ce e ignoranta deliberata, ignoranta versus cunoastere
Fotografie de Martin Harvey via Getty

De ce ne place să fim ignoranți

Vrei să știi ce cadou o să primești de ziua ta? Vrei să primești spoiler la un film? Vrei să știi când o să mori? Studiul despre ignoranța deliberată dezvăluie subiectele despre care oamenii nu vor să știe nimic.

În timpul Războiului Rece, în Germania de Est, poliția secretă Stasi îi monitoriza pe cetățenii Republicii Democrate Germane cu ajutorul a zeci de mii de „colaboratori neoficiali”.

Aceștia erau oameni obișnuiți care dădeau informații despre vecinii, prietenii și rudele lor. Prin 1989, existau 189 de mii de astfel de informatori, câte unul pentru fiecare nouăzeci de persoane din Germania. Un informator care uda plantele unui prieten a descoperit că acesta avea un brand de budincă din Germania de Vest, așa că a anunțat Stasi, conform Der Spiegel. Prietenul respectiv a fost dat afară din armată „iar familia lui a devenit extrem de săracă”.

Publicitate

După reunificarea Germaniei în 1990, dosarele Stasi au fost dezvăluite publicului și toată lumea a putut afla dacă cei apropiați i-au trădat. Mulți nici nu au vrut să știe.

Cei care nu și-au deschis dosarul au ales ignoranța deliberată, conform lui Ralph Hertwig, un psiholog de la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană care a studiat deciziile pe care le-au luat oamenii cu privire la dosarele Stasi și care e coeditor al cărții din 2021 Deliberate Ignorance: Choosing Not to Know.

Căutarea de informații e considerată adesea un lucru bun – ar trebui să vrem să știm lucruri și, de câte ori avem ocazia, căutăm informații. Dar multor cercetători, precum Hertwig, le place să studieze ceea ce nu vrem să știm.

Motivele pentru care oamenii au hotărât să rămână ignoranți cu privire la dosarele Stasi au fost diverse, conform spuselor lui Hertwig. Unii s-au temut că o să afle că o persoană dragă i-a spionat. Alții s-au temut că nu vor mai putea avea încredere în nimeni niciodată. Sau că își vor pierde încrederea în abilitatea lor de a discerne caracterul oamenilor.

Ignoranța deliberată nu e rară. E un instrument mintal pe care îl folosești des în viața ta, chiar și în afara situațiilor extreme de război. Are și multe beneficii: te ajută să îți reglezi eficient emoțiile, pentru că le elimină pe cele negative și le prelungește pe cele pozitive. E un mod de a îți menține credințele despre tine și alții, poate fi un mecanism pentru imparțialitate sau pentru spulberarea prejudecăților sau un mod de a evita să fii copleșit/ă când ești bombardat/ă cu informații.

Publicitate

Dar în alte cazuri, tendința spre ignoranța deliberată are consecințe, mai ales pe timp de pandemie și într-o eră a dezinformării. De exemplu, dacă o persoană alege să nu știe că e infectată cu Covid sau că încălzirea globală a atins cote periculoase, asta poate duce la efecte grave pe termen scurt și pe termen lung pentru cei din jurul lor. Așa cum avem nevoie să înțelegem motivele din spatele curiozității și ale dorinței de informare, avem nevoie să înțelegem și de ce oamenii nu vor să știe anumite lucruri.

Ideea că oamenii se nasc cu o sete insațiabilă de cunoaștere e foarte înrădăcinată în cultura noastră. Apare peste tot în istoria gândirii occidentale, începând cu Aristotel care susține că toate ființele umane sunt însetate de cunoaștere, a zis Hertwig.

Se spune des că ignoranța e un viciu, iar cunoașterea o virtute. „În faimoasa alegorie a peșterii lui Platon, găsim această opoziție între ignoranță, care e reprezentată de întunericul din peșteră, și cunoaștere – spațiul luminat de adevăr”, a zis Ekaterina Kubyshkina, epistemolog și logician la Universitatea Campinas din Brazilia.

Când cunoașterea e ilustrată astfel, bineînțeles că ignoranța e percepută ca pasivă sau leneșă. „Asta e conotația ignoranței, că oamenii ignoranți ar fi inerți, niște putori pe plan intelectual”, a zis Hertwig.

