Am herpes, însă nu-l las să-mi distrugă viața sexuală

Conform unui sondaj recent, un număr deloc neglijabil de americani cred eronat că herpesul genital e letal. Chiar și oamenii care nu cred asta ar putea considera infecția transmisă sexual ca pe o pedeapsă capitală pentru viața socială. La naiba, rubrici cu sfaturi și discuții de pe forumuri care analizează dacă este posibil pentru cineva cu herpes să aibă o viață sexuală activă au devenit un stil în sine. Herpesul s-a ales cu reputația asta socială îngrozitoare din cauza lucrurilor iresponsabile și senzaționaliste din presa secolului al 20-lea, care se axau pe faptul că e incurabil și că transmiterea lui are legătură cu promiscuitatea și cu degradarea socială. În realitate, în loc de o afecțiune gravă, herpesul este de obicei o neplăcere minoră, chiar și atunci când e cel mai nașpa.

Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) estimează că cel puțin una din șase persoane cu vârstele cuprinse între 14 și 49 de ani are HSV-2, tulpina de virus herpetic care afectează de obicei zona genitală. În plus, până la două treimi din toți oamenii au HSV-1, care cauzează pustulele de pe buze și din gura, dar care pot fi transmise și la organele genitale, în special prin sex oral. Majoritatea oamenilor cu orice formă de herpes nu au simptome niciodată - ca de exemplu, o mâncărime sau durere, și câteodată simptome ca de gripă, adesea urmate de apariția umflăturilor roșii pe, și în jurul organelor genitale. (Și HSV-1 și HSV-2 creează simptome similare la nivelul organelor genitale.) Câteodată, simptomele sunt atât de blânde încât oamenii le confundă cu altceva, precum firele de păr crescute sub piele.

În multe cazuri, oamenii de regulă au doar o singură erupție majoră și poate câteva erupții minore de herpes de-a lungul vieții. Chiar și simptomele intense devin de obicei mai puțin comune și severe de-a lungul timpului, fiindcă sistemele imunitare se adaptează să lupte împotriva herpesului. Virusul cauzează probleme serioase numai în cazuri imposibil de rare - cum ar fi când părintele transmite virusul unui nou-născut vulnerabil. (Ăsta e unul din puținele contexte în care virusul poate fi mortal.) CDC nici măcar nu recomandă să te testezi regulat - și puțini medici recomandă asta - întrucât costul analizelor și al stigmatului social nu sunt proporționale cu beneficiile la nivel de sănătate publică obținute în urma testărilor.

Deci, cum anume afectează herpesul abilitatea unei persoane de a face sex? Deși impactul nu este atât de mare cum se spune frecvent că ar fi, herpesul genital simptomatic poate să-ți impună câteva limitări: majoritatea experților în sănătate sexuală recomandă să eviți să faci sex când ai erupții - atunci se transmite mai ușor virusul la partenerii neinfectați. Este de asemenea mai ușor să contractezi alte BTS-uri în timpul unei erupții, dacă ești expus la ele, din cauza rănilor create de bube, și a efectelor pe care le are virusul asupra sistemului imunitar. (Transmiterea virusului herpetic este totuși posibilă și când oamenii sunt asimptomatici, chiar și când folosesc prezervative, din moment ce herpesul poate apărea pe pielea neacoperită. Dar dacă ai grijă și-ți iei măsuri de precauție poți scădea riscul de transmitere.) Stigmatul social din jurul herpesului poate duce la mult stres și anxietate care pot interfera cu abilitatea oamenilor de a se excita sau de a se bucura de sex - și poate, ironic, crește riscul de a avea o erupție.

În ultimii ani, activiști precum Ella Dawson au început să lupte împotriva stigmatului, iar câteva grupuri de suport și organizații pentru sănătate sexuală au început să publice ghiduri cuprinzătoare despre cum să gestionezi infecția în timpul sexului. Cu toate astea, se axează adesea pe cum oamenii cu herpes pot aborda problema cu viitorii parteneri, cum să minimizeze riscurile de transmitere și cum să manevreze aspectele psihologice ale bolii. Sunt puține care îți oferă insight-uri despre cum partenerii pot explora sexul și herpesul împreună. Ca să le aflu, VICE a vorbit cu Robin, care are herpes genital HSV-1 simptomatic și cu partenerul ei, Miles, despre viața lor sexuală.

Articolul a fost editat pentru lungime și claritate, iar numele lui Miles și Robin au fost schimbate ca să le protejeze intimitatea.

Robin: Nu știam prea multe despre herpes înainte să fiu diagnosticată, decât ce învățasem la orele de educație sexuală din liceu: că te poți infecta în timpul contactului sexul și a sexului oral și că e incurabil. Vag îmi amintesc profesorii care ne arătau poze cu cele mai groaznice cazuri de herpes, și nu erau… plăcute. Mai era și stigmatul social care spunea că, dacă iei herpes, înseamnă că ești promiscuu, iar dacă ești femeie, atunci ești curvă.

