeni cu mine. Toată lumea purta haine fluorescente, ochelari de soare haioși, teniși colorați, iar eu arătam chiar dubios prin contrast. Cum am ajuns la securitate, paznicii m-au oprit și mi-au cerut să-mi scot bocancii. Cum nu aveam niciun bagaj la mine, s-au gândit că ascundeam eu ceva.
Publicitate
Citește și: Am petrecut o zi cu un dealer de speed
24 de ani
Ajax, Ontario
A vândut diverse pastile și cocaină. Pe vremuri vindea DMT.Am început să vând când fratele meu mi-a cerut niște Ritalin și i-am zis să ia toată sticla. M-a întrebat: „Tu realizezi cât costă chestia asta, nu?" Și-a cam tăiat craca singur de sub picioare, pentru că aâpână la urmă i-am cerut bani pe ea, dar mi-a deschis ochii. Mi-am dat seama că puteam să vând pastilele pe care le primeam pe rețetă.Nu e ideal să vinzi pastile primite pe rețetă, mai ales dacă ai nevoie de ele, pentru că primești o anumită cantitate pe lună și cererea e foarte mare. Studenții le vor în sesiune, ca să se concentreze mai bine, dar sunt și persoane dependente care nu au curaj să meargă la doctor ca să obțină o rețetă. Lor le vindeam cel mai des Vyvanse sau Adderall, la zece-douăzeci de dolari pastila. Mi le cumpărau pe toate.Era un puștan care îmi cerea pastile mai des decât puteam face rost și într-o zi m-am întâlnit cu el în campus. M-a luat la rost că nu-i răspunsesem la mesaje și am încercat să-l liniștesc pentru că deja ridicase tonul foarte mult. Un polițist era în zonă și s-a apropiat de noi ca să ne întrebe ce s-a întâmplat. Iar nenorocitul ăsta de puștan cordit i-a zis: „Ăsta e dealer de droguri."Polițistul s-a uitat la mine foarte serios, dar nu avea motiv să mă percheziționeze, așa că a început să-mi pună întrebări și să-și ia notițe. Mi-a luat numele și adresa și apoi a plecat. După faza asta, am renunțat să mai vând. Făceam bani buni, dar am hotărât că nu merită riscul. Am căutat pe net ce consecințe ar fi fost dacă m-ar fi prins și m-am speriat. Ăla a fost pentru mine momentul în care m-am întrebat foarte serios dacă merită și am realizat ce mi s-ar fi putut întâmpla. Am preferat să mă opresc.Urmărește VICE pe Facebook .Traducere: Oana Maria ZahariaMai multe despre dealeri pe VICE:
Cum e să fii cuplată cu un dealer de iarbă
Un dealer nigerian de droguri mi-a spus că România e MAFIA
Cel mai mare (fost) dealer de heroină din lume
Un dealer de cocaină din Amsterdam mi-a explicat cum fraierește turiștii