Jurnalul de Duminică

Focarul de coronavirus din Țăndărei n-are legătură cu etnia, ci cu eșecul statului român

În orașul în care 25 de traficanți de copii scapă, te aștepți ca autoritățile locale să aibă vreun cuvânt de zis?

de Gelu Duminică
06 Aprilie 2020, 8:21am

Un militar patrulează pe străzile din Țăndărei, unde s-a instituit carantina totală, sâmbătă, 4 aprilie 2020. Decizia a fost luată după ce 31 de persoane din totalul de 48 din județul Ialomița, confirmate cu COVID-19, sunt din Țăndărei. Fotografie de Alexandru Dobre / Mediafax Foto

Din 4 aprilie, Țăndărei a fost plasat sub carantină, conform Ordonanței Militare nr.7., după ce orașul a devenit focar de infecție cu noul coronavirus. Astfel, armata păzește acum intrarea principală dinspre Slobozia, iar echipaje de poliție și jandarmerie se află în centrul orașului pentru a-i ține pe oameni în case. În județul Ialomița, din cele opt decese, șapte sunt din Țăndărei, iar cel puțin 37 de oameni au fost confirmați cu virusul SARS-Cov2 tot în oraș.

Aici s-au întors aproximativ opt sute de români care lucrau în străinătate. Mulți dintre aceștia n-au respectat izolarea la domiciliu sau carantina. În urma focarului din Țăndărei, atât presa, cât și comentarii furibunde din social media îi acuză pe oamenii de aici pe criterii etnice. Așa că vreau să-ți descriu pe scurt, cam ce a dus la situația actuală din Țăndărei, oraș în care se face trafic cu copii la nivel global, dar autoritățile din România în achită pe inculpați.

***

În comunitatea de la Țăndărei sunt două categorii de romi: cei bogați, care sunt mână-n mână cu toată conducerea localității, și ăia super amărâți care locuiesc în cartierul Stachina. Ăia bogați, care sunt destul de puțini față de restul, stau în super case cu porți de nichel și au super mașini parcate în fața caselor. De zeci de ani, au fost de-a dreapta politicienilor locali în mai toate campaniile electorale și nu de puține ori, sunt protejați sau chiar coordonați, de către aceștia.

Majoritatea romilor din oraș sunt săraci și stau în vechiul cartier în case foarte mici, cu străzi desfundate. Acum mai bine de zece ani, când am fost prima dată acolo, comunitatea nu era racordată la rețeaua de apă potabilă, școala din comunitate fusese desființată și mai toți, în afară de bătrâni, erau „la muncă” în străinătate. Primăria avea proiecte europene pentru „integrarea romilor” săraci, în parteneriat cu unele asociații făcute cu romii bogați, în care nu muncea niciun om din Strachina. Peste alți câțiva ani, proiectele în cauză au fost considerate „cu cântec” de către Comisia Europeană și banii au fost ceruți înapoi. De la bugetul de stat, bineînțeles.

Despre rețelele de trafic din zonă, nimeni din instituțiile locale nu știa și nu a făcut vreodată ceva, chiar dacă lucrurile erau evidente pentru toți localnicii. Poate nu întâmplător, atunci când s-au făcut arestări în zonă, operațiunea DIICOT a fost coordonată și implementată direct de la București. Printre cei arestați au fost și câțiva funcționari publici care se presupunea că i-au ajutat pe traficanți, dar și mulți „șmecheri” locali. După un proces care a durat aproape zece ani, în care au beneficiat de apărarea unuia dintre cei mai scumpi și influenți avocați din România, toți, chiar absolut toți, au scăpat basma curată. Din punctul meu de vedere, au scăpat pentru că au devenit intangibili pentru toți cei din sistem datorită „serviciilor” pe care le fac pentru cei cu adevărat șmecheri care-i protejează și coordonează. Dar aceasta este evident o presupunere. Adevărul probabil nu se va afla prea curând.

