Viața bate vlogul

Povestea fraților Munteanu, vloggerii gemeni ai căror părinți au divorțat când erau mici

„E foarte dureros să-ți vezi mama în genunchi implorându-te să nu pleci.”
21.5.20
fratii munteanu, gemenii munteanu, vloggeri, divort, viata bate vlogul
Fotografie din arhiva personală a fraților

Viața bate vlogul este o emisiune în care vloggeri români își împărtășesc poveștile de viață, adică îți arată că oricât de mulți urmăritori au și oricât de multă faimă au căpătat, sunt tot oameni și trec prin bullshit-uri ca și tine: de la părinți alcoolici și bullying la droguri și avort - subiecte care sunt în continuare considerate tabu în societatea românească. Anul trecut a fost primul sezon, pe câțiva ți i-am prezentat aici - Alpaca Legion, Miru și Radu Constantin. Acum, că a început al doilea sezon , o să vezi în fiecare miercuri poveștile de viață ale unor vloggeri ca Max, frații Munteanu, Dia și Pain de la 5Gang, precum și alți oameni mișto.

Publicitate

„Suntem doi gemeni amuzanți și plini de energie. Și evident modești” le place fraților Munteanu să se descrie. Vlad și Cristi au 17 ani, trăiesc în Constanța, iar când erau mici, părinții lor s-au despărțit. Cele mai recente statistici arată că, în România, 30 857 de divorțuri au fost pronunțate în 2018, cele mai multe dintre ele având loc după opt-nouă ani de căsnicie. Oamenii divorțează și după 20 de ani de „împreună la bine și la rău”. Se întâmplă asta în unul din patru cupluri care se separă. Dacă în comunism, divorțul era aproape un subiect tabu, multe cupluri rămânând în relații toxice și chiar violente, astăzi, rata divorțului a ajuns la 1,40 la mia de locuitori.

Un divorț nu va fi niciodată ușor pentru un copil prins la mijloc, dar trauma poate fi gestionată dacă părinții au custodie comună și relație bună atât cu copilul, cât și între ei.

Vloggeri Vlad și Cristi povestesc procesul lor de acceptare și ce înseamnă divorțul pentru niște copii de șapte ani. În cazul lor, deși au rămas cu mama, iar tatăl îi vizita zilnic, viața lor nu mai era la fel. Au fost niște ani grei, dar ce i-a ajutat cel mai mult a fost momentul în care au început să joace într-un spectacol de teatru. Apoi s-au apucat de vlogging, Vlad la 12 ani, iar Cristi la 13. „Pe lângă toate aparențele că noi suntem fericiți pe internet, în trecutul nostru s-au întâmplat câteva lucruri nasoale pe care nimeni nu și le dorește”, au adăugat ei.

Publicitate

Am vorbit cu cei doi adolescenți despre copilăria lor, dar și despre ce sfaturi le-ar da ei copiilor care trec printr-o situație similară.

VICE: Despre ce-ați vorbit la Viața bate vlogul?
Frații Munteanu: Despre divorțul părinților noștri și cât de important este să nu ratezi în viața orice fel de oportunitate care ți se oferă. Că nu știi cum îți poate schimba viața. Cum am mers la teatru de mici, ne-am câștigat primii bani. Ne-am luat prima cameră video și așa a început totul.

Cum a fost perioadă după despărțire?
Îmi amintesc când am mers pe hol și-l vedeam pe tata că-și strânge hainele. Eram foarte confuz, l-am întrebat ce face și ce se-ntâmplă și mi-a zis foarte trist că o să plece. Atunci nici nu știam de cuvântul divorț. Nu concepeam că părinții mei puteau să se despartă. Noi aveam șapte ani și perioada a fost foarte nasoală, mai ales că nu mai stăteam cu tata. Venea des să ne viziteze, chiar în fiecare zi. Ne lua cu el, ne plimbam sau stăteam la povești. Dar nu era același lucru.

Cum credeți că v-a afectat?
Pe lângă faptul că plângeam și sufeream atunci, nu cred că a lăsat sechele acum. Dar este dureros pentru orice copil. Mai auzeam certuri prin bucătărie. Eu mă uitam la desene animate și de curiozitate, dădeam televizorul pe mute ca să ascult ce vorbeau. Și mă rănea. Dar, după divorț, au încercat să ne protejeze, să nu se certe în fața noastră.

Cum ați resimțit această „plimbare” între casele părinților?
Majoritatea timpului am locuit în casa în care ne-am născut, adică cu mama. Doar un an școlar am stat la tata. El locuia mult mai departe de școală, trebuia să ne trezim foarte devreme, la cinci dimineața, ca să luăm autobuzul către școală. Deși era greu, nouă ne convenea pentru că asta însemna că puteam să petrecem mai mult timp cu el.

Cum se purtau părinții voștri față de voi, după divorț?
N-o să neg, primii ani au fost dificili. Bineînțeles că mamei nu i-a convenit când nu mai rezistam fără tata și insistam să mergem la el. Plângeam că avem nevoie de el. Ea suferea. Aveam parte de certuri, ne implora să rămânem și noi plecam. E foarte dureros să-ți vezi mama în genunchi implorându-te să nu pleci.

