Imagine: Under Armour
S-ar putea să fie o problemă nouă legată de doping la Jocurile Olimpice care să nu aibă nimic de a face cu steroizii sau modificările genetice. „Dopingul tehnologic“ devine o problemă din ce în ce mai mare în sporturile competitive pentru că în fiecare apar echipamente şi materiale noi care sunt la limita dintre sporirea perfomanţei atletice şi trişat.
Videos by VICE
Foarte multe dintre ele debutează anul ăsta, la Jocurile Olimpice de Iarnă. Până acum, cea mare publicitate s-a făcut pentru noul costum de patinaj viteză al echipei americane, care a fost făcut cu ajutorul inginerilor aerospaţiali de la Lockheed Martin. Firma Under Armour se laudă că e cel mai aerodinamic costum de până acum, deşi chinezii şi ruşii spun aceleaşi lucruri despre echipamentul lor.
Realizarea costumului March 39 a fost un proiect secret derulat de-a lungul anilor. Inginerii au folosit tehnologia de înregistrare a mişcării pentru a studia modul în care cei care fac patinaj viteză merg pe gheaţă şi au folosit informaţiile adunate pentru a construi manechine din fibră de sticlă care imitau perfect patinatorii. După aceea, au produs sute de variante ale costumelor şi le-au testat pe toate timp de trei sute de ore într-un tunel de vânt ca să vadă cum rezistă la diverse condiţii meteo şi le-au optimizat pentru a fi şi mai aerodinamice.
Echipamentul de ultima oră a fost mereu important în sporturile olimpice, mai ales de când au apărut materialele nanotech. Nanotehnologia este folosită pentru a îmbunătăţii totul de la săniile de bob la echipamentul de patinaj artistic. De exemplu, schiorii alpini de la Soci folosesc schiuri cu nanotuburi de carbon ca să-şi sporească viteza. Nanotuburile diminuează vibraţiile provocate de denivelări prin distribuirea energiei în mod egal în jurul schiurilor.
E normal ca aceste lucruri să fie permise? În unele cazuri e evident că echipamentul de ultima generaţie oferă un avantaj necinstit, mai ales că cei care îl poartă sunt cei care depăşesc recordurile mondiale din alţi ani. Aşa a fost şi cazul costumului de înot LZR Racer de la Speedo’s pe care l-au purtat participanţii la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008. Costumul era acoperit cu nanoparticule care respingeau apa şi era făcut să absoarbă aerul, ca să-l facă pe înnotător să plutească mai uşor. Înotătorii care au portat costumele LZR au bătut 168 de recorduri anul ăsta, iar costumul a fost considerat doping tehnologic la Jocurile de la Vancouver din 2010.
E o linie foarte fină între crearea unui echipament în care un atlet să se simtă mai comod şi transformarea competiţiilor de efort uman într-o cursă a înarmării nanotehnologice. Mai ales când şi o miime de secundă face diferenţa între a sta podium şi a boci în vestiar.
Fiecare sport are o instituţie care trage această linie. Dar cu toate inovaţiile astea, nu e încă clar pe care parte va fi trasă linia.
Traducere: Mihai Popescu