În 2019, la aproape cinci zile după ce am făcut sex cu un partener, am început să urinez frecvent și cu usturime, și am văzut și pustule pe zona genitală. Am crezut că am o infecție urinară, dar am realizat că probabil era vorba despre o boală cu transmitere sexuală. Speram să fie ceva vindecabil, precum chlamydia sau gonoree. Când am vorbit cu o rudă, mi-a spus că ea avea herpes și părea că și eu la fel. Până am văzut un doctor, m-a copleșit și am plâns în sala de așteptare. Toată lumea se uita la mine; a fost îngrozitor. M-am simțit ca și cum primisem pedeapsa capitală din punct de vedere social. Când am primit rezultatele analizelor am început să jelesc ce credeam că era moartea vieții mele sexuale. Mi-a fost prea rușine să mai încerc să ies la date, fiindcă ar fi trebuit să vorbesc despre herpes.

Doctorii mi-au spus și că nu ar trebui să fac sex în timpul unei erupții, lucru care a sunat rezonabil. Dar la început, aveam erupții frecvente - câteodată o dată pe săptămână. Simțeam că, chiar dacă cineva ar fi vrut să fie cu mine, n-aș mai putea să fac sex niciodată. Cine ar fi OK să nu poată face sex o lună sau mai multe la rând? Chiar m-am temut că nu voi mai avea niciodată o viață sexuală normală.

Odată ce am început să iau Valtrex, (un medicament pe care multe persoane cu herpes simptomatic îl iau zilnic ca să reducă numărul și severitatea erupțiilor și transmisibilitatea), erupțiile mele s-au diminuat. Acum am o erupție la câteva luni.

Am realizat că-mi doream un partener sexual monogam. Așa că am început să merg la o terapeută care m-a ajutat să-mi construiesc încrederea în mine și să mă gândesc la moduri cum să abordez din nou dating-ul. Mi-am făcut iar cont pe aplicațiile de dating și, la câteva luni după diagnostic, am ieșit la prima întâlnire. Nu a fost ok. Ne-am luat smoothie-uri și tipul și-a înclinat paharul către mine să mă întrebe dacă vreau să gust. I-am spus nu și m-a întrebat de ce. M-am gândit: O, nu, stai să vezi acum. I-am explicat că din cauza unei boli - și a dispărut după acel date. L-am întrebat dacă motivul a fost că i-am zis de boală și nu mi-a mai răspuns la mesaj. Asta m-a cam descurajat.

Dar am avut parte de experiențe mai bune mai târziu, și cu oameni care erau ok cu faptul că am herpes, și cu unii care nu, dar care mi-au comunicat asta într-un mod respectuos și m-am simțit ok. În primăvara lui 2019 l-am cunoscut pe Miles.

Miles: Știam câte ceva despre BTS-uri înainte să ne cunoaștem - inclusiv faptul că există o mulțime de tipuri diferite de virusuri herpetice. Știam că oamenii stigmatizează herpesul; când eram mic oamenii râdeau de asta, ca și cum era ceva rușinos. Dar nu mi-a trecut niciodată prin cap să privesc pe cineva într-un mod negativ dacă s-a infectat cu ceva. Știam că herpesul nu-mi va distruge sănătatea dacă îl iau. Cred că multă lume nu prea are informații despre herpes, deci se gândesc la el ca la ceva care scade statutul social al unei persoane. 

Robin: Când ți-am spus despre infecția mea?

Miles: După al doilea sau al treilea date, cred.

Robin: I-am trimis un mesaj lung în care îi explicam despre infecție, fiindcă simțeam nevoia să fiu sinceră cu asta cât mai rapid posibil. Era seară. Am stat lângă telefon mult timp în așteptarea unui răspuns, mă gândeam la toate variantele posibile și încercam să mă conving: Ei bine, dacă nu este OK cu asta, spune mai multe despre el decât despre mine, și e bine că-mi arată cum e el cu adevărat de la bun început. Dacă nu poate accepta ceva atât de mic precum herpesul, ce altceva nu va mai accepta?

Apoi am primit un mesaj de dimineață în care zicea: „Îmi pare atât de rău, dormeam deja când mi-ai trimis mesajul. Sunt OK cu asta. Îmi place de tine așa cum ești și vreau să vedem unde duce relația, deci putem să vorbim mai mult, dar nu plec din cauza asta.”

Miles: Ne conectaserăm. Pentru mine, herpesul nu e mare chestie. Sunt moduri prin care te poți proteja. Nu avea cum să mă oprească din a continua o posibilă relație.