Publicitate

Și cum ați reușit să treceți peste suferință?
Au trecut în jur de cinci sau șase ani până când un profesor de limba română ne-a propus unui tovarăș de-ai lui, regizor, pentru o piesă de teatru. Aveau nevoie de doi gemeni ca să joace în Prinț și Cerșetor. Piesa fiind atât de tristă ne-a ajutat, credem noi, să ne vindecăm, să ne dăm sufletul acolo pe scenă și bănuiesc că asta a fost un pas spre vindecare. Spectacolul se ținea la Teatrul pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare” din Constanța.

Ce a însemnat pentru voi că sunteți actori?
Noi până atunci nici nu am avut treabă cu actoria, eram atât de timizi încât nu puteam să ne uităm în ochii oamenilor. Dacă cineva venea la noi, îmi spuneau părinții să zic „bună ziua!”, că intram în pământ de rușine. Pe moment ne-a fost frică, dar am vrut să încercăm. Școală, repetiții, teatru. Am câștigat cam șase sute de lei pe lună și cu primii bani eu mi-am cumpărat un telefon mai bun, iar Vlad o cameră.

Ce s-a întâmplat după?
Un an am făcut repetiții, un an am jucat spectacolul pe scenă, apoi s-a încheiat povestea. Nu ne-au mai propus nimic și n-am mai vrut noi să continuăm în această lume. Noi deja făceam vlogging și am zis să rămânem la asta. Știam că o să ajungem departe dacă vom continua.

Cum v-a venit ideea de a vă face canal de Youtube?
Ne uitam la vloggerii din România. Ne plăceau foarte mult de Tequilla, Selly, Mikey Hash, Alex Contraș. Prima oară ne-am cumpărat un trepied. Fără cameră, dar ne bucuram de el. Mai târziu ne-am luat și camera. Facem Youtube de pe la zece ani, dar mai încercasem până la vlogging să facem gamble-uri. Dar nu ne-am arătat fața, pentru că nu am avut o cameră. Am încercat să înregistrăm jocuri pe calculator, cum fac gamerii acum. Bineînțeles că nu ne-a mers, am avut vreo 20 de abonați, iar zece din ei erau conturi fake de-ale noastre create ca să pară că avem mai mulți. Un fail total.

Publicitate

Cum a fost la început vlogging-ul?
Cristi: A fost mult mai greu decât orice început de canal de Youtube care există în ziua de azi. Acum, dacă ai deja niște prieteni care sunt vloggeri destul de cunoscuți, tot ce trebuie să faci este să ai colaborări. Poți să crești foarte ușor. Pentru mine a fost destul de greu la început. În primul an am ajuns undeva la o mie de abonați.

Dar pentru tine, Vlad? Știu că tu te-ai apucat mai târziu.
Un an mai târziu. Mie mi se pare că înainte, pentru că erau foarte puțini youtube-ri, puteai să ieși în evidență și te găsea lumea foarte ușor. Eu, în primul an, am reușit să strâng 40 de mii de abonați. Și de atunci mi-a bubuit canalul și-am făcut ușor o sută de mii de abonați, două sute. Și-am rupt.

Când făceați deja vlogging, la 12-13 ani, vă simțeați în continuare afectați de divorțul părinților?
Nu, șase ani a durat destul de mult ca să ne vindecăm. Nu mai eram afectați în momentul respectiv. Deja înțelegeam mult mai multe lucruri despre viață, înțelegeam că părinții s-au despărțit. Am avut și tovarăși care treceau prin aceeași situație. Și înțelegi cu timpul, n-ai cum să trăiești într-o tristețe continuă.

Cum sunt părinții acum?
Se înțeleg de minune. Tata încă ne vizitează zi de zi. Își vorbesc, nu sunt certați, avem niște părinți excepționali.

Și-au refăcut viața cu alți parteneri?
Da, de mult timp, cam imediat după divorț. Era puțin awkward când eram mici, dar ne-am obișnuit rapid. Mama a rămas mama și tata tata.

Se întâmplă în unele cazuri ca părinții care se despart să încerce fiecare să atragă atenția copiilor într-un fel sau altul. Ați trecut prin așa ceva?
Nu a fost cazul la noi. Dacă ești părinte care a divorțat, nu încerca să-ți mituiești copilul cu cadouri. Cele mai importante momente sunt când stați împreună și discutați. Asta făceau ai noștri, petreceau mult timp cu noi.

Ce i-ați spune unui tânăr care trece printr-o situație similară?
Să nu rămână jos. Dacă părinții nu se simt fericiți și consideră că pot găsi fericirea în altă parte, ar trebui să-i lase să fie fericiți. E cel mai optimist sfat pe care pot să-l dau. Decât să plângi și să creezi certuri, mai bine accepți și încerci să trăiești fericit.

Episodul cu Vlad și Cristi Munteanu, din Viața bate vlogul, poate fi urmărit aici.

Pe Alexa o găsești pe Facebook , Instagram sau blogul ei.

Editor: Iulia Roșu