Dar conceptul de ignoranță deliberată schimbă această percepție: E o alegere activă, ca atunci când iei o decizie sau îți dorești să afli ceva. Chiar și cei renumiți pentru dorința lor de cunoaștere au dat dovadă de acte de ignoranță deliberată. Când James Watson, unul dintre oamenii de știință care au descoperit structura ADN-ului alături de Francis Crick și Rosalind Franklin, și-a analizat propriul genom, a cerut să nu i se dezvăluie dacă are o anumită genă care era asociată cu boala Alzheimer.

Publicitate

Ce lucruri nu vrem să știm? Există mai multe trăsături comune la aceste lucruri. Dacă informația le strică viitorul, oamenii nu vor să o știe. De exemplu, un spoiler. Există cel puțin un caz în care o persoană a fost atacată pentru că a dat un spoiler la Avengers: Endgame.

Jennifer Howell, psiholog la Universitatea din California, Merced, a testat chestia asta în laborator și a descoperit că atunci când oamenii se uită la un clip, optzeci la sută dintre ei nu vor să li se spună cum se termină clipul când sunt pe la jumătate. Un alt fel de spoiler: un grup semnificativ de persoane nu vor să știe sexul copilului lor înainte ca acesta să se nască.

Howell a mai descoperit că sunt multe lucruri pe care oamenii nu vor să le știe despre partenerii lor: aproximativ 75 la sută dintre participanții la studiu au zis că nu vor să știe dacă partenerul s-a gândit vreodată să îi înșele, chiar dacă nu a mers până la capăt. Alți patruzeci la sută au zis că nu vor să știe dacă partenerul lor e rasist, sexist sau homofob (și nu știau la momentul respectiv).

Publicitate

Mulți studenți nu au vrut să știe dacă alții îi găsesc sau nu atractivi, când li s-a spus că o fotografie cu ei a fost încărcată pe un site unde oamenii au votat dacă sunt sau nu sexy. Când vine vorba de părinți, cei mai mulți oameni nu vor să știe nimic legat de masturbare. „Practic, nu vrem să întinăm imaginea părinților sau să îi vedem altfel decât ne-am obișnuit”, a zis Howell. Mulți oameni nu au vrut să știe nici dacă părinții lor au vreo tulburare mintală.

În cadrul unui studiu din 2017, psihologii au descoperit că între 85 la sută și nouăzeci la sută dintre spanioli și germani nu voiau să știe când o să moară sau dacă o să divorțeze.

Un procentaj mai mic, între patruzeci și șaptezeci la sută, nu voiau să știe ce vor primi de Crăciun sau care e scorul unui meci de fotbal pe care îl rataseră. Când au fost întrebați dacă ar vrea să știe dacă un safir pe care l-au cumpărat din Sri Lanka cu două mii de euro e contrafăcut, 48,6 la sută dintre participanți au zis nu și 51,4 la sută au zis da.

În general, ignoranța a fost mai răspândită decât dorința de cunoaștere în cadrul studiului: doar unu la sută dintre participanți au zis că vor să știe absolut totul.

Gerd Gigerenzer, psiholog la Max Planck Institute for Human Development și coautor al studiului din 2017, a sugerat că „teoria regretului” ar putea explica alegerea ignoranței deliberate. Ignoranța evită sentimentele negative cauzate de cunoaștere, de informații pe care mai târziu s-ar putea să regreți că le știi.

Publicitate

Hertwig și colegul lui, Cristoph Engel, au stabilit că există șase motivații pentru ignoranța deliberată. „Dintre cele șase, cea mai importantă e că ignoranța deliberată e o modalitate puternică de a regla emoțiile negative anticipate”, a zis Hertwig. Un alt factor e că unele informații îți pot amenința perspectiva asupra vieții sau asupra ta. Ignoranța deliberată te ajută să-ți urmezi în continuare credințele la care ții.

Poate că e ok să nu știi nimic despre preferințele părinților tăi legate de masturbare. Dar Howell studiază și ce înseamnă asta în situațiile în care evităm informațiile legate de sănătate. Aproape oricine are un prieten sau o rudă care evită să meargă la doctor sau să-și facă analizele. Unele persoane nu merg la doctor din cauza costurilor sau pentru că nu-și fac timp. Ignoranța deliberată înseamnă să nu mergi de teamă că vei afla lucruri neplăcute despre sănătatea ta.

Într-un studiu din 2016, 39 la sută dintre participanți au zis că preferă să nu știe ce șanse au să dezvolte cancer. Un studiu similar a arătat că 21 la sută dintre studente și 24 la sută dintre femeile cu vârste peste 35 de ani ar prefera să nu știe ce risc au să dezvolte cancer la sân. Doar între 10 și 15 procente dintre persoanele cu risc să dezvolte boala Huntington au ales să-și facă teste genetice ca să afle dacă vor face boala.

Publicitate

„Unele persoane nu vor să știe dacă vor dezvolta o boală genetică fatală în tinerețe. Nu vor să trăiască în teamă”, a zis Stephan Lewandowsky, profesor la Universitatea din Bristol. 

Creșterea numărului de teste genetice a deschis un nou domeniu de subiecte despre care oamenii nu vor să aibă informații, cum ar fi membri ai familiei despre care nu știau. În loc să insiste că ar trebui să știm totul, cercetătorii și bioeticienii au propus paradigma „dreptului de a nu ști”, pe motiv că e alegerea unei persoane dacă vrea să nu știe anumite informații despre ea însăși.

Unele persoane au o tendință mai mare spre ignoranța deliberată. Hertwig a descoperit că, cu cât o persoană e mai în vârstă, cu atât va tinde să aleagă ignoranța, pentru că e mai pricepută în această strategie de reglare a emoțiilor sau pentru că s-a mai ars, în trecut, când a știut prea multe informații.

Oamenii care se descriu ca fiind deschiși la experiențe noi au o tendință mai mică de a alege ignoranța deliberată. În studiul lui, Gigerenzer a descoperit că persoanele cu nivele mai mari de ignoranță deliberată nu suportă să-și asume riscuri, pentru că vor să evite regretul pe cât posibil. Aceste persoane au tendința să își facă asigurare de viață și de sănătate și merg mai des la biserică. (Cum acest studiu a fost efectuat în Europa, Gigerenzer a zis că nu e sigur care e situația în Statele Unite.) 

Publicitate

Cultura în care trăiești influențează și subiectele cu privire la care vrei să rămâi ignorant, a zis Karen Huang, etician la Universitatea Georgetown. De exemplu, culturile în care sunt la modă petrecerile în care se dezvăluie sexul unui viitor bebeluș încurajează ignoranța deliberată cu privire la acest subiect. Într-o cultură în care sexul bebelușului e mai puțin important, oamenilor le pasă mai puțin de asta.

„Are sens și să vrei să știi, și să nu vrei să știi”, a zis Gigerenzer.

Cei care studiază ignoranța deliberată nu vor să demonstreze neapărat că ignoranța e rea și lucrează împotriva noastră – dimpotrivă, în multe situații, evitarea cunoașterii e o dovadă de adaptabilitate, conform Laurei Schmid, cercetătoare doctorandă la Institutul de Știință și Tehnologie din Austria.

Ignoranța poate fi folosită deliberat pentru a proteja oamenii, pentru a elimina stereotipurile sau pentru păstrarea flexibilității, a zis Lewandowsky. Asta e premisa și în cazul testelor clinice la care participanții rămân ignoranți de bună voie cu privire la anumite detalii cheie ale studiului. Jurații sunt eliminați dacă au informații preliminare despre un acuzat.

Filarmonica din New York și alte grupuri muzicale au impus audiții pe nevăzute, ca să își diversifice membrii. Când oamenii au dat probă fără să fie văzuți, numărul femeilor din orchestre a crescut.

Publicitate

Filosoful John Rawls a făcut un experiment de gândire pe care l-a numit vălul ignoranței, în cadrul căruia a propus ideea că, dacă oamenii ar stabili principiile guvernatoare ale unei societăți fără să știe care ar fi statutul lor în societate, ar face legi mai corecte.

Asta s-a dovedit deja: Când oamenilor li se cere să-și imagineze că nu știu ce statut ar avea – cum ar fi clasa, rasa, genul – aceștia au tendințe mai mari să doneze la organizații caritabile și să susțină politici utilitare autonome.