În momentul în care aceștia au înfrânt sistemul juridic, șmecheria șmecherilor locali a devenit absolută. Cei de la nivel local nu au mai avut curajul să le facă și să le zică nimic (nu că ar fi făcut-o înainte), pentru că ei au dovedit că sunt cei care, indiferent ce se întâmplă, scapă. Dacă au scăpat atunci când au fost acuzați de trafic de persoane, de deținere de armament de luptă și de cămătărie, dacă au reușit să transforme un AK 47 în armă de vânătoare pentru care aveau permis, dacă au reușit să rămână liberi chiar și în ciuda presiunii Marii Britanii etc., oare cine mai îndrăznește să le spună ceva pentru că nu respectă regulile de izolare?

Cine va avea curaj să le spună ceva când pentru ei au intervenit, ori de câte ori a fost nevoie, adevărații șmecheri, ăia care, dacă vor, pot zbura din funcție pe oricine?

Cazul de Țăndărei nu este despre o etnie anume. Cei care văd doar asta își arată limitele lor tratând etnic ceea ce nu este etnic. Ceea ce s-a întâmplat acolo în ultimele trei săptămâni, de când starea de urgență a fost declarată, îți arată ce se poate întâmpla când statul eșuează și când instituțiile lui sunt conduse de oameni controlabili. E despre cei care se cred deasupra tuturor și care și-au demonstrat în ultimii ani că legea, regulile și procedurile sunt pentru proști, și că ei, șmecherii, au propriile reguli. Fix așa au gândit și cei care, având același tip de comportament, resorturi mentale și spate politic, au închis, prin inconștiența lor, spitalul Gerota și Municipiul Suceava.

Nimeni nu ar fi îndrăznit vreodată să nu respecte niște reguli impuse în situație de criză dacă, în situație pe „pace”, regulile și normele ar fi fost cele care ne-ar fi guvernat și ghidat comportamentul social. Zilnic vedem oameni care parcheză pe treceri pe pietoni sau pe locul persoanelor cu dizabilități; vedem, mai mult decât ne-am dori, încălcări evidente ale regulilor de circulație de către niște bizoni care conduc mașini scumpe și care consideră că valoarea mașinii lor le dă dreptul să se comporte ca și cum și-au cumpărat stradă proprie.

Nu cred că există om în România care să nu poată povesti despre un caz în care cineva a primit un „beneficiu”, pe care sigur nu îl merita, doar pentru că a fost tupeist, a ridicat vocea mai tare sau a arătat vreo legitimație și a pronunțat un nume de familie care l-a transformat în intangibil. Mai toți am văzut cum unii nu stau la rândul de la ghișeu la care noi trebuie să stăm, cum alți primesc zeci de milioane de euro pe terenuri care nu le-au aparținut vreodată și cum cei mai mulți politicieni din vârf sunt milionari în euro, chiar dacă au muncit o viață întreagă la stat. Piețele sunt pline de oameni, bătrâni peste 65 de ani ies pe străzi la orice oră, tineri care ies cu peștele viu la plimbare și zeci de mii de indivizi care primesc amenzi pentru că nu respectă regulile obligatorii.

Și în țara în care se întâmplă toate astea, și multe altele, sunt voci care vorbesc despre romii care nu respectă regulile impuse în carantină? Nu e ciudat să ne infieram pe cei de la Țăndărei și să nu spunem nimic despre doritorii de grătare de la Pădurea Băneasa? Nu e absurd să nu discutăm despre cauzele profunde și să analizăm efectele comportamentului nostru social, considerînd că doar ei, romii, nu respectă regulile?

Eu unul îmi doresc să nu tratăm etnic ceea ce nu este etnic, pentru că riscăm să ne ducem pe o pistă profund falsă. Ideea este că trebuie să avem norme și reguli care să fie respectate de toți, fie pentru că le înțeleg și internalizează, fie pentru că avem instituții puternice și capabile să le aplice în mod egal și echitabil tuturor cetățenilor.

Iar pentru asta trebuie să punem toți umărul, deopotrivă!

Editor: Iulia Roșu

Tagged:
opinie
Coronavirus
discriminare
Tandarei