Donald Trump habar n-are să dea mâna!

Ok, deci aveam douăzeci de ani și iubita mea m-a dus acasă la ea să-l cunosc pe taică-su. Toate bune și frumoase, cu excepția faptului că a trebuit să merg în Dudley, cel mai gri și borât oraș pe care l-am văzut vreodată. Dar cu o săptămână înainte de asta, tipa mi-a zis, pe un ton conspirativ, șoptit: „Ai grijă, că lui taică-miu i se par importante strângerile de mână." Așadar, am aflat că taică-su, un tip rotunjor și chelios care își cumpăra câte un televizor nou în fiecare an și o mașină nouă odată la trei ani și citea tabloide și era împotriva construirii unei moschei în cartier, avea de gând să mă judece în funcție de tăria și hotărârea cu care îi strâng mâna.

Nu știu câți tați ai cunoscut, ca tip, la viața ta, dar ăsta e un tipar clasic: tații, care sunt bătrâni și și-au pierdut masculinitatea, au burtă și chelie, amărâții, și-au pierdut toată puterea. Dar dacă se ivește vreo ocazie să și-o manifeste, o să profite de ea la maximum. Așa că dau importanță strângerilor de mână, ca și cum ar conta.

Ce să fac și eu, în cazul ăsta? Am citit câteva articole din revistele pentru bărbați despre cum să strângi mâna, am exersat cu câțiva prieteni timp de o săptămână și i-am oferit la fraier o strângere de mână impecabilă: fermă, de două ori în sus și-n jos, cu contact vizual. Strângerea de mână perfectă.

Și acum te rog să-mi explici și mie: Ce pula mea e asta?

Prima secundă e așa: „Prietene, vezi să nu te dezechilibrezi, căci eu am brațe scurte și mici ca un tiranozaur."

A doua mișcare e…cum să zic…îl bate cu palma prietenește ca pe un cățel care ți-a adus bățul pentru ultima oară pentru că urmează să-l eutanasiezi. „Bravo, bravo, bun băiat, adio, te iubesc."

A treia secțiune a strângerii de mână transmite: „Ăsta e brațul meu. Îl vreau. Acum e brațul meu. Mi se zice Donald Trump Trei Brațe."

În fine, am stabilit că strângerile de mână nu sunt importante. Dar asta nu e strângere de mână, e un câine care nu vrea să lase mingea. Dacă eu, care sunt, practic, un idiot, am învățat să strâng mâna, Trump de ce nu poate?

După cum explică Mashable, Trump are antrenament pentru asta: dincolo de metoda „smucește și tragi" pe care o folosește ca să-și impună puterea, a făcut și cretinătatea asta în prima serie din Ucenicul:

Iar asta e pur și simplu o tâmpenie rară:

Toate acestea confirmă teoria că Trump nu e om, ci de fapt un robot făcut de tipii răi în Al Doilea Război Mondial. Robotul are și el o vârstă și a început să dea erori: ticurile umane care l-au făcut până acum să pară om au început să fie dubioase. Știu că tocmai am inventat teoria asta, dar cred că stă în picioare – corpul lui Trump chiar arată ca o cutie care ar putea conține diverse elemente robotice și motorașe în loc de organe; părul arată ca o perucă veche uitată în pod. Și mai e și fascist.

În fine, să recapitulăm: Președintele Statelor Unite nu poate executa frumos o funcție umană simplă pe care o face fiecare când semnează un contract sau când îi mulțumește unui amic pentru ceva sau când se întâlnește cu prietenii la bere. Nu ți se pare sinistru? Mie mi se pare cam sinistru. Hai noroc! Să bem zilnic pentru următorii patru ani.

@joelgolby

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia