Am fost la dezbaterea publică, organizată de ministrul Justiției, Florin Iordache, pe tema proiectelor de ordonanță de urgență, care au scos duminică zeci de mii de oameni în stradă, și am plecat la fel de confuză cum am venit în privința intențiilor Guvernului Dragnea-Grindeanu.
În primul rând, structura dezbaterii a fost gândită prost. Iordache s-a arătat interesat să asculte toate punctele de vedere ale actorilor invitați (experți în justiție, în drepturile omului, foști deținuți sau condamnați penali, reprezentanți din ong-uri și presă sau simpli cetățeni cu opinii diverse), fără, însă, a-și expune și el, la rândul său, argumentele pentru care și-a atribuit paternitatea celor două proiecte privind grațierea și amnistia mascată.
Videos by VICE
Strategia lui Iordache nu a fost ciocnirea de idei, ci pasivitatea: ascult argumentele voastre, după care Guvernul va lua o decizie. Ce fel de decizie? „Veți afla la momentul potrivit.”
„Actele normative nu se fac pentru politicieni, se fac pentru a rezolva politica penală a statului. Nu am avut şi nu am în vedere o anumit persoană. În urma consultărilor de astăzi, am nişte observaţii care vreau să fie cuprinse în textul celor două acte normative. Avem propunerea colegilor de la PNL – ca pentru infracţiunile uşoare să fie sistemul cu brăţări”, a declarat ministrul Justiției.
Să fim serioși: toate punctele de vedere – pro sau contra – expuse în sala din Ministerul Justiției sunt poziții regăsite în spațiul public în ultimele săptămâni. Ministrul Justiției, ca orice ministru dintr-un aparat de stat, primește, zilnic, o sinteză cu toate reacțiile din mass-media referitoare la temele care-l vizează.
Să te prefaci că asculți, ca și cum nu ai ști despre ce este vorba, e o dovadă de ipocrizie tipică unui politician. Asta înseamnă să bifezi într-un mod formal o acțiune pentru a strânge niște impresii din partea societății civile.
Citește și: Am citit doctoratul ministrului PSD-ist al Justiției, în care dă citate greșite din Soroș
Poziția ministrului Justiției s-a rezumat în a expune, pe o tablă, niște date despre penitenciarele din România, în special cele cu un grad mare de suprapopulare, și câteva cifre referitoare la condamnările CEDO. Subțire și insuficient.
Expunerea amendamentelor din partea societății civile s-a făcut aleatoriu, după ordinea scaunelor pe care invitații au fost așezați, iar asta a dus la o atmosferă care semăna mai mult cu cea dintr-un tribunal din piața publică. Argumentele juridice venite din partea reprezentanților ONG-urilor, foarte bune, pe fond, care criticau hibele celor două proiecte, alternau cu discursuri emoționale, venite din partea unor personaje cu interese personale directe, fie condamnați pentru corupție, fie rude de deținuți.
Din punctul acesta de vedere, a fost haos. Nu poți pune emoția și rațiunea la aceeași masă și să te prefaci că tragi niște concluzii.
Haiduci, ploșnițe, gândaci și viermi
Am aflat și multe lucruri noi, de pildă, că există o asociație cu numele Asociația Abuzurilor Statului de Drept, al cărui președinte este Corneliu Bălan, fost deputat în perioada ’92-’96, și care luptă cu abuzurile justiției. Povestea asociației am găsit-o aici.
Bălan e, în principiu, de acord, cu cele două proiecte, dar cu condiția să fie discutate în Parlament, „pentru a putea să-și spună părerea și opoziția în mod corespunzător și atunci va dispărea această mișcare a străzii care este necorespunzătoare”.
Un alt bărbat s-a prezentat ca președintele Asociației Haiducilor. Nicolae Mavrodin, condamnat la 7 ani de închisoare pentru evaziune fiscală, a pledat și el pentru legiferarea proiectelor în forma actuală. Ce surpriză!
De aceeași parte a baricadei au fost și reprezentantele FACIAS, apropiate mogulului Dan Voiculescu, care, ca să demonstreze condițiile inumane din pușcării, au adus într-o pungă „ploșnițe, gândaci și viermi”.
Proiectul este unul „șmecheresc”
La dezbaterea au mai vorbit Gigi Becali, personaje cercetate penal, soții sau mame de deținuți, simpli cetățeni care au vrut ca ministrul să le audă părerile și foarte mulți jurnaliști.
Gigi Becali, care are o condamnare penală, pentru care a fost eliberat condiționat, a definit proiectul de grațiere drept unul „șmecheresc”, pentru că cel care a furat un cârnat este la puşcărie, iar un altul care a furat 200 de milioane este graţiat.
„Este un proiect şmechereşte. Vă dau cazul Vişinescu: iese peste trei ani. De aia oamenii ies în stradă. Eu am propus între trei şi patru ani pentru abuz în serviciu. Eu am fost acolo (în penitenciar) şi ştiu. (…) Ăla care a furat un cârnat e la puşcărie, ăla care a furat 200 de milioane este graţiat. Directorii de penitenciare sunt stăpâni de sclavi”, a spus Becali care, după jumătate de oră, a părăsit sala.
Partea rațională a sălii, reprezentată de ong-iști și câțiva jurnaliști, a militat pentru retragerea proiectelor sub forma ordonanțelor de urgență și trimiterea lor în Parlament, în procedură legislativă normală. Voci din sală au cerut ca politicienii, primarii, funcționarii publici sau magistrații să nu profite de grațiere, dacă se va face, sau de alte modificări ale Codului Penal. Iordache a primit și replici dure, cetățeni care i-au cerut demisia și în sală, nu doar în stradă, la proteste.
Citește și: Cum a fost la cel mai mare protest românesc din ultimii 20 de ani care a speriat guvernul
Discursul președintelui Alianței pentru Combaterea Abuzurilor, Codruț Feher, a stârnit aplauze, în timp ce îi explica lui Florin Iordache cum proiectul de ordonanță referitor la modificarea Codului Penal „dezmembrează, eviscerează, distruge, descarnează, face praf abuzul în serviciu” și întoarcea România în urmă cu peste 150 de ani, înainte de Codul lui Cuza.
Vox populi, pro sau contra golirii pușcăriilor
Runda a doua de dezbatere a fost și mai haotică (poți să urmărești aici un live cu circul ăsta): au plecat experții, în schimb, sala s-a umplut de procesomani sau simpli cetățeni. Cei mai mulți, aproape sau chiar la vârsta a treia, au făcut ca dezbaterea asta publică să arate mai degraba ca o ședință de bloc, unde fiecare vine și-și spune of-ul, apoi urcă răcorit în apartamentul lui, fără însă să fi găsit vreo soluție la problemă.
O doamnă, care ar fi făcut afaceri cu Dan Adamescu, spunea că ar fi avut la viața ei peste opt sute de procese din simple neînțelegeri cu oamenii – nu, nu era Paula Iacob, iar un alt domn – probabil procesoman, de profsie, în jur de trei sute.
Citește și: Politicienii-infractori din România pe care grațierea dorită de PSD i-ar scăpa de pușcărie
Constantin Sima, procurorul numit Secretar de stat în Ministerul Justiției, avea ceva din paloarea și inflexibilitatea unei figuri de ceară, în timp ce oamenii țineau discursuri care depășeau rostul și scopul dezbaterii.
Pensionarii au fost polarizați: unii i-au reproșat ministrului că nu își doresc legi care să avantajeze clasa politică, alții, din contra, susțineau proiectele inițiale.
O doamnă care s-a prezentat mamă de deținut, trimis la închisoare pentru că a furat trei mașini, i-a cerut ministrului să se aplice grațierea, în hohotele din sală.
„Iohannis vrea să-i pună pe oameni la zid și să tragă în ei! Dați amnistie, că am un băiat care a furat trei mașini. Dar a furat de foame, domnule, și face 23 de ani pușcărie!”
Replica pentru ministru a venit din partea unei pensionare, care s-a opus vehement proiectelor:
„Văd că arătați poze cu celule din pușcării. Acolo stă și Voiculescu sau are condiții speciale? Că nu cred că e coleg cu băiatul doamnei care a furat trei mașini.”
După patru ore de dezbateri, fiecare a părăsit ministerul la fel de nelămurit cum a intrat, poate doar cu convigerea că, după două proteste mari în stradă și atâtea critici în spațiul public, a fi ascultat de către un minitru al Justiției pasiv e și asta o mare chestie în perioada Guvernului Dragnea-Grindeanu.
Citește și alte materiale despre grațiere:
Tot ce trebuie să știi despre cum vrea Guvernul Grindeanu – Dragnea să elibereze deținuții
Ce poezii ar putea să scrie românii celebri de la puşcărie
Fotografii cu câinii care-au ieșit să instige la protest, după ce-au primit bani de la Soroș
Urmărește live-ul nostru de la dezbatere:
