Am fost în Crevedia, unde oamenii trăiesc între revoltă și teamă. „La ce ne întoarcem? La balamuc”

Exploziile la stația GPL din Crevedia din 26 august, în special a doua, s-au simțit ca un cutremur. Pe lângă casele din apropiere distruse au fost geamuri sparte și obiecte căzute și prin casele altora. Două persoane au murit în primele 24 de ore – soț și soție, el fiind autorul mai multor reclamații că ceva nu e în regulă la stația GPL. 

După mai bine de 48 de ore de la explozii, Ministerul Sănătății a anunțat că 17 pacienți dintre cele 56 de victime preluate de spitale au fost externați. 24 de pacienți, internați în București, sunt în stare medie sau ușoară. În străinătate au fost transferați 12 pacienți. Nouă pacienți sunt în stare critică, intubați și ventilați mecanic.

În Crevedia, mai bine de un kilometru din drumul național pe care era stația GPL e închis circulației. Am fost acolo să vedem cum trăiesc oamenii ca să nu știe doar ei problemele de care tot s-au plâns, dar le-au fost ignorate.

Probabil vei auzi des zilele astea primari, președinți de consilii județene, miniștri și alții cum zic că se ocupă, se rezolvă, nu se știe mai multe. Doar că oamenilor le rămân tot promisiunile, speranțele și umorul. Sau, cum a zis-o Ionuț Doldurea, proprietarul firmei, „așa a vrut Dumnezeu”.

Aproape de 12.30, în fața căminului cultural din Crevedia au apărut Corneliu Ștefan, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, împreună cu primarul Florin Petre. Te-ai gândi că într-un context ca ăsta oamenii să-și asume responsabilitatea pentru tragedie, dar, supriză, nu a fost cazul de așa ceva. Florin Petre, aflat la al doilea mandat, a răspuns la mai toate întrebările jurnaliștilor cu nu știu și nu am văzut. 

Nu a venit nicio sesizare la primărie, deci nu a știut ce se întâmplă, a văzut doar „o cisternă parcată din când în când”. 

Poarta era închisă, atunci ce să caute dincolo de ușă? 

Din câte am observat în orele pe care le-am petrecut în Crevedia, toată comuna știa, mai puțin el – dar, ce-i drept, primăria e în partea cealaltă. Cât despre vinovat, acesta a zis doar de „patronul firmei”. Președintele Klaus Iohannis, aflat la Spitalul Floreasca pentru a vizita victimele exploziilor, a spus că ​​„nu poate să accepte explicații de genul că pe noi nu ne-a sesizat nimeni”.

Rămâne de văzut ce se va întâmpla mai departe. Până atunci, rămâne și ce-au zis oamenii din Crevedia.

Oamenii au fost mutați din casele distruse de explozii și stau acum la căminul cultural. O femeie de-acolo era fericită, și poate chiar șocată, că alții le sar în ajutor. „Chiar nu m-am simțit niciodată așa ocrotită, cum să zic, să-ți aducă toată lumea de toate. Mă simt copleșită”, a spus ea, apoi și-a amintit situația în care e. „În mașină am actele cele mai importante. Mai vorbesc cu vecinii. Vorbim despre ce o să găsim acasă fiecare.”

O altă femeie a obosit cu atâtea interviuri date televiziunilor. Totodată, nu mai vrea să vorbească și pentru că „zice prostii” și după cine știe cum se înțelege.

Ce-i drept, sunt în situația în care primarul sau altcineva s-ar putea supăra și după să îi lase să se descurce cum pot. Teama ei e împărtășită și de un bărbat. Lumea din Crevedia e mică și primarul e încă primar. 

Același bărbat, care are cam 30 de ani, a fost și vesel, și trist că o duc bine câinii lui. „Am scos tot din congelator și le-am dat lor. Au mâncat acum mai boierește ca niciodată.” Apoi și-a amintit că asta e doar o parte a poveștii. „Se termină situația și noi la ce ne întoarcem? Balamuc, că acolo nu mai e nimic. Când au venit miniștrii, am aflat din ce s-a postat pe internet decât de la ei.”

La prima explozie a pierdut toate geamurile casei. „De disperare, am luat furtunul și m-am dus să stropesc porumbul care ardea. Când focul a ars cablurile de înaltă tensiune mi-am dat seama ce s-a întâmplat și că e nasol.”

N-au apucat să-și ia mare lucru cu ei când i-au evacuat jandarmii. El s-a mai dus pe furiș acasă, să vadă ce s-a ales de gospodărie și să hrănească animalele, dar atât. 

Pe la 11.30 s-a dat „alarma” că vine și primarul la cămin, însoțit și de președintele consiliului județean Dâmbovița. „Televiziunile mai târziu, acum discută cu noi, că noi avem probleme”, a rezumat momentul unul dintre bărbații cazați la cămin. 

Într-adevăr, au discutat întâi cu ei, dar cu ușile închise. 

Blocajul făcut de Poliție ca să nu treacă decât cei care locuiesc în perimetrul închis are o însemnătate aparte: e fix lângă restaurantul în care, în seara exploziilor, acolo era o nuntă care a și continuat în noapte. 

Acum, restaurantul e punct de oprire pentru clienții vechi și jurnaliști. Deja oamenii se știu pe numele mic. 

La o masă din local s-a discutat un sfert de oră altă teorie a focului: nu țigara, ci roata încinsă. Angajații stației GPL s-au apucat să mute gazul dintr-o cisternă în altele după ce un șofer a venit cu o roată blocată. În fine, nici procurorii n-au spus mai multe, dacă au alte piste. 

Lângă restaurant e și un magazin. Una dintre vânzătoare locuiește la vreo 25 de kilometri distanță și face naveta în fiecare zi. A simțit explozia de-acasă. Duminică a venit la muncă pe câmp, că drumul era închis. 

Pe străzile din Crevedia pe care te poți plimba dai de oameni dispuși să vorbească despre momentul care tocmai a schimbat viața comunității. 

Una dintre femeile pe care le-am întâlnit în oraș a fost rănită la explozie. A ieșit să se uite și acum s-a ales cu mâna în ghips, tratată la București. Stă într-un bloc de două etaje, fără canalizare, dar cu fosa plină de mai vechile promisiuni ale primarilor.

Când s-a dus în stradă să afle ce se întâmplă, a văzut patru pompieri care au căzut în fața ei. „Oamenii ăștia au venit să ne salveze și au ajuns să moară aici.”

Primarul s-a tot apărat, și în vizita la căminul cultural, și cu alte ocazii, că n-are plângeri înregistrate la Primărie. Doar că oamenii știu că le-au făcut, și verbale, și scrise. Mulți au spus că se simțea miros de gaz cu o săptămână înainte, iar curtea celor doi care au murit era mereu „stropită” de gaz. La reclamații nu le-a răspuns nimeni și acum oamenii cam simt că primarul o dă din colț în colț.

O femeie rezumă chestiunea stației „închise”: „Au închis, adică nu s-a mai dus lumea să încarce butelii acolo, dar ei, de fapt, au închis porțile și făceau șmecherii.”

Crevedia intră astfel pe lista neagră de tragedii din România. Și, probabil, nouă tuturor ne va rămâne în minte cu un fel de avertisment: data viitoare să fim mai atenți, data viitoare să nu mai permitem. Dar e posibil să fi găsit mai bine concluzia în ce ne-a zis o altă locuitoare din Crevedia: „Legile nu sunt făcute pentru ăștia ca noi care stăm pe bancă și sperăm să nu cadă blocul.”