E responsabil regimul sirian pentru cel mai grav asalt cu arme chimice de peste un deceniu?

Atacul a avut loc la o oră ciudată. De-a lungul ultimelor săptămâni, regimul Assad părea să câştige din ce în ce mai mult teren în războiul civil complex şi îndelungat din Siria. Pe la începutul anului trecut inspectorii ONU erau în Damasc într-o misiune de strângere de informaţii pentru a verifica dacă regimul deţinea arme chimice.

Dar miercuri, 21 august, la primele ore ale zilei, au apărut informaţii pe reţelele sociale că agenţi chimici au fost folosiţi în regiunile Ghouta de Est şi de Vest, cartiere din estul Damascului. Filmele apărute pe Youtube şi pe Facebook arată civili panicaţi care se zbăteau disperaţi să respire pe străzile suburbane, în timp ce alţii zăceau morţi la picioarele lor. Alte filme arătau copii în spitale neîncăpătoare, care făceau spume la gură, aveau ochii morţi şi izbucneau în convulsii incontrolabile. Imaginile din aceste videouri nu au fost confirmate, dar până la sfârşitul zilei apăreau numai filme cu rânduri întregi de cadavre cu feţele ca-n somn, înfăşurate în voaluri mortuare albe. Copiii în scutece sunt aşezaţi lângă bărbaţi în toată firea, victimele colaterale şi luptătorii sunt puşi unii peste alţii.

Când a apus soarele miercuri Consiliul de Securitate ONU a aranjat o şedinţă de urgenţă în New York şi a estimat numărul morţilor ca fiind între 500 şi 1300 de oameni, în ceea ce probabil va fi considerat  cel mai letal atac chimic de la atacurile lui Sadam Hussein din Halubjah din 1988, în care au murit între 3000 şi 5000 de kurzi.

Conducerea rebelilor sirieni a acuzat imediat guvernul de atac.

„Regimul din Siria îşi bate joc de ONU şi de marile puteri când loveşte ţinte de lângă Damasc, în timp ce in spectorii ONU sunt la câţiva paşi distanţă”, a spus George Sabra din Coaliţia Naţională a Opoziţiei.

Regimul sirian a respins acest acuzaţii, iar Rusia a acuzat rebelii c-au înscenat acest atac pentru a înscena această crimă regimului lui Assad şi a convinge puterile străine să intervină în zonă. Preşedintele american Obama a spus în mai multe ocazii că dacă regimul lui Assad va folosi arme biologice împotriva rebelilor, America va fi obligată să acţioneze din motive morale.

Medicii de pe teren, care au operat prin Ghouta de Est au raportat numeroase probleme în tratarea pacienţilor, care au fost accentuate de lipsa Atropinei, un agent muscarinic extras din Solanaceae letale, ciumăfaie şi mătrăgună, capabil să dilateze pupilele, să mărească pulsul şi să reducă salivarea şi alte secreţii în cazul victimelor armelor chimice. În locul acestuia medicii au făcut ce-au putut cu apă.

„Pe la ora două dimineaţa am auzit un sunet ciudat, mult mai înfundat ca obuzele de mortar” ne-a spus Fouzi Al-Kabouny, 20, un membru al secţiunii al-Jeish al-Muslimeen (Brigada Armatei Musulmane) a Armatei Libere Siriene, staţionat în orăşelul al-Qabun din Ghouta de Est.

„Te obişnuieşti cu sentul proiectilor şi a armelor folosite p-aci, dar asta era diferită”, a continuat să-mi explice Fouzi, care aspira să devină actor înainte ca războiul civil din Siria să-l arunce în acest teatru macabru.

„Am ieşit afară. Erau oameni leşinaţi în stradă care nu mai puteau să respire. În jurul nostru erau în jur de zece morţi. În alte zone a fost mai rău. Am mers cu batalionul meu să oferim ajutor.”

„Atât de mulţi oameni, atât de mulţi copii, întinşi pe jos. Unii aveau mâinile peste cap, ca şi cum l-ar fi întrebat pe Allah de ce li s-a întâmplat acest lucru”, mi-a spus Fouzi pe Skype.

„Ţin minte că în timp ce noi ne uitam la această oroare un MIG al Armatei Siriene a zburat deasupra noastră. Eu şi tovarăşii mei am tras cu kalashnikovurile noastre în cer, dar nu aveam cum să le nimerim.”

„O parte din mine voia ca Allah să-mi ia şi mie viaţa.”

Filmul ăsta e foarte tulburător

Saleh, 24 de ani, luptător în Armata Liberă Siriană (FSA) a fost în Zamalqa împreună cu fratele său Mohammad şi vărul său Amr în momentul atacului. A rămas inconştient şi s-a trezit la trei ore pe o targă, într-un spital. Şi fratele şi vărul său au supravieţuit.

„Poate c-am fost norocoşi”, mi-a spus Saleh. „Dar azi bombardamentul continuă.”

Civilii  din diverse zone ale Damascului şi Ghouttei de Est cu care am vorbit mi-au spus că viaţa cotidiană din Damasc şi-a revenit repede după atacuri. „Unii oameni mergeau pe stradă şi-şi vedeau de treabă”, mi-a spus Ahmad, 24, care vorbea din oraşul ismailit, controlat de regim, Jaramana, care se afla la câţiva kilometri de zonele atacate. „Dar eu n-am vrut să ies pe stradă după ce s-a întâmplat.”

„Situaţia era înfiorător de asemănătoare”, mi-a spus Mouassad, 24, un angajat din domeniul IT, care vorbea din cartierul Al-Midan al Damascului.

„Aceleaşi sunete de lupte armate, cu o explozie de obuz din când în când. Nu era niciodată linişte. Atâţia morţi, fără pic de sânge pe faţă. Zici că dormeau, dar tot nu era linişte. Nu e timp să-i plângem pe cei morţi."

În unele zone ale Damascului unde susţinătorii revoluţiei siriene sunt puternici, oamenii au ieşit în stradă pentru a se opune atacurilor. Unii ţineau pancarte pe care scria:

„Noi nu vă vom deranja ochii cu aspectul nostru, pentru că Bashar ne ucide fără sânge.”

Alte mesaje deplângeau lipsa intervenţiei externe în acest conflict care ţine de mai mult de doi ani şi jumătate în care au murit peste 100 000 de oameni. Unele voci din opoziţia siriană sugerează că aceste atacuri pot avea loc din nou, acum că regimul vrea să-şi extindă zona de siguranţă în afara Damascului,

În Beirut, la 45 de mile de Damasc, 300 de sirieni şi libanezi au protestat sobru în Piaţa Martirilor. Numai joia trecută Dahiyeh, suburbia sudică a capitalei libaneze a fost lovită de un atentat cu bombă care voia să fie un avertisment pentru partidul şiit libanez Hezbollah să înceteze activitatea militară în numele regimului lui Assad pe la graniţa cu Siria. Unii dintre protestatari aveau pancarte cu imagini ale victimelor din Ghouta de Est. Ei au aprins lumânări şi au scandat „Hurriye (libertate), viaţă lungă Siriei, jos cu Bashar”.

Talal Mag, 28, un regizor din Salamiya, de pe lângă Hama, care s-a mutat în Beirut în 2012 avea o figură distrusă când pleca de la demonstraţie. Emoţiile şi limbajul său corporal rezumau starea generală a adunării.

„Am venit să le arătăm respectul nostru, ceea ce e important,  dar în contextul zilei de azi, uneori e greu de crezut că mai eşti în stare să faci orice."

În Al-Qabun Fouzi reflecta asupra unei întrebări pe care şi-o puneau mulţi dintre cei care voiau să înţeleagă rostul atacurilor de miercuri.

„De ce ar folosi regimul sirian arme chimice în Ghouta de Est atunci când ştia că sunt inspectori ONU în Damasc? Ar putea fi opoziţia siriană de vină?”

După un minut de meditaţie a ajuns la răspunsul ăsta:

„Regimului nu-i pasă de prezenţa lor şi oricum celor de la ONU le vor lua şase luni să finalizeze o investigaţie în urma căreia vor decide dacă regimul sau rebelii sunt vinovaţi de acest atentat. Iar după aia nu se va schimba nimic”.

@ScotinBeirut

 Mai multe despre Siria:

Ghidul VICE despre Siria

Bombardarea spitalului de campanie din Alep, Siria

Siria - Spitalul de campanie din Al-Quasayr

Traducere: Mihai Popescu