Despre sâni şi corupţie în politica românească

Am postat zilele trecute un mesaj pe Facebook despre Crinuța Dumitrean și mi-au sărit în cap unele femei care s-au simţit direct ofensate de postul meu, făcându-mă misogin. De-a lungul anilor, Crinuța a fost pe rând director la Agenția de Plăți si Intervenție în Agricultură (APIA), vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, la Institutul Național de Administrație, de la Ministerul Administrației și Internelor și preşedintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP). CV-ul ei este OK, are studii de economie şi de drept, precum şi un doctorat în economie.

Numai că, în primăvara lui 2014, Agenţia Naţională de Integritate a găsit-o pe fosta șefă de la ANPR cu 150 000 de euro avere în plus faţă de cât putea să agonisească din veniturile declarate. La începutul lui decembrie, Crinuţa Dumitrean a fost arestată în dosarul în care este cercetată alături de fosta şefă a DIICOT Alina Bica, doi deputaţi şi alte persoane pentru acordarea unei despăgubiri pentru un teren supraevaluat cu 62 de milioane de euro.

Nu înţeleg de ce m-au făcut misogin, pentru că nu e un post în care să se regăsească cele care au comentat. Nu era adresat lor, ci vorbea despre nepotismul din administrația din România. Dar hai să-l analizez, ca apoi să vorbesc despre femeile din politică, despre nepotism, despre injustiţia socială creată de un sistem de tranziţie haotic în care trebuie să ai o pilă sau să cunoşti pe cineva pentru a obţine un job în administraţie.

Da, recunosc, e greu pentru o femeie în politică, dar nu doar în politică şi nu doar în România. În Germania, de exemplu, acolo unde am petrecut un an, femeile se plângeau de cât de greu le este să ajungă profesor universitar. Îmi spunea cineva că sunt slabe şanse, iar sistemul universitar e discriminatoriu. La fel în politica din Italia.

Noi cred că ne mișcăm destul de bine în sensul ăsta, probabil și din cauza lui Iliescu sau a lui Băsescu, care s-au străduit din plin să promoveze femeile în politică. Cu toate astea, zilele trecute, o prietenă făcea o observaţie mişto la discuţia legată de preşedinţii de Consilii Județene (CJ) şi la problemele lor cu justiţia: „Câţi dintre cei 41 de preşedinţi de CJ sunt femei?" Niciunul, şi asta probabil spune multe despre politica discriminatorie de gen de la nivel local şi regional.

Din cele 33 de likeuri primite la post, 13 au fost de la femei, unele dintre ele cu activitate la Bruxelles, ceea ce e ok. În schimb, au fost comentarii destul de multe la adresa mea şi a modului meu de a discrimina.

Prima observaţie este legată de trăsătura fizică a Crinuței. La vremea aceea aveam 27 de ani, eram singur, deci atent la orice detaliu care venea din partea sexului opus. O femeie care poartă decolteuri largi îţi atrage atenţia imediat. Nu am discutat cu ea de multe ori, însă mi-a plăcut ca aspect fizic.

Faptul că a venit în Parlamentul European ca stagiar unde „ nu putea face aşa mulţi bani ca acasă ", unde avea funcţia de director al APIA în 2006, arată cum gândesc unii dintre viitorii lideri din politica românească, care îşi încep cariera în PE. Crinuța nici nu cred că a petrecut mai mult de câteva luni la Bruxelles.

A doua observație, cum că nu sunt membru de partid, nu am lipit afişe şi nu am fost sub aripa protectoare a unui politician, vine din experienţa mea de viaţă. De-a lungul timpului, am vorbit și am contactat parlamentari de la diverse formațiuni pentru un stagiu sau job. Am făcut asta, pentru că aveam colegi din Timişoara sau din orașul german Tübingen care lucrau ca asistenţi şi am zis să încerc şi eu. Nu s-a putut, deşi am vorbit cu toate genurile de europarlamentari: mai tineri, mai deschişi, mai bătrâni şi conservatori, din Vest sau din Est, de etnie maghiară sau români, femei sau bărbaţi.

Asta nu înseamnă că voi, ăştia tineri, care aveţi chef de un stagiu în Parlament, nu aveţi nicio şansă. Şansele sunt însă mult mai mari dacă ești membru al unui partid politic, dacă te-ai implicat în politică, dacă te susţine un politician. De altfel, după câteva luni de colaborare cu un europarlamentar, mi-a zis că nu putem continua, pentru că sunt presiuni de „sus" şi că trebuie să ia pe altcineva.

A treia observație este legată de încheierea postului de pe facebook. Există mulţi tineri în politică şi administraţie promovaţi de oameni care au condus ţara asta în ultimii 25 de ani şi care au făcut parte din structurile feseniste. Mi se pare o ipocrizie să vorbeşti de Ponta sau de Udrea, promovaţi de Năstase respectiv de Băsescu în politica mare şi să nu vezi-observi că aşa funcţionează deocamdată şi sistemul public. Dacă vrem ca lucrurile să se schimbe, trebuie să se schimbe şi aceste practici asemănătoare regimului fanariot.

Politizarea excesivă a poziţiilor publice face ca administraţia să nu fie competentă şi să funcţioneze pe relaţii ca în sudul Italiei şi nu pe merite. Aşa s-a întâmplat probabil şi cu Crinuța, propulsată de Ioan Oltean. Asta e una dintre problemele majore ale României şi când scriu despre ea, îmi sar femeile în cap că sunt misogin. Un bărbat poate distinge într-un interval de câteva minute diferenţa între o piţipoancă sau o femeie decentă. Sunt chestiuni ce ţin de prezenţă, atitudine, îmbrăcăminte, fizic. Nu am ceva cu piţipoancele în general, dar am ceva cu cele care fac politică, susţinute de guşaţi şi burtoşi cu cefe late. Este stereotipul format în ultimii 25 de ani în România. Nu pot spune dacă Crinuţa face parte din acest stereotip, cert este că a avut probleme cu ANI care a declarat-o incompatibilă, iar DNA-ul a arestat-o de curând.

Nu mă deranjează ideea că o fostă Miss ajunge în poziţii cheie, susţinută de un politician și nici că-și pune în evidenţă atuurile fizice. Mă deranjează însă că o doamnă care lucrează la stat avea la 35 de ani un BMW şi un Audi, un teren intravilan în Voluntari de o mie de metri pătrați, 66 de mii de metri pătrați de teren agricol, o garsonieră şi un apartament în Bucureşti.

Urmărește-l pe Grațian pe blogul său sau pe Facebook.

Citește mai multe despre politică:
Filmul despre procurorul Panait, între PR și politică Învață un pic de politică, la naiba
Războiul civil din Siria și arta socio-politică