Robin: Data viitoare când ne-am văzut, i-am explicat simptomele și tratamentul și ce credeam că aveam nevoie ca să fim în siguranță când facem sex. Pe atunci, credeam că trebuia să folosesc prezervativ de fiecare dată când făceam sex prin penetrare, așa că i-am spus că nu era negociabil fiindcă nu voiam să-l pun în pericol. Dincolo de asta, am spus: „vreau să ai încredere în mine că-ți voi spune când am o erupție și că nu vom face sex în perioadele alea. Vreau să comunicăm deschis și tu să știi că-ți pun sănătatea și siguranța pe primul loc. Vreau să fac tot ce pot ca să evit să-ți transmit și ție virusul”. Nu voiam să treacă prin ce am trecut eu.

Miles: Mereu am fost fan al protecției - nu de frica BTS-urilor, ci fiindcă nu voiam o sarcină accidentală. Am făcut sex fără prezervativ doar de două ori înainte de relația asta, și în ambele cazuri m-a cam speriat. Să nu fac sex câteva zile sau săptămâni nu m-a deranjat niciodată într-o relație. Vreau ca persoana cu care sunt să se simtă confortabil. I-am spus lui Robin că am încrederea în ea când vine vorba de sănătatea ei și nu-mi fac multe griji pentru herpes.

Robin: Și sexul oral mi s-a părut complicat, fiindcă oamenii nu prea folosesc protecție când fac asta. Să primesc sex oral părea imposibil. Nu știam cum să fac asta în siguranță; am crezut că poate nu voi mai primi niciodată.

Nu am crezut că să ofer sex oral ar putea fi o problemă până când un partener din trecut m-a acuzat că i-am dat herpes așa. Nu avea nicio dovadă că eu i-am transmis virusului sau că prin sex oral l-a luat, dar încă mi-era frică.

Într-un final, am fost de acord să facem sex oral, fără prezervativ, atâta timp cât comunicăm regulat despre erupțiile mele și-mi iau medicamentele. După un timp ne-am oprit din a mai folosi prezervative și în sexul prin penetrare.

Miles: Când am început să facem sex fără protecție, la început Robin mă întreba de fiecare dacă dacă eram sigur că vreau să fac asta, și-mi amintea de riscuri. Iar eu îi spuneam: „Hei, iei medicamente ca să reduci riscurile. Știu că nu ai o erupție acum. Nu mă tem de asta.”

Robin: Când deconstruiești herpesul și-l evaluezi pur medical și fizic, este în esență echivalentul unui coș pe buze sau pe zona genitală. Nu-ți va afecta sănătatea. Efectele psihologice și sociale afectează cel mai mult.

La începutul diagnosticului, m-am chinuit să nu mă simt ca un virus ambulant. Mereu m-am mândrit că explic riscurile oamenilor, ca să poată lua o decizie bună și informată despre sex, și dacă iau herpes, știu că am făcut tot ce am putut. Chiar și așa, câteodată în timpul sexului frica de a-l transmite altcuiva - O, nu, ce am văzut mai devreme e începutul unei bubițe? Sunt la începutul unei erupții? Poate am ratat un semn? - poate să-mi rămână întipărită în minte. Devine atât de copleșitoare încât nu pot fi prezentă în timpul sexului, chiar dacă încerc să mă concentrez pe senzații în loc de gânduri, și trebuie să mă opresc cu totul.

Chiar și acum, încă mă mai blochez pe gânduri. Miles mă reasigură că herpesul nu afectează felul în care mă vede din punct de vedere sexual, lucru care mă ajută să mă gândesc mai puțin la asta data viitoare când facem sex. Dar dacă nu pot fi prezentă pe moment, nu e posibil să mă întorc la sex.

Miles: M-am prins când Robin e în starea aia. Îi simt tot corpul cum se tensionează, ca și cum e foarte stresată și văd că se uită prin jur la alte chestii. Mereu mă opresc, văd cum se simte și o asigur că nu i-aș ține ranchiună dacă m-ar infecta și nici n-aș părăsi-o pentru asta.

Robin: Chiar și cu herpesul sub control, încă mai sunt momente când nu putem face sex din cauza ocazionalelor erupții. Dar sexul oral și prin penetrare nu sunt singurele moduri prin care oamenii își pot oferi plăcere reciproc. Multe persoane practică masturbare reciprocă, dar pentru noi e de obicei deajuns să fim apropiați fizic.

Miles: Da, eu chiar cred că acele momente, când nu putem face sex din cauza erupțiilor, ne fac relația mai puternică. Ne aduc aminte că putem fi intimi în mai multe feluri, nu doar prin sex.

Robin: La începutul relației, m-am simțit inumană și că nu aș merita sexul. Faptul că sunt cu Miles m-a ajutat să am încredere că alte persoane pot să accepte boala asta. Sunt zile când nici nu mă mai gândesc că am herpes. Este una dintre cele mai puțin severe probleme din viața mea.