Probabil că există atât ignoranță virtuoasă deliberată, cât și vicioasă, a zis Pierre Le Morvan, filosof la Colegiul din New Jersey, care studiază epistemologia sau știința cunoașterii. „Există și cazuri de ignoranță deliberată în care oamenii nu vor să știe ceva pentru că e inconvenabil și îi face să își chestioneze anumite practici”, a zis Le Morvan.

Martin Hellwig și Anat R. Admati au scris în 2013 despre cum, după criza financiară din 2008, „ignoranța deliberată i-a ajutat pe bancheri și legislatorii să ignore riscurile în care s-au angajat, să evite criticile și să stopeze reforma”, a scris Gigerenzer. Un manager al unei companii s-ar putea să nu vrea să știe nimic despre contabilitate, pentru că nu vrea să știe despre posibile fraude, a zis Lewandosky. Studiile arată că aproape zece la sută dintre persoanele care își fac testul HIV nu se întorc să afle rezultatele.

Publicitate

În aceste situații, ignoranța deliberată e problematică – nu ignoranța în sine, ci funcția ei și efectele ei asupra altora. „Nu vreau să știu pentru că nu vreau să-mi distrug viața”, a zis Schmid. „Pe de altă parte, să nu știi și să continui să alegi să nu știi îi poate afecta pe alții.”

În timpul pandemiei, tendința de a ignora deliberat informațiile a devenit tot mai răspândită. De curând, când s-a scurtat perioada de izolare de la zece la cinci zile, nu i se mai cerea individului bolnav să își facă un test Covid înainte să iasă din izolare. Dacă o persoană hotăra să nu-și mai facă testul și să iasă din izolare fără să știe dacă e pozitiv sau negativ, atunci se putea întoarce în lume cu consecințe necunoscute.

Cum a zis Trump la un moment dat: „Motivul pentru care avem atâtea cazuri e că facem atâtea teste”. Așa e, dar o fi mai bine să nu știm mai mult?

Când decizi dacă ar trebui sau nu să alegi ignoranța în privința unui subiect, Hertwig îți sugerează să te ghidezi după principiul filosofului John Stuart Mill: în cazul în care comportamentul tău le face rău altora, atunci riscă să fie neetic. E important să alegem ignoranța în mod înțelept, fără să aibă un impact negativ asupra altora.

Și e important să accentuăm că ignoranța deliberată e o alegere activă, așa cum au dovedit dosarele Stasi. Hertwig a mai oferit un exemplu: Să zicem că dai peste jurnalul unui prieten apropiat. Ai fi tentat să îl citești? Sau ai rezista tentației și ai rămâne ignorant cu privire la conținutul lui, ca să îi protejezi intimitatea prietenului?

Publicitate

„Ignoranța poate fi opusul lenei, pentru că necesită autocontrol”, a zis Hertwig.

„În era suprainformării, poate fi util să te protejezi de fluxul enorm de informații, ca să te poți concentra pe ce ai de făcut”, a continuat el.

Majoritatea cunoaștem termenul de gândire critică, dar Hertwig a sugerat o alternativă la asta: ignoranța critică, prin care alegem în mod activ să nu ne informăm despre un anumit conținut. Hertwig a fost inspirat de lucrările lui Eric Wineburg, un om de știință de la Stanford, care a studiat citirea laterală. Acesta e un proces pe care îl folosesc persoanele care verifică veridicitatea unui conținut. În loc să citească site-ul ca să îi verifice credibilitatea, citesc despre site pe alte surse.

Howell recomandă ca atunci când vrei să alegi sau nu ignoranța, ai putea să faci o listă cu pro și contra, în loc să decizi intuitiv.

În Grecia antică, Oracolul din Delphi a anunțat că a stabilit că Socrate e cel mai înțelept om din Atena nu pentru că e cel mai deștept, ci pentru că e foarte conștient cu privire la ignoranța lui.

„Ființele umane au timpul și resursele limitate, așa că e inevitabil că uneori trebuie să alegem să știm mai multe despre anumite lucruri și mai puține despre altele”, a zis Le Morvan.

Hertwig a încercat și el să practice ignoranța deliberată. A citit un articol despre o teorie a conspirației care le recomanda cititorilor să nu caute pe Google subiectul, dacă au un stomac sensibil. „Articolul conținea totuși un link pe care am fost foarte tentat să dau click. Dar m-am simțit cumva manipulat și am ales să practic ignoranța deliberată”, a